În ultimii 30 de ani, prin guvernele României s-au perindat 422 de miniștri. Au fost atât de mulți, încât oamenii au obosit să-i mai evalueze pe cei care ajung în aceste funcții, scriu jurnaliștii de la recorder.ro. Numirea unui ministru a devenit exclusiv o afacere politică, negociată în spatele ușilor închise și tranzacționată după cum o dictează interesele de partid. Scârbiți, cetățenii s-au întors cu spatele, au dat din mână a lehamite și și-au văzut mai departe de viață. Până într-o zi de martie, când țara s-a oprit în loc, în fața uneia dintre cele mai grave crize din ultimul secol. Blocați în case, românii au deschis televizoarele și au constatat că un bărbat grizonant își trăsese o geacă pe el și se chinuia să le vorbească de la înălțimea celui de-al doilea om în stat, după președinte.
A fost un moment în care majoritatea oamenilor din această țară s-au întrebat, probabil, ce era mai grav: că în România se instaurase starea de urgență sau că habar nu aveau cine era bărbatul grizonant care le spunea în ce condiții au voie să mai iasă din case.
Românii aflau, brusc, că politicienii nu pot fi ignorați la nesfârșit. Bărbatul cu geacă era ministrul lor de Interne și se vedeau nevoiți să-l asculte cum citea sacadat de pe foaie, cu dificultatea unui școlar repetent.
Ne-am întrebat de unde vine acest om și cum a ajuns în poziția de a prezenta ordonanţe militare care afectează viețile a 20 de milioane de cetățeni. Ca să-i reconstituim biografia, am vorbit cu zeci de oameni care i-au fost parteneri şi cu alte zeci, care i-au fost adversari. Am vorbit și cu el. Apoi am răsfoit prin sute de articole din presa anilor ’90 şi 2000 şi am studiat documente publice dosite prin sertarele instituțiilor locale.
Citește aici articolul integral: Misterele bărbatului în geacă de piele.
5
8
