Dragoș Nicolae lucrează din 2017 pentru o organizație internațională care salvează migranți din Marea Mediterană. Românul a povestit pentru HotNews.ro cum decurg astfel de operațiuni de salvare, cine sunt oamenii care-și asumă asumă riscuri imense pentru a trece marea în bărci improvizate și cum a evoluat această migrație în ultimii ani.
Criza din ultimele zile din exclavele spaniole Ceuta și Mellila din nordul Marocului, unde peste opt mii de migranți au intrat pe teritoriul european, cei mai mulți înot, readuce în discuție problema migranților din Africa care încearcă să ajungă pe mare în Europa.
Potrivit datelor oficiale, numai în primele două luni ale lui 2021 s-au înecat în Marea Mediterană 250 de oameni, iar bilanțul tragic al anului 2020 a fost de 1417. Între 2014 și 2018, s-au înecat sau au fost dați dispăruți 12 mii de oameni, cei mai mulți dintre ei încercând să ajungă din Africa în Europa cu bărci improvizate.
Potrivit organizațiilor internaționale care se ocupă cu salvarea acestor oameni de pe mare, foarte mulți dintre cei care se îneacă sunt copii. Chiar în aceste zile, în timpul crizei din Ceuta, un bebeluș de un an a fost salvat din mare de un polițist al Gărzii Civile spaniole. Imaginea a devenit virală în toată Europa.
Românul Dragoș Nicolae lucrează ca „search and rescue officer” la o astfel de organizație, SOS Mediterranee, pe nava Ocean Viking. Din 2016 până în prezent SOS Mediterranee a salvat din mare aproape 32 de mii de persoane.
Am stat de vorbă cu Dragoș Nicolae despre tragediile care se întâmplă în fiecare zi în Marea Mediterană și despre experiența sa din 2017 până în prezent pe navele de salvare pe care a lucrat până acum.
Scandalul din acest zile cu migranții din exclava spaniolă Ceuta readuce în atenția publicului criza migranților din Africa care încearcă să treacă Mediterana ca să ajungă în Europa. Ce s-a schimbat în ultimii ani, din perspectiva ta?
Îl readuce pentru o perioadă scurtă. Doar că e un subiect care va reveni constant, fie că vorbim de migrația din enclava spaniolă din nordul Marocului, Ceuta, migrația din Mauritania spre Insulele Canare în Oceanul Atlantic, de cea din Marea Mediterană Centrală sau Marea Egee, din Turcia spre Grecia.
Statistica spune că în anul 2019 au intrat în UE peste 120 000 de irregular migrants, majoritatea pe mare. Potrivit OIM (n.r.- Organizația Internațională pentru Migrație) cifra exactă pentru acel an este 123 920.
Tot OIM susține că în 2017 au sosit în Europa 186 788 de migranți și 144 282 în 2018. Numărul sosirilor a scăzut foarte mult în ultimii trei ani. Însă nu trebuie să privim sosirile astea ca pe un fel de invazie, cum e relatată uneori, și poate că ar fi bine să înțelegem că peste 300 de milioane de oameni călătoresc peste tot în lume.
Dragoș Nicolae, într-o operațiune de salvare. FOTO via S.O.S. Mediterranee
Tu lucrezi de mulți ani pe nave de salvare din Marea Mediterană. S-a schimbat ceva în ultimii ani? Sunt în 2021 mai puține bărci improvizate care încearcă să treacă marea?
Da, e foarte probabil să fie și mai puține bărci, însă numărul oamenilor care reușesc să treacă Marea Mediterană Centrală, unde lucrez eu, din Libia spre Sicilia și Lampedusa, uneori și Malta, a scăzut, deoarece numărul interceptărilor Pazei de Coastă libiene a crescut.
Paza de Coastă libiană a fost dotată cu nave de Italia și Franța, astfel că acum are o capacitate de operare crescută. În plus, primesc și informații din partea autorităților europene, de pildă MRCC Roma sau de la aeronavele operate de Frontex (Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă) care supraveghează Mediterana Centrală.
Mai mult decât atât, navele operate de ONG-uri, cum este si SOS Mediterranee, nu primesc informații, și când spun asta mă refer la coordonate, reprezentate de latitudine și longitudine.
Aș vrea să precizez că aria în care patrulăm este enormă și nu e ușor să întâlnești ambarcațiuni.
Care a fost ultima misiune la care ai participat?
Ultima dată am fost din martie până în aprilie. Dar a fost o rotație ușoară, am salvat 116 oameni în două operațiuni de salvare, fără incidente majore, în afară de vremea cam proastă și un om care ne-a căzut în apă, dar pe care l-am recuperat rapid.
Însă colegii care au venit să mă schimbe pe mine au avut parte de o tragedie, pe 22 aprilie, când au dat peste o ambarcațiune de plastic distrusă și au găsit la fața locului 10 cadavre.
Se presupune că 130 de oameni și-au pierdut viața doar la barca asta. Îți dai seama ce tragedie? Când au ajuns era vreme foarte proastă, nici nu puteau lansa bărcile de salvare la apă. Și au ajuns foarte târziu, deoarece inițial căutau altă barcă, una ceva mai mică, care era la 14 ore distanță.
Dar dacă am fi avut informații de la autoritățile competente, în cazul asta din partea unei aeronave Frontex, cel mai probabil Osprey 3, care a participat la căutare și a transmis mesaje vagi, oamenii aceia probabil că ar fi trăit acum.
Rețineți că hotline-ul Alarm Phone anunțase acest caz cu 20 de ore în urmă, iar Frontex a știut de el. La operațiunea asta de salvare au participat și câteva nave comerciale, însă nimeni nu a mai putut să facă nimic pentru oamenii ăștia.
Refugiați pe nava Ocean Viking. FOTO: AFP/ Profimedia
Tu și colegii tăi ați vorbit cu oamenii care încearcă să treacă marea, le știți povestea. Care este, de regulă, traseul pe care-l parcurge un migrant din țara lui până ajunge pe mare? Cât plătește în medie pentru primi un loc pe o astfel de barcă improvizată?
Pe ruta din Marea Mediterană Centrală, cu Libia țară de tranzit, cei mai mulți provin din Africa Subsahariană, din state precum Nigeria, Mali, Senegal, Coasta de Fildeș, Guineea etc. Iar acum am enumerat doar state din Africa de Vest.
Însă uneori sunt și oameni din Sudan, Etiopia, Eritreea, dar chiar și din Bangladesh sau, ce-i drept mai rar în ultima vreme, din Pakistan. Desigur, mulți marocani, algerieni și libieni își încearcă și ei norocul. Uneori sirieni, palestinieni.
Oameni din state răvașite de conflict, cu probleme de secetă sau șomaj până la cer. Ruta asta e și cea mai mortală din lume, statistic vorbind, iar ce fac oamenii ăștia e, cel mai probabil, inimaginabil chiar și pentru români.
Vorbesc de generația de acum, care merge în vacanță oriunde în lume și se bucură de privilegii de mobilitate la fel ca cei din Europa Occidentală sau America de Nord.
Însă până să ajungă la mare oamenii aștia trec prin deșert, prin centre de detenție unde sunt umiliți în ultimul hal, uneori vânduți, abuzați, Libia de după Gaddafi e un fel de no man's land unde orice e posibil.
Ce se întâmplă cu bărcile improvizate după ce scoateți migranții din ele?
Din păcate, bărcile astea rămân pe mare, după ce notăm cazul și anunțăm autoritățile că operațiunea de salvare s-a încheiat. Însă de fiecare dată scufundăm motorul și le tăiem pe cele din cauciuc, pentru ca ele să nu mai fie folosite.
Aș vrea să punctez că noi nu încurajăm migrația în acest fel, sub nicio formă, doar încercăm să eliminăm o parte din pericole prin prezența noastră acolo.
Ce se întâmplă cu oamenii pe care-i scoateți din mare? Unde ajung aceștia?
De obicei în centre din Italia, unde sunt preluați de autorități și la alte organizații. Statutul fiecărui migrant în parte poate fi diferit, în funcție de foarte multe lucruri, ca de pildă țara din care provine, dacă este minor sau nu, dacă este orfan etc.
Dragoș Nicolae. FOTO via S.O.S Mediterranee
Foarte mulți dintre cei pe care-i salvați sunt copii. Poți să-mi povestești cazul unui copil care te-a impresionat foarte mult?
De-a lungul ultimilor patru ani am salvat foarte mulți copii, ceea ce e cumva inimaginabil. Mulți dintre ei sunt foarte mici, de vârsta fiicei mele sau mai mici acum. Și e ceva absolut tulburător când întâlnesc copii foarte mici în largul mării, dar lucrurile revin la normal odată ce îi ducem la bord.
Dacă mă întrebi cine m-a impresionat, ei bine băiatul se numește Richard, avea un an și ceva, iar mama lui murise în timpul operațiunii de salvare. Era ianuarie 2019. Am avut un rescue oribil și copilul de nici doi ani sosea în Europa de unul singur.
Au fost cazuri în care refugiați/ migranți pe care i-ați adus în porturile europene să fi fost apoi trimiși înapoi în țările de origine?
Noi suntem un ONG care operează exclusiv pe mare, pentru salvare și îngrijire cât timp sunt la noi pe navă. Însă nu avem nicio autoritate să controlăm ce se întâmplă cu ei când ajung în Europa, câți sunt trimiși înapoi, cât durează perioada în care sunt procesați etc.
Dar, da, am auzit că mulți migranți din Africa de Nord sunt trimiși înapoi, însă nu am informații în acest sens.
Ce crezi că ar trebui să facă UE și nu face pentru acești oameni care pleacă din Africa pe mare pentru a ajunge în Europa?
Europa a întors spatele de aproximativ trei ani acestor oameni și s-a comportat ca o fortăreață. Nu doar că nu a coordonat operațiuni de salvare, dar a și împiedicat multe nave operate de diverse ONG-uri să salveze, acuzându-le, ba că nu ar fi suficient de bine dotate pentru salvare, ba că nu au acte în regulă sau că încurajează migrația.
Cea mai comună acuzație este fenomenul de „pull factor”, mai exact că migranții încearcă să treacă marea pentru că știu că vor fi salvați. Însă foarte mulți încearcă să o treacă chiar și atunci când nu suntem acolo. Și unii dintre ei reușesc.
Europa ar putea să organizeze mai bine recepția acestor oameni, distribuirea lor între mai multe state UE, ca să mai ridice din presiunea de care au parte statele din sud, Grecia și Italia. Și ar trebui să integreze acești migranți și să le ofere șansa de a se pregăti.
De pildă, văd acum că vin în România mulți muncitori din Asia de Sud-Est. De ce nu am avea și muncitori din Africa, de pildă?
Când sunt cei mai mulți migranți pe mare? Care este anotimpul când pleacă cele mai multe bărci cu migranți spre Europa?
Cred că vara, când marea e mai liniștită. Însă în Mediterana vremea se poate schimba rapid, în câteva ore vine un ciclon și treci de la calm la furtună. Asta se întâmplă mai ales iarna, cand sunt și cele mai multe tragedii.
51
15
