Când Adriana T. a terminat Filologia în 2019, părinții i-au dat o sumă de bani și i-au spus să-și ia o mica vacanță de o jumătate de an și să se distreze, că pe urmă se va angaja într-un post din care nu se știe cât îi va permite salariul să se distreze. ”O dată ești tânără și meriți și tu câteva luni să-ți trăiești tinerețea!”, i-a spus mama. Adriana a vizitat câteva țări, s-a plimbat la mare și la munte, plănuind ca din 2020 să se angajeze. Numai că pandemia i-a tăiat aproape toate speranțele.
”Doar luna trecută am trimis vreo 60 de cv-uri, fără să primesc măcar un răspuns, nu zic de ofertă de angajare”, spune ea. Adriana nu e deloc un caz singular. Deși Statistica ne spune că locurile de muncă vacante sunt în creștere, ele nu cresc pentru că economia generează noi joburi, ci pentru că restricțiile se ridică, iar joburile libere sunt în domeniile care fuseseră închise- turism, horeca ș.a., unde sunt cele mai mici salarii, explică pentru HotNews Cătălin Ghinăraru, cercetător în cadrul Institutului Național de Cercetare Științifică în domeniul Muncii și Protecției Sociale.
Poți trimite 20 de CV-uri și să nu capeți niciun răspuns, într-adevăr. Dar poate nu le-ai trimis unde trebuie, sau nu le-ai trimis cum trebuie. Mai trebuie avut în vedere și faptul că noi suntem o piață destul de periferică a muncii, unde din păcate sistemul de cunoștințe și relații încă operează foarte bine, spune Ghinăraru.
Potrivit datelor oficiale comunicate săptămâna aceasta de Statistică, numărul locurilor de muncă ne-ocupate în primul trimestru din acest an a fost de 38.400, cu 2800 mai multe decât în ultimele 3 luni din anul trecut. E drept și cu acuratețea acestor cifre am putea avea o problemă. Deși companiile sunt obligate (Conform Legii 76/2002 cu modificările și completările ulterioare) să anunțe fiecare loc de muncă vacant apărut ( altfel fiind pasibile de amenzi ridicate), acest lucru nu se întâmplă din diverse motive. Multe companii preferă să-și ocupe joburile libere fără să le mai anunțe autorităților, așa că cifrele livrate de INS corespund mai mult sau mai puțin realității din piață.
”Primăvara și vara locurile de muncă vacante cresc oricum pentru că, în cazul turismului cel puțin, discutăm de locuri de muncă sezoniere. Turismul în sezonul cald este mai consistent decât în sezonul rece, chiar dacă există și turism de iarnă. Unele sectoare nu au avut de ce să scoată locuri noi de muncă pentru că nefiind închise, nu au avut nevoie”, mai spune Ghinăraru.
Există o neconcordanță foarte puternică între logica cererii și cea a ofertei de pe piața muncii
”Există un mismatch , o neconcordanță foarte puternică între cererea și oferta de pe piața muncii. Eu aș spune că între logica cererii și cea a ofertei.
Mă refer la ceea ce cer agenții economic, ce structură de ageți economici există- asta la logica cererii. Când vorbesc despre logica ofertei mă refer la ce au făcut oamenii concret. Oamenii au mers întotdeauna pe ideea de a-și crește gradul de pregătire profesională, numărul de absolvenți de studii superioare la noi a crescut foarte puternic este una din cele mai mari creșteri din zona Centrului și Estului Europei. Numai că piața muncii nu a oferit astfel de locuri de muncă pentru a corespunde acestor absolvenți” , crede Cătălin Ghinăraru.
Aproape 40% din absolvenții de învățământ superior din România sunt concentrați în administrație publică, învățământ și sănătate
El a realizat o lucrare de cercetare pentru una din administrațiile publice din țară. unde a arătat că, din nefericire cea mai mare parte a absolvenților de studii superioare din România, în momentul de față se concentrează în sectoare ale administrației publice. Deci aproape 40% din absolvenții de învățământ superior din România sunt concentrați în administrație publică, învățământ și sănătate.
Trebuie spus că aproape 60 la sută din forța de muncă în general lucrează în sectoare care nu au de-a face cu studiile superioare: prin Horeca, depozite, retail, alte servicii, tot felul de lucruri de genul ăsta.
Există într adevăr această neconcordanță foarte foarte puternică între structura economiei care determină structura cererii de muncă până la urmă și structura ofertei de muncă, ceea ce intră pe piață. Și repet, oferta de forță de muncă cu studii superioare s-a canalizat spre zone ale administrației publice, o zonă care contribuie la formarea PIB prin consumurile finale.
Acest segment al ofertei de muncă, a celor cu studii superioare și care e un segment scump ar trebui canalizat spre segmente care să aducă foarte multă valoare adăugată. Câtă valoare adăugată se produce în administrația publică? Câtă productivitate au cei care lucrează acolo? Foarte greu de spus. Care e output-ul acolo? Pentru că, dacă vrei să măsori productivitatea, trebuie să măsori output-ul pe lucrător sau pe oră lucrată. Nimeni nu a reușit să măsoare cu mare rigoare productivitatea efectivă a unui angajat dintr-un serviciu administrativ.
Și mai e ceva, crede expertul român: datorită modului în care e calculată la noi indemnzația de șomaj care o face să fie absolut neatractivă, multe persoane care își caută un loc de muncă nici nu se înscriu pentru a primi acea indemnizație pe alocuri, ridicolă.
Dealtfel, în revista The Economist din această săptămână, România este citată într-un articol ca fiind țara în care există indemnizații sociale de doar 140 de lei (35 de dolari). Cum să trăiești cu asemenea sume o lună de zile? Te costă mai mult efortul de a-i obține, probabil.
Există voci care vorbesc despre vina sistemului de educație care nu reușește să coreleze oferta de locuri de muncă cu cererea. “E riscant!,”, spune unul dintre foarte puținii experți idependenti din piața muncii. “Suntem totuși într-o economie capitalistă în care nu poți planifica totul. Poți face niște tendințe, dar și acestea pot fi afectate de șocuri exogene aleatoare, cum a fost depresiunea din 2007-2010. Irlanda a fost printre cei care a investit inclusiv bani europeni în calificarea muncitorilor în construcții. Au investit enorm de mulți bani! Și, ce s-a întâmplat? A venit criza si timp de câțiva ani întregul sector a fost în depresiune!”, spune expertul citat.
Problema esențială la noi este că numărul de locuri de muncă generate de economie, mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră sunt reduse. “Numărul absolvenților cu studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare crește mult mai lent. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piața muncii și care au calificări tot mai înalte”, explică cercetătorul român.
6
31
