"Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd. Uneori mi se pare că au trecut foarte mulți ani de când pe peronul prăfuit n-a mai coborât nimeni și că aerul s-a lipit de ziduri ca o rugină străvezie. […] Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul se învârtește. Cealaltă limbă stă nemișcată; s-a împotmolit parcă în mâlul unei ore și nu mai poate înainta."
Citeste mai mult pe Edițiadedimineață.ro