Guvernul poate să instituie și să prelungească starea de alertă fără să fie necesară încuviințarea Parlamentului, a decis joi Curtea Constituțională, potrivit unor surse din instituție. CCR a stabilit însă că este neconstituțional ca internarea și carantina pentru persoanele care intră pe teritoriul României din zonele afectate să fie dispuse prin ordin al ministrului Sănătății.

Valer DorneanuFoto: Agerpres

CCR a luat aceste decizii în urma sesizărilor Avocatului Poporului.

Guvernul poate să instituie și să prelungească starea de alertă fără încuviințarea Parlamentului

În 3 iunie, Avocatul Poporului a sesizat CCR cu o excepţie de neconstituţionalitate referitoare la art. 4 alin. (3) şi (4), art. 65 lit.s), ş), art. 66 lit.a), b) şi c) şi art. 67 alin. (2) lit.b) din Legea 55/2020 privind starea de alertă în România.

Potrivit Avocatului Poporului, prin aprobarea de către Parlament a unei hotărâri a Guvernului de instituire a stării de alertă se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat. Avocatul Poporului consideră că prin introducerea unei "noi forme de control parlamentar asupra actelor Guvernului", Parlamentul "a convertit natura juridică tradiţională de act administrativ normativ a hotărârii de Guvern într-un document politic" care vizează exclusiv raportul constituţional dintre Parlament şi Guvern.

Articolele contestate prevăd:

  • Articolul 4: (3) Când starea de alertă se instituie pe cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul ţării, măsura se supune încuviinţării Parlamentului. Parlamentul se pronunţă în şedinţă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, în termen de 5 zile de la data solicitării de încuviinţare. Dacă Parlamentul respinge solicitarea de încuviinţare, starea de alertă încetează de îndată.(4) Parlamentul poate încuviinţa măsura adoptată de Guvern integral sau cu modificări.

  • Articolul 65: Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă:
  • s) neefectuarea lucrărilor pentru demolarea parţială sau totală a unor construcţii, instalaţii sau amenajări, mutarea/dezmembrarea unor bunuri/mijloace mobile ori pentru inundarea controlată a unor terenuri, culturi, plantaţii sau păduri, de către persoanele fizice sau juridice ori de către personalul instituţiilor şi autorităţilor publice desemnate potrivit art. 5 alin. (4) lit. g);ş) împiedicarea de către orice persoană fizică a efectuării lucrărilor pentru demolarea parţială sau totală a unor construcţii, instalaţii sau amenajări, mutarea/dezmembrarea unor bunuri/mijloace mobile ori pentru inundarea controlată a unor terenuri, culturi, plantaţii sau păduri, stabilite potrivit art. 5 alin. (4) lit. h).
  • Alineatele de la Articolul 66 contestate se referă la nivelul amenzilor pentru mai multe contravenţii.
  • Articolul 67, alineatul 2, litera b) se referă la faptul că anumite contravenţii pot fi constatate de ”personalul de control din cadrul Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi de subofiţerii şi ofiţerii de pompieri şi protecţie civilă”.

CCR a transmis printr-un comunicat de presă că a admis sesizarea Avocatului Poporului și a decis că sunt neconstituționale prevederile art. 4, argumentând că, prin aceste texte de lege:

  • Parlamentul cumulează funcțiile legislativă și executivă, cu consecința încălcării principiul separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituție;
  • se denaturează regimul juridic al hotărârilor de Guvern, ca acte de executare a legii, cu consecința încălcării art.108 din Constituție;
  • se creează un regim juridic confuz al hotărârilor de Guvern, de natură să ridice problema exceptării acestora de la controlul judecătoresc, cu consecința încălcării prevederilor art.21, art.52 și art.126 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar.

De asemenea, CCR a decis: "Astfel, câtă vreme art.5 din Legea nr.55/2020 are un număr de 3 alineate, nu se poate determina care sunt instituțiile și autoritățile publice ”desemnate potrivit

art. 5 alin. (4) lit.g)”, la care se referă art.65 lit.s) din aceeași lege și nici construcțiile, instalațiile sau amenajările, mutarea/dezmembrarea unor bunuri/mijloace mobile ori pentru inundarea controlată a unor terenuri, culturi, plantații sau păduri, ”stabilite potrivit art. 5 alin. (4) lit. h)” la care se referă art.65 lit.ș) din lege, pentru a stabili elementele constitutive ale contravențiilor la care se referă textele legale menționate. Această imprecizie afectează, în mod corespunzător, și prevederile care trimit la art.65 lit.s) și ș) din lege, respectiv art. 66 lit.a) și b) și art.67 alin.(2) lit.b), criticate de asemenea. Tot astfel, întrucât nu există lit.t) a art.65, dispozițiile art.66 lit.c) și ale art.67 alin.(2) lit.b) care trimit la lit.t) a art 65, inexistentă, sunt, practic, fără obiect".

Carantina instituită prin ordin al ministrului Sănătății în cazul persoanelor care vin din zone de risc, neconstituțională

Cea de a doua sesizare a Avocatului Poporului dezbătută joi de Curtea Constituţională a vizat art.25 alin.(2) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi art.8 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei.

Articolele contestate prevăd:

  • Articolul 25, alineatul 2 din Legea 95/2006: măsurile privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de epidemii, precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.
  • Articolul 8, alineatul 1 din OUG 11/2020: în cazul epidemiilor/pandemiilor sau situaţiilor de urgenţă de sănătate publică internaţionale declarate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dacă exista un risc iminent pentru sănătatea publică, cu respectarea Regulamentului sanitar internaţional (2005), la propunerea Grupului tehnic de experţi ai Ministerului Sănătăţii, ministrul sănătăţii instituie carantina pentru persoanele care intră pe teritoriul României din zonele afectate, ca măsură de prevenire şi limitare a îmbolnăvirilor.

Avocatul Poporului aprecia că "dispoziţiile menţionate sunt neconstituţionale, în măsura în care permit dispunerea unor măsuri de restrângere a exerciţiului libertăţii individuale, prin acte administrative (ordine) emise de organe administrative (Ministrul Sănătăţii)”.

"Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor de către un membru al puterii executive contravine atât principiului securităţii juridice, cât şi principiului legalităţii restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 11/2020 privind stocurile de urgenţă medicală, precum şi unele măsuri aferente instituirii carantinei", arăta AVocatul Poporului.

Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile respective sunt neconstituţionale în măsura în care permit dispunerea unor măsuri de restrângere a exerciţiului libertăţii individuale prin acte administrative (ordine) emise de organe administrative - ministrul Sănătăţii.

Potrivit Avocatului Poporului, lipsa reglementării la nivelul legislaţiei primare a măsurilor generate de epidemii (carantină, izolare/internare obligatorie a persoanelor în contextul bolii transmisibile COVID-19) lasă la latitudinea ministrului Sănătăţii emiterea unor acte administrative, cu caracter normativ, de rang infralegal, ingerinţa generată de această stare vizând drepturi fundamentale, respectiv dreptul la libertate individuală şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, cu încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie.

Ce a decis CCR, cu majoritate de voturi:

  • 1. A respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a vizând art.25 alin. (2) teza întâi din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
  • 2 . A admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei.
  • 3. A admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.25 alin.(2) teza a doua din Legea nr.95/2006 privind în reforma în domeniul sănătății.

"Curtea a constatat că dispozițiile art. 25 alin.(2) teza a doua („precum şi bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii”) din Legea nr.95/2006 și ale art.8 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.11/2020 sunt neconstituționale deoarece aceste norme juridice nu întrunesc cerințele de claritate și previzibilitate a legii impuse de art.1 alin.(5) din Constituție și afectează drepturi și libertăți fundamentale, așa cum sunt cele prevăzute de art.23 alin.(1), art.25 și art.26 din Constituție, fără respectarea condițiilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale", a transmis CCR printr-un comunicat de presă.