Cei 27 de lideri ai UE s-au reunit vineri la Bruxelles, pentru prima oară față în față în ultimele 5 luni, în încercarea de a ajunge la un acord asupra Planului de relansare, care este însă departe de a stârni unanimitate, în ciuda amenințării unei recesiuni istorice, scrie AFP.

Mark RutteFoto: Agerpres

"Este un moment al adevărului și al ambiției pentru Europa", a afirmat președintele francez Emmanuel Macron, la sosirea la summit. Acesta s-a declarat "încrezător dar prudent" în ceea ce privește posibilitatea unui acord pentru susținerea economiei în fața consecințelor devastatoare ale pandemiei.

Citește și:

Angela Merkel, cancelarul german a cărei țară asigură președinția rotativă a UE, a afirmat că se așteaptă la "negocieri foarte dificile".

Șeful orchestrei summitului, Charles Michel, s-a arătat însă optimist: "Sunt deplin convins că, cu curaj politic, este posibilă obținerea unui acord".

Premierul olandez, Mark Rutte, i-a temperat însă speranțele, estimând șansele unui succes la "mai puțin de 50%".

Și președintele român Klaus Iohannis a afirmat că „este un scenariu optimist să finalizam astăzi și mâine” discuțiile.

Toți liderii europeni au venit cu mască la reuniunea care are loc, pentru prima oară în istorie, fără ziariști în imensul hol al clădirii. O ambianță puțin obișnuită pentru o zi în care doi lideri își sărbătoresc ziua de naștere: Angela Merkel, 66 de ani, și portughezul Antonio Costa, 59 de ani.

Pe masa negocierilor: un plan de relansare de 750 de miliarde de euro, format din credite de 250 miliarde și, în special, subvenții de 500 de miliarde, care nu vor trebui rambursate de statele beneficiare.

Acesta se adaugă unui buget al UE pe termen lung (2021-2027) de 1.074 miliarde euro.

Ultima întâlnire față în față, în 20 februarie, s-a încheiat cu un eșec. Liderii europeni trebuiau să ajungă la un acord asupra bugetului UE pentru 2021-2027. Dar, de atunci, a apărut criza coronavirusului și Planul de relansare s-a impus în centrul negocierilor.

Solidaritate, da, dar....

Cum fiecare țară are drept de veto, negocierile se anunță lungi și dificile iar acest summit extraordinar prevăzut pentru două zile ar putea să nu fie ultimul dedicat acestor subiecte.

Cel mai dificil de convins lider ar urma să fie din nou Rutte, deja considera principalul vinovat pentru eșecul summitului din februarie.

Liderul statelor denumite "frugale" - Olanda, Austria, Danemarca, Suedia dar și parțial Finlanda - a emis numeroase rezerve legate de planul de susține de care ar urma să beneficieze în principal țările din Sud, cu Italia și Spania în frunte.

La Bruxelles, acesta li-a reafirmat poziția: "Solidaritate, da (…) Dar, în același timp, putem de asemenea să cerem acestor țări să facă tot ce este posibil pentru a-și rezolva (problemele) ele însele, data viitoare. Și toate acestea se fac prin reforme ale pieței muncii, ale sistemului de pensii...", a subliniat el.

"Frugalii" sunt partizanii unei reduceri a subvențiilor și preferă creditele rambursabile. Între altele, reclamă în contul fondurilor alocate reforme solide din partea beneficiarilor.

Exigențe care irită statele sudice, îngrijorate că s-ar putea trezi obligate să aplice un program decis de alții, așa cum a pățit Grecia la momentul de vârf al crizei Zonei Euro, când populația a fost supusă unor sacrificii dureroase.

Pentru a controla mai bine aceste țări, cărora li se reproșează laxismul bugetar, Rutte dorește ca planurile de reforme să fie validate în unanimitate de cei 27 (și nu cu majoritate calificată cum a prevăzut Charles Michel).

Un alt subiect delicat: legătura dintre finanțările europene și respectarea statului de drept, pentru prima oară înscris în bugetul UE. Ori, Polonia și Ungaria, care fac obiectul unor proceduri în cadrul UE pentru afectarea independenței justiției sau a drepturilor fundamentale, se opun ferm acestui principiu.

În aceste mari negocieri, cancelarul german stârnește multe speranțe. Aceasta și-a multiplicat eforturile de a-și convinge partenerii de urgența adoptării acestui plan de relansare.

Alăturându-se Franței, cancelarul a acceptat ca aceste fonduri să fie împrumutate în numele Europei, încălcând astfel un tabu în această țară care s-a opus ideii de datorii colective.