​„Pregătiți-vă să vă cuceresc”. Când ți-o spune un om care se apropie de 80 de ani, poți fi cu adevărat pregătit? Nu știu. Nu știu cât de pregătită am fost în acel final însorit de noiembrie al lui 2015, însă întâlnirea pe care am avut-o cu dl. Emanoil Mihăilescu este una dintre acelea care schimbă ceva în tine.

inchisoareFoto: Hotnews / Clarice Dinu

Cu domnul Mihăilescu am retrăit același sentiment pe care, cu ani în urmă, îl avusesem în momentul unei discuții cu Ion Diaconescu, când simți că sufletul ți se ridică în gât și vrei să respiri astfel încât să-ți eliberezi plămânii. Cu unchiul meu, care-și petrecuse mulții camarazi de baracă în cei șase ani de Canal, am amintiri oarecum șterse din perioada copilăriei. Și el vorbea mai mult despre cei cu care împărțea suferința în lagărele de muncă din vremea comunistă.

Dl. Mihăilescu mi-a spus că va vorbi despre ei până în ultima clipă a vieții ca lumea să nu-i uite și ochii i se umpleau de lacrimi. Un sentiment bizar pentru mine, căci nu avea aceeași reacție când povestea de bătăile crunte pe care el însuși le primise la Periprava, lagărul condus de Ion Ficior. O rană încă deschisă și după 60 de ani pentru suferința celui de lângă. O rană încă deschisă până la finalul vieții și pentru Ion Diaconescu, liderul PNȚ care a supraviețuit celor cinci ani din lagărul morții de la Râmnicu Sărat, condus până la începutul anilor `60 de Alexandru Vișinescu.

În urmă cu sapte ani, pe 3 septembrie 2013,Alexandu Vișinescu dădea primele explicații în fața procurorilor. Trecuseră peste 50 de ani de la crimele odioase de la Râmnicu Sărat, și o jumătate de secol după ce lagărul fusese închis. I-a urmat Ion Ficior. Cei doi au fost singurii condamnați din 35 de torționari identificați a fi în viață în 2013.

Info relevant:

  • Aproape 600.000 de deținuți politic au trecut prin în închisorile comuniste. Dintre aceștia în jur de 70.000 au murit
  • Lista fosților comandanți de penitenciare comuniste a fost secretizată după Revoluție, în mandatul de ministru al Justiției al lui Mircea Ionescu Quintus, el însuși fost deținut politic.
  • Multe dintre plângerile penale pe numele foștilor călăi comuniști au fost clasate, considerându-se că faptele s-au prescris.
  • Dosarele au fost plimbate între parchete, până unii dintre cei vizați au decedat: cazul Enoiu e relevant în acest sens.
  • În iulie 2013, IICCMER, condus de Andrei Muraru, a anunțat că 35 de foști de comandanți de penitenciare comuniste sunt încă în viață.
  • Din cei 35, doar doi au ajuns în fața instanței și condamnați: Alexandru Vișinescu și Ion Ficior. Ei au decedat în închisoare.
  • În cazul a sapte dintre foștii comandanți pe numele cărora s-au depus plângeri penale dosarele s-au închis pentru că a intervenit decesul. Sub conducerea lui Radu Preda, IICCMER a renunțat la 12 cazuri, motivând că nu există probe.
  • În acest moment nu se știe câți dintre foștii șefi de lagăre comuniste mai trăiesc.

Andrei Muraru, fost șef IICCMER: „Este o chestiune foarte rușinoasă această modalitate în care justiția a tratat chestiunea crimelor politice în vremea regimului comunist”

„Bă, bandiților, aici nu ați venit să vă îngrășați, aici ați venit să intrați în pământ”, și-amintea Emanoil Mihăilescu că îi întâmpina , Ion Ficior la intrarea în colonia de muncă de la Periprava pe deținuții politic. „Fraților, sunt Ion Mihalache, mă omoară”, își aduc aminte cei care au împărțit celulele la Râmnicu Sărat de tratamentul inuman aplicat de Vișinescu.

În lagărele comuniste au fost întemnițați aproape 600.000 de oameni. În jur de 70.000 nu au mai ieșit niciodată, din datele lui Andrei Muraru, fostul șef al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

Călăii au trăit liniștiți, în anonimat, încasând lunar pensii speciale generoase, zeci de ani, chiar și după Revoluție, până în 2013, când IICCMER a anunțat identificarea 35 de foști comandanți de penitenciare care încă trăiau. Doar doi au ajuns în fața justiției și condamnați: Alexandru Vișinescu și Ion Ficior.

Cum a fost posibil?

„La începutul anilor `90 s-a făcut o evidență la Ministerul Justiției a tuturor celor care au condus penitenciare în toată perioada regimului comunist. Inițial a fost clasificată, secretizată, în timp ce minstrul Justiției era Mircea Ionescu Quintus. Deci un fost deținut politic, un lucru paradoxal, dar care întărește convinegerea că a existat un sistem în administrația și justiția românească ce a făcut imposibilă investigarea acestor crime”, spune Muraru, într-un interviu pentru HotNews.ro.

Foto: Andrei Muraru, fost președinte executiv IICCMER

De altfel, în cartea sa „Vișinescu. Torționarul uitat” este povestit momentul în care un cercetător al IICCMER a mers la Ministerul de Interne, în 2007, pentru a cerceta dosarul lui Gheorghe Enoiu, fostul șef al Direcției de Anchete Penale a Securității, „protejatul de aur” al sistemului.

„Chestorul mi-a spus că, într-adevăr, acest dosar se află la minister și m-a întrebat dacă am certificat ORNISS pentru a vedea dosarul. La această întrebare am răspuns pozitiv, iar domnul chestor Vizitiu mi-a spus că, cu toate acestea, nu pot consulta dosarul deoarece colonelul de securitate încă trăiește. Chestorul a menționat că la dosar se află acte personale pe care ministerul le foloseștepentru calcularea pensiei și că astfel de documente nu prezintă interes pentru cercetare. Deși i-am spus domnului chestor că dosarul îmi este necesar pentru activitatea pe care o desfășor la Institut și că am primit acordul pentru pentru a vedea respectivul dosar, acesta mi-a spus că, dacă ar fi după el, mi-ar pune la dispoziție dosarul oricând, dar nu poate face acest lucru pentru că mai are puțin și iese la pensie și nu vrea să fie concediat”, a notat expertul ICCMER. (Andrei Muraru, „Visinescu. Torționarul uitat”, pag. 17)

Enoiu nu a ajuns niciodată în fața instanței. El a fost denunțat în 2007, dar dosarul său a fost „uitat” în sertarele Parchetului. În 2011, Ministerul Public și-a declinat competența către procurorii militari. Prea târziu însă. Enoiu murise cu un an în urmă.

„Este o chestiune foarte rușinoasă această modalitate în care justiția a tratat chestiunea crimelor politice în vremea regimului comunist. (...) Avem o totală lipsă de empatie față de victime și un refuz total al procurorilor, vorbim de anii 90 de anii 2000, de a încerca să investigheze aceste crime. Practic, toate sesizările făcute până în 2013, cu câteva excepții notabile, au fost refuzate pe motivul fie că aceste crime s-au prescris, fie cei care erau în vremea comunismului în măsură să ia decizii politic și care au fost, de fapt, autorii morali ai acestor crime au decedat”, spune Andrei Muraru. Practic, spune el, procurorii au refuzat pur și simplu, ignorând orice argumente juridice, să investigheze aceste fapte.

De ce s-a întâmplat acest lucru?

„În primul rând pentru că cultura Ministerului Public a fost de așa natură încât generații întregi au fost instruite, au asumat această convingere că aceste crime nu mai pot fi judecate, nu mai pot fi cercetate, că s-au prescris. În alte cazuri vorbim despre relații foarte ciudate între magistrați și foști responsabili ai regimului comunist. Gândiți-vă că există profesori care au instruit de judecători și procurori și care, la rândul lor, judecători au condamnat în anii 80 deținuți politici pentru infracțiuni politice. Acestea au făcut ca această problemă să fie foarte greu pusă pe tapet. Practic, când am reușit să spargem această barieră, în 2013 cu cazul Vișinescu, procuroarea avea 36 de ani, nu era atinsă de această cultură. Inclusiv judecătoarele care au judecat cazurile Vișinescu și Ficior erau persoane în jur a 40 de ani, oameni tineri care depășiseră această nocivă, toxică cultură a Parchetului General”, susține Andrei Muraru.

Dosare uitate. Sefa IICCMER: Am găsit un haos administrativ de nedescris și probleme din punct de vedere a derularii proiectelor de cercetare

În 2014, conducerea IICCMER s-a schimbat. Locul lui Andrei Muraru, plecat consilier la Cotroceni, a fost luat de teologul Radu Preda. În câțiva ani, practic, instituția a devenit una fantomă. În cazul a 12 persoane s-au oprit investigatiile, invocându-se lipsa de probe. Șapte dintre cei vizați au decedat.

În ianuarie acest an, la conducerea Institutului a venit Alexandra Toader.

„Am găsit un haos administrativ de nedescris și probleme din punct de vedere a derularii proiectelor de cercetare. În momentul când le-am solicitat cercetătorilor să-mi prezinte rapoartele de activitate pe ultimul an, atât, m-a văzut în situația în care unii au menționat în două-trei rânduri în care specificau că au lecturat anumite cărți. E o problemă și a cercetătorilor, dar și a managementului a managementului. În 2019 fostul sef al IICCMER și-a delegat atribuțiile timp de 177 de zile. Și asta spune multe”, a precizat șefa IICCMER într-un interviu pentru HotNews.ro.

Din spețele rămase dintre cele 35 anunțate în 2013, acum, în 2020, nu se știe exact câți dintre cei de pe listă mai sunt în viață.

„Am cerut un raport pentru a vedea exact unde ne aflăm din punct de vedere al sesizărilor penale. Din 2013 până în 2016-2017 s-au depus 9 sesizări penale în ceea ce privește foști comandanți de penitenciare doi dintre ei fiind Vișinescu și Ficior. Și alte 7 sesizări penale, dar toate dosarele au fost clasate pentru a intervenit decesul acestora. N-aș putea să vă zic în momentul de față, facem investigatii să vedem dacă sunt în viață sau nu”, a spus ea.

Foto: Alexandra Toader, președinte executiv IICCMER

Reluarea cercetătărilor a fost îngreunată pe de o parte de criza coronavirusului, dar și de numărul mic de cercetători. Chiar dacă organigrama prevede pentru IICCMER 36 de posturi, în acest moment sunt ocupate doar 20, dintre care numai 13 sunt cercetători.

„Principala piedică este să identificăm în ce măsură se află în viață cu atât mai mult cu cât mulți au deținut funcții secundare în aparatul concentraționar. Acest demers a fost îngreunat de din cauza situațiilor impuse de pandemie: biblioteci, arhive au fost închise, cercetătorii nu s-au putut deplasa în teren”, a precizat Alexandra Toader.

Li se va face vreodată oamenilor dreptate?

„Adevărul mai devreme sau mai târziu iese la suprafață. Justiția în România în ceea ce privește crimele comunismului a început târziu, dar au fost semnale că adevărul iese la iveală. Pentru unii oameni va fi prea târziu. Mă refer la victimele comunismului, însă poate nu este prea târziu pentru urmații acestora”, răspunde șefa IICCMER.

Domnul Mihăilescu a plecat, în urmă cu un an și jumătate, într-o lume mai bună. L-au petrecut cei câțiva cu care a trecut prin infernul temnițelor comuniste. Puțini au mai rămas.

Post scriptum:

  • Un alt dosar sensibil în care noua conducere a IICCMER vrea să facă lumină este cel al „frontieriștilor” care vizează grăniceri ce au ucis români ce voiau să treacă, ilegal, frontiera în Iugoslavia și în Ungaria în timpul regimului comunist. În perioada comunistă sute de mii de români au încercat să părăsească țara, doar în 1989 numărul acestora fiind în jur de 50.000. Dosarul se află însă în acest moment în faza cercetării regulamentelor.

    „Va fi o misiune extrem de grea. Mai mult decât faptul că aceștia trăiesc este posibil ca aceștia să dețină în continuare funcții în cadrul diverselor ministere. Misiunea principală a IICCMER este de a face investigații și a identifica indicii despre persoane care au săvârșit abuzuri și crime în perioada comunistă. Acest subiect, având în vedere că presupune implicarea unor persoane care sunt în viață a atras foarte mult și putem avea foarte multe rezultate concrete”, a declarat pentru HotNews.ro Alexandra Toader.

REFERINȚE: