Elena, româncă de 50 de ani din Iaşi, e asistentă la Urgenţe într-un spital din Lombardia. Lucrează de peste 15 ani în sistemul sanitar italian. De pe 15 februarie, lucrează în ture epuizante. Acum, prin intermediul surorii sale, Maria Ştefanache, regizoare româncă la Milano, vrea să facă un apel către autorităţi: „Avem nevoie de ajutor, trimiteţi întăriri”.

HotNews.roFoto: Hotnews

HotNews.ro a stat de vorbă cu Maria Ştefanache, care ne-a povestit prin ce trece sora ei, Elena, în ultimele săptămâni.

“Am decis să povestesc prin ce trece sora mea, pentru a atrage atenţia tuturor celor care nu iau în serios epidemia. În al doilea rând, aş dori ca apelul nostru să ajungă la autorităţi, să trimită întăriri în spitalele din Lombardia, pentru că acolo situaţia e ca în tranşee: personalul sanitar face faţă cu greu”.

Maria Ştefanache a postat astfel un mesaj pe Facebook, citând apelul surorii sale: “Am 50 de ani și pentru prima dată în viață trăiesc și mă văd într-un film tragic și nu cred ceea ce trăiesc. Mi-ar plăcea să stau acasă într-o zi, dar gândul bolnavilor care au nevoie de noi și gândul colegilor mei care sunt, ca mine, epuizați, mă fac să mă ridic la 5.30 dimineața să iau autobuzul unde sunt aproape singură și să merg “în tranșee”.

Am rămas din 8 persoane, 5, deoarece un coleg a fost infectat, iar altele au fost mutate în alte spitale din lipsa de personal. Nu înțeleg de ce nu ne trimit întăriri, astăzi m-am ocupat 30 de oameni, nu mai îmi simțeam picioarele", încheie Elena.

“Sincer în acest moment mă gândesc la cei care sunt pe prima linie, ne spune Maria Ştefanache – la cei care își riscă sănătatea, ca sora mea, ca alţi medici, asistenţi, infirmieri. Mă rog pentru ei și când mă rog ochii mi se umplu de lacrimi. Mă gândesc că virusul acesta ne-a scos măştile, iese urâtul din oamenii urâţi, şi binele din cei buni. Eu stau în casă de 14 zile, nu-mi vine să cred când văd că unora nu le pasă. Chiar la mine în cartier, dacă am cerut cuiva să menţină distanţa de un metru, aproape că mi-a râs în faţă. Cum pot unii să plece la munte ca şi cum ar fi în vacanţă, sau în alte părţi, ştiind că vin dintr-o zonă cu risc ? «

“Am decis după trei săptămâni să scriu ceva util, pentru cei de lângă noi. Pentru mine Elena e o eroină, nu pentru că e sora mea. Ea e curajoasă, când vorbim la telefon ea e cea care îmi ridică moralul”. Sper ca în urma apelului meu, postat în limba italiană, mai mulţi oameni să înţeleagă faptul că regulile trebuie respectate. Şi sper ca autorităţile să trimită personal medical care să-i ajute pe cei care luptă în linia întâi”.