Am traversat litoralul de la Năvodari la Vama Veche să vedem cum ar putea trece stațiunile de la Marea Neagră prin vacanța de 1 mai. Ce se mai renovează și cât se mai construiește în plină pandemie, cum arată cluburile de fitze din nord și zona de promenadă din Mamaia, cum îi așteaptă Vama Veche pe vamaioții de tradiție.
Câțiva kilometri nord înainte de Hanul Piraților, pe o gâlcă de teren din fața unui cvartal plin de pensiuni și vile de vacanță, 3 blocuri gemene, de 4 etaje, își așteaptă instalatorii și faianțarii. Al patrulea geamăn e abia ridicat la 2 nivele.
De la unul dintre etaje se aude turuind o bormașină iar într-un balcon un muncitor lucrează domol la o pardoseală. Muncitorii din fața scării sunt scumpi la vorbă: proprietarul unuia dintre blocuri e cu ei pe șantier și n-are nici el chef de discuții: ne dă voie doar să luăm câteva cadre.
De la o fereastră, un meșter spune că blocul de la față e ”la gata” în maxim o lună, după ce se leagă cu branșamentele. La cel de vis-a-vis; chiar la intrare, așteaptă paleții cu gresie și faianță.
Proprietarii și-au făcut, probabil, o socoteală simplă: dacă le-ar da gata până în vârf de sezon, ar putea prinde două luni pline din vara lui 2020 și ar începe, deja, recuperarea investiției.
Asta era pe la început de an. În martie însă, în turism s-a pornit tăvălugul; nici 2 luni mai târziu, nimeni nu poate spune sigur când și, mai cu seamă, cum se va opri și ce pagube financiare va lăsa în urmă pandemia.
Totuși, pe șantierele dintre Mamaia și Năvodari încă se lucrează, chiar dacă numărul muncitorilor este redus iar investițiile începute continuă; pe de o parte din inerție, pe de altă parte în speranța că re-startul sezonului turistic nu va întârzia prea mult.
(Montaj, sunet: Matei Budeș; Imagini: Adi Iacob, Matei Budeș)
La vremea asta, anul trecut, toate erau ”on”
Anul trecut de 1 mai, la Summer Land Mamaia, tot în zona de nord, parcările erau deja pline iar barmanii de la Fratelli, Ego, Nuba sau Bamboo abia își făceau încălzirea pentru bacșișuri. În zona cluburilor de fitze unde șampania e bună doar dacă e în exces, vine cu roaba și e indecent de scumpă, anul ăsta bate, bine de tot, vântul.
Singurii care profită sunt trei kiteboard-eri în costume de neopren, ieșiți pe mare cu zmeiele ”în apropierea casei” după cum spune Dodo, un veteran al plăcii din zona de nord a litoralului. Casa? O autorulotă, în parcare, la câțiva metri de plajă.
Dodo și alți 2 instructori de kiteboarding fac bani în fiecare sezon din închiriat echipamente și ore de inițiere sau antrenament pentru cei interesați de sportul nautic. Spune că pentru toți afaceriștii de pe litoral, mari sau mici, situația e total neclară.
”La vremea asta, anul trecut, toate erau ”on”. Dacă nu dau drumul la terase, nu dau drumul la restaurante, că vii să bei un ceai, să mănânci o scoică, un calcan, ceea ce eu nu pot să-ți ofer.
Toată zona de cluburi, aveam aici festivalul de 1 mai, aveam toate astea…acum au picat toate. Oricum, eu văd sezonul ăsta compromis”.
Poate nu întâmplător zona unde i-am întâlnit pe Dodo și amicii iesiți cu pânzele în vânt se cheamă Crazy Beach și e locul unde mii de tineri din România și din toate colțurile lumii se adună la Sunwaves, unul dintre cele mai apreciate festivaluri de muzica electronica din Europa.
Sunwaves are loc de două ori pe an în lunile mai și august, ajunsese, în 2019, la ediția cu numărul 26 și se organiza de obicei pe plaja H2O, din zona de nord a stațiunii Mamaia.
Anul acesta, din cauza situației actuale, organizatorii au ales sa mute reprezentațiile artiștilor în mediul online, cu un live stream de 24 de ore.
Hoteluri în stand-by
Mergem către sudul stațiunii, lăsăm în urmă hotelul lui Gică Hagi și ne oprim să luăm puțin la pas aleea de promenadă din Mamaia, într-o zonă cu mici magazine de sezon și restaurante.
Prin fereastra larg deschisă a unui hotel de 4 stele se aude gălăgie și o tânără acceptă să stea de vorbă cu noi, de la balcon. 40 de camere și un restaurant cu terasă așteaptă, nu se știe până când, să reprimească turiști.
”Telefonul sună și pentru rezervări după data de 15 mai…Eu am și o unitate la munte, în special pentru cele de la munte e cererea foarte mare. În perioada asta, la munte, nu a fost nimic, a fost gol! Pentru că toată lumea voia: ”Știți, venim să ne cazăm...dar ne dați o adeverință ca să ajungem până acolo?” Ori, e o chestie complicată, nu poți să faci o declarație, așa, doar pentru că vrea turistul.
Dar, pe mare, încet-încet o să ne dezmorțim. Vine sezonul, va fi timpul, lumea va veni la plajă! Important va fi să respectăm cerințele turistului în materie de protecție și distanțare socială, astfel încât să nu aibă senzația că nu sunt protejați sau că nu ne dăm noi interesul pentru protecția lor.(…)
Hotelurile nu pot funcționa fără un restaurant, asta e clar! Deci, suntem în stand-by. Ne pregătim de deschidere dar vedem ce va fi..Angajații, o parte sunt în șomaj tehnic, o parte muncesc.
Ne pregătim dar, încet...pentru că nu ne garantează nimeni că va fi un start în forță și nu ne garantează nimeni că vom avea un grad de ocupare atât de mare încât să asigurăm cheltuielile pentru tot personalul.”
În apropiere, e cabina de îmbarcare pentru telegondolă și câțiva angajați lucrează la reparații și fac probe. Așteaptă, spune unul dintre ei, o certificare pentru punerea în funcțiune. Când și pentru ce turiști vor porni gondolele, nu știe nimeni.
În fața punctului de îmbarcare așteaptă cu vopseaua scorojită de vânt și apă sărată, ca un șarpe uriaș cu pielea zbârcită, un tobogan cu apă.
Câteva zeci de metri mai în față, un șirag de mici prăvălii cu geamurile murdare de praf și nisip în spatele cărora se văd rafturi goale și vitrine frigorifice deconectate.
Pentru tot ce înseamnă afacere de turism în Mamaia, ce se pierde în weekendul 1-3 Mai e cea mai mică problemă. Marea întrebare este ce se va mai putea salva din întreg sezonul de vară 2020.
Ce mai e prin Vamă?
Liniște și câțiva pescăruși. Vis-a-vis de Stuff o echipă de muncitori lucrează la o clădire P+3, albă și în total contrast cu ce amenajat în fața ei. Așadar, și după pandemie va fi, mai semeață, tot acolo.
Câteva clădiri mai încolo, spre Șoni, toarce molcom o mini-betonieră și amestecă noua șarjă pentru meșterul care nivelează la o șapă.
Urcăm pe alee, pe lângă Camuflaj, și schimb câteva vorbe cu un agent de vânzări de la o companie de răcoritoare. A refuzat politicos filmarea; îmi spune totuși că i se par prea dure măsurile de izolare. Și durează prea mult. Îmi dă exemplul Suediei și se declară îngrijorat de sezonul estival.
Pornim la pas pe străduțele pustii. Un grup de câini ne latră nervoși că le-am tulburat liniștea. Mai sus de ”La felinare”, în curtea unei gospodării, proprietarul tunde iarba din curte. Îl întreb prin gard dacă mai face rezervări. ”Sună telefoanele în continuu, pentru după 16 (n.r. – mai), încolo... Dar nu știu dacă vreau să deschid. Poate mai târziu, în iunie”, spune omul și se scuză că are de lucru.
Ținem străduța paralelă cu plaja, către Expirat și ne oprim la o curte unde echipa de muncitori construiește câteva căsuțe. E un camping cu căsuțe din lemn pe care proprietarul - turist frecvent la Vama Veche – spune că l-a cumpărat în urmă cu 2 ani.
Clienții vin mai ales de pe platforme de booking iar acum zice că are toate rezervările blocate.
”PurșiSimplu se numește campingul nostru. Avem 30 de căbănuțe.2 locuri de cazare separate în fiecare căbănuță. Și așteptăm: pur și simplu Vama Veche, natură, lemn, mare.”
-Dar ce așteptați, că văd că toată lumea e dispărută de pe stradă, nu-i nimeni pe aici.
-Ce așteptăm? Cred că ce așteptam noi, așteaptă toată lumea. Să se termine odată, nu? O să fie când o să se poată. Eu nu cred că statul vrea să nu deschidem.Toată lumea vrea să deschidem, e în interesul tuturor. Probabil că vom deschide când riscul o să fie minim.
-Ați avut rezervări?
-Am avut full. Pentru 30 aprilie și 1 mai, plin. Am anulat toate rezervările pentru că așa era normal.
-Și acum, mai sună telefoanele?
-Am blocat tot. Vă dați seama, nu poți să lași pe booking totul deschis, oamenii vin, fac cazare și apoi ce faci, anulezi tot?
-Angajați aveți?
-Avem, noi suntem o firmă mai mare, avem 170 de angajați, dintre care 160 sunt în șomaj tehnic. 10 oameni sunt aici. Ăsta e un punct de lucru al firmei. Restul sunt acasă în șomaj tehnic, asta e situația.
Am fi foarte mulțumiti dacă 12 luni de-acum înainte închidem în zero. E o situație, trebuie să o înțelegem, trebuie să înțeleagă și angajații și angajatorii și statul și guvernul… Până la urmă toată lumea trebuie să-și dea mâna să treacă hop-ul.
56
16
