INTERVIU. Biolog român care trăiește în Arctica: „Urșii polari se adaptează. Noi avem șanse mai mari, ca specie, să dispărem înaintea lor”

de Sebastian Jucan     HotNews.ro
Luni, 27 ianuarie 2020, 17:05 Actualitate | Esenţial


Adi Pop
Foto: Arhiva personala
​Am vorbit cu un biolog român care locuiește tocmai în Insulele Svalbard, la jumătatea distanței dintre Norvegia și Polul Nord, despre cum e să trăiești acolo și cum se văd schimbările climatice din extremitatea nordică a Terrei.

Adi Pop s-a hotărât să se mute în Insulele Svalbard după ce a ajuns acolo la un curs de specializare în microbiologie. Acum lucrează în cercetare în centrul universitar din Svalbard, cea mai nordică instituție de învățământ superior de pe planetă. L-am întrebat pe Adi cum se simt acolo schimbările climatice, un subiect aflat pe agenda internațională în acest moment, plus multe alte lucruri legate de viața oamenilor din mijlocul Oceanului Arctic. Iată ce mi-a răspuns.

Cum ajunge un român tocmai în Svalbard?

Păi cum să ajungă? Cu avionul! Lăsând gluma la o parte, mi-am dat licența și am terminat masteratul la Facultatea de Biologie din Cluj, și am avut oportunitatea să merg cu o bursă Erasmus în Suedia, unde m-am întors să mai fac un masterat. Într-un an aveam prea mult timp liber, colegii mei se întorseseră acasă în vacanță, așa că am găsit un curs de specializare în microbiologie pe perioada verii. Am ajuns acolo unde se ținea și instant mi-a plăcut, că era un mediu pe gustul meu, așa că am decis să mă mut acolo. În Svalbard.


Aurora boreală. FOTO din arhiva personală a lui Adi Pop

Cum este să trăiești în extremitatea nordică a planetei?

Primul lucru pe care îl faci când ajungi la universitate e să înveți să tragi cu arma, pentru că sunt foarte mulți urși polari aici. Ei îs un pic mai agresivi decât cei bruni, așa că atunci când te deplasezi în afara orașului, trebuie să fii mereu înarmat. Asta nu înseamnă că îi împușcăm, extrem de rar se recurge la asta, urșii polari fiind și specie protejată.

Dar în primele zile ai training de tras cu arma, de montat cortul, de acordat primul ajutor, de cum să supraviețuiești în mare, dacă ți se scufundă barca, șamd. Fiind la jumătatea distanței dintre Norvegia și Polul Nord, temperaturile medii în timpul iernii ajung către -20°C, iar vara în jur de 7-10 grade, în iulie.

Din cauza permafrostului nicio clădire nu e construită direct pe sol, ci pe piloni ancorați în gheața aflată dedesubt. Anotimpurile sunt chiar diferite, avem noaptea și ziua polară, și anotimpuri de trecere. Nu e chiar ca la Polul Nord, unde toată lumea crede că sunt șase luni de noapte și șase de zi. La noi noaptea polară începe din 14 noiembrie și se termină pe 29 ianuarie.

Avem și unele reguli interesante. Nimeni nu are voie să moară și nici nu se naște aici. Nu e tocmai „Finding Neverland” din Peter Pann, dar nimeni nu poate fi îngropat în Svalbard din cauza permafrostului care previne descompunerea cadavrelor. Iar nașteri nu au loc fiindcă spitalul pe care îl avem nu e atât de bine echipat, așa că femeile însărcinate pleacă cu două-trei săptămâni înainte de termen pe continent.


Fotografie din arhiva personală a lui Adi Pop

Cum își ocupă oamenii timpul liber, mai ales când e noaptea polară?

În timpul verii lumea e foarte activă. E și greu să te duci la somn când ai soarele tot timpul pe cer. Se încălzește, se mai topește din zăpadă, mediul e mai permisiv. Oamenii fac caiac, merg cu barca, cu bicicleta, la pescuit, alții aleargă (avem și un maraton), se face hiking pe munte și altele. Iarna se mai schimbă puțin lucrurile, dar asta nu înseamnă că pe perioada nopții polare noi înțepenim, că nici urșii polari nu hibernează.

Lumea rămâne destul de activă și sociabilă. Pentru a evita depresia, consiliul local organizează tot felul de activități și avem concerte odată la două săptămâni. Oamenii se întâlnesc să socializeze, avem și vreo 10-11 baruri la o populație de 2 300 de locuitori (e totuși o comunitate de scandinavi), vineri și sâmbătă e deschis un club de noapte, avem și propriul cinematograf.

Unii se plimbă noaptea că-i fain, mai iau aparatul foto să prindă aurorele boreale. Alții schiază și e chiar o experiență unică să faci asta sub aurore. Un alt lucru inedit față de alte locuri ale planetei, unde lumea se uită înspre nord să vadă aurorele boreale: Svalbardul e la o latitudine atât de ridicată încât noi ne uităm înspre sud.

„Din 1993 există un centru universitar în Svalbard, fiind și cea cea mai nordică instituție de învățământ superior de pe planetă”



Din ce trăiesc oamenii acolo?

În orașul în care locuiesc, Longyearbyen, capitala arhipelagului, avem trei domenii de activitate importante. Istoric, mineritul a fost industria de vârf pe insulă, angajând peste 800 de oameni până în 2017, când s-a închis cea mai mare mină. Acum avem o singură exploatare activă în partea norvegiană, cu 40 de angajați, care extrag și necesarul nostru, pentru centrala care furnizează energie și căldură orașului.

Al doilea domeniu e cercetarea științifică. Din 1993 există un centru universitar aici, el fiind și cea cea mai nordică instituție de învățământ superior de pe planetă. Inițial a început ca o cabană, care apoi s-a tot extins, iar acum e cea mai mare structură din oraș. Sunt studenți din până la 50 de țări, cu profesori din toate colțurile lumii. Majoritatea sunt din Norvegia, dar sunt și cadre didactice temporare de la Cambridge, KTH Stockholm sau British Antarctic Survey.

Cea mai nouă activitate este turismul. Deși primele nave turistice au apărut în Svalbard la sfârșitul sec. XIX (în 1896 exista deja un hotel pe insulă), turismul de masă a luat amploare de abia din 2012. Ca trend, industria de cărbune o ia tot mai mult în jos, știința joacă un rol din ce în ce mai important, iar turismul se dezvoltă destul de exploziv.


Fotografie din arhiva personală a lui Adi Pop

Turism? În Svalbard?

Zonele arctice au devenit un fel de „Holy Grail” al turismului, fiind puțin explorate și considerate exclusiviste. Turismul se împarte în diferite timpuri ale anului. Primăvara se face mai mult turism de aventură. Predomină activitățile pe bază de snowmobil, schi, explorare de grote înghețate, safariuri.

De la 1 mai gheața se topește și începe turismul de masă, cu vase de croazieră de la o mie până la cele cu cinci-șapte mii de pasageri. În timpul verii activitățile sunt diferite, de la mers în expediții cu rucsacul în spate la văzut balene, delfini. Legea norvegiană nu permite să te apropii de urși, dar balenele Beluga vin până lângă caiac, sunt foarte prietenoase. La noi nu sunt vânate, tot teritoriul e parc și rezervație naturală.

Pe insulă avem și un „oraș-fantomă”, Pyramiden, abandonat de ruși în 1998 și devenit atracție turistică. Avem și vase de expediție, mai mici, de până în 200 de persoane. Ele pot merge până la 82-83 grade nord, să înconjoare arhipelagul când gheața le permite. Apoi începe sezonul de aurore boreale, mers cu săniile, se apropie încet noaptea polară.

„Ce observăm noi trăind în Svalbard e că solul se încălzește tot mai mult”



Cum se văd schimbările climatice acolo?

Svalbardul e un loc care se încălzește foarte rapid, temperatura crescând de șase ori mai repede decât pe restul planetei. În ultimul deceniu temperatura medie anuală în timpul verii a crescut de la 5,9°C la 7,2°C. Ultimele modele de la Universitatea din Trondheim arată că până în 2100 temperatura medie anuală în timpul verii ar putea fi de 17 grade. În momentul ăla Arctica nu prea mai există.

Până în 2050 între 50 și 70% din gheața de deasupra Polului Nord din timpul verii se va topi. Deocamdată ce observăm noi trăind aici e că solul se încălzește tot mai mult. Încălzirea afectează și permafrostul de dedesubt iar clădirile noastre, fiind ancorate în gheață, au început să se scufunde puțin în fiecare an.

Dar marea problemă cu fenomenul acesta e că duce la eliberarea de metan. Toată lumea e speriată acum de dioxidul de carbon, ceea ce e bine, dar metanul e un gaz de 21 de ori mai potent în ceea ce privește efectul de seră. Instrumentele noastre care măsoară concentrațiile în aer arată că nivelul de metan începe să crească tot mai mult, de la an la an.

Pe lângă eliberarea sa din pământ, o grămadă de hidrați de metan se află în mare, în jurul insulei. Aceștia sunt eliberați odată cu creșterea temperaturii apei, lucru favorizat și de curentul Golfului, care ajunge până la noi. Au fost semnalate cazuri când oceanul „fierbe” și am filmat bulele de metan de deasupra apei.


Fotografie din arhiva personală a lui Adi Pop

Cum e afectată biosfera?

Mamifere nu sunt prea multe în Svalbard. Există, bineînțeles, urșii polari, dar avem și reni, care sunt mai speciali. Ei au un mecanism adaptat la frig, în timpul iernii polare își reduc metabolismul destul de mult, pentru că nu au atâta acces la mâncare. În ultimii ani acoperirea cu zăpadă a scăzut și iarba se poate vedea peste tot, deci le e mai ușor să ajungă la hrană și au început să iasă mai devreme din starea respectivă.

Însă recent s-a mai întâmplat un lucru. În anotimpul de tranziție am început să avem tot mai multă ploaie, urmată de îngheț, după aia iar ploaie, ninsoare, îngheț, ciclu care se repetă și duce la un formarea unui strat consistent de gheață care acoperă vegetația. Renii nu mai pot ajunge la ea și aceștia, chiar dacă au un metabolism redus, trebuie să mănânce tot timpul, ca să își mențină vii bacteriile care degradează celuloza.

Dacă nu se hrănesc continuu, când vine sezonul următor și reapare „belșugul” mor pentru că nu pot absorbi nutrienții din hrană. Asta s-a întâmplat anul trecut, când peste 200 de reni au murit din această cauză. Numărul e relativ mic raportat la populație, dar fenomenul e îngrijorător. În schimb avem foarte multe păsări. De obicei acestea ajungeau la noi spre final de aprilie, dar odată cu încălzirea vin din ce în ce mai repede, pentru că e tot mai puțină gheață și zăpadă inclusiv pe lacurile noastre.

Iar numărul lor a crescut tot mai mult și se mărește de la an la an, iar asta e și o problemă pentru că păsările sunt vectori care aduc tot felul de specii invazive de la plante la bacterii și virusuri care n-au fost înainte pe insulă. În ecosistemul marin se vede tot mai mult o migrare a speciilor din sudul Norvegiei care mai nou ajung până la noi.

Au apărut tot felul de meduze care nu au fost prezente în Arctica până în urmă cu vreo zece ani, iar acum sunt tot mai prezente. Au apărut midiile și stridiile, care nu le aveam înainte.

În domeniul meu, eu lucrând mai mult cu alge microscopice și fitoplancton, se schimbă comunitățile, apar tot felul de alge din sudul Norvegiei la noi în nord, ceea ce e destul de îngrijorător. În schimb, cel mai arctic element al ecosistemului pe care îl avem, codul arctic, care trăiește în gheața marină, se deplasează mai la nord, odată cu topirea gheții.


Sursa foto Wikimedia Commons

Cum rămâne cu urșii polari?

Ursul polar a fost folosit drept mascotă pentru a atrage atenția cu privire la problemele din Arctica. Și e un model bun, pentru că lumea nu se înghesuie să salveze Arctica pentru un limax, o specie de zooplancton sau alge microscopice fotosintetizante, care au un rol important în ecosistem, dar nu suscită atâta emoție.

Un lucru interesant, ce se vede în Alaska, e că urșii polari au ajuns să trăiască în același habitat cu urșii grizzly. Cei polari se deplasează înspre sud, în căutarea hranei, iar cei grizzly înspre nord, din cauza defrișărilor. Ce s-a descoperit recent e că cele două specii se reproduc între ele. Hibridul rezultat, numit „grolar bear”, e fertil, adică doi hibrizi se pot reproduce și avea urmași. Undeva către 25% din urmașii lor pot fi urși polari.

Acesta ar fi un mecanism de supraviețuire de lungă durată. În plus, urșii polari sunt foarte rezistenți la boli și au început să se adapteze retragerii gheții, de care au nevoie să vâneze foci. La noi pe insulă au început să prindă păsări acvatice sau să le mănânce ouăle. Mai sunt balene care eșuează și au început să mănânce și reni din când în când, deși de obicei nu îi atacă.

Au început și să pescuiască iar în Canada, de exemplu, au fost observate grupuri de câte doi-trei urși polari care au atacat morse, deși ursul e un animal solitar. Dar încet, încet se adaptează.

Amenințările cele mai mari pentru urșii polari sunt braconajul și poluarea, dar directorul Institutului Polar Norvegian e destul de optimist în ceea ce îi privește. El crede că noi avem șanse mai mari, ca specie, să dispărem înaintea lor, fiindcă topirea permafrostului din perioada următoare o să dezmorțească o grămadă de virusuri și bacterii stocate în gheață de-a lungul ultimelor sute de mii de ani. Iar omul, ca specie modernă, nu ar putea avea sistemul imunitar adaptat sau nu am avut contact cu unele tulpini de virusuri care pot ieși la iveală odată cu topirea permafrostului.


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















42852 vizualizari

  • -19 (31 voturi)    
    În Artica ? (Luni, 27 ianuarie 2020, 17:24)

    brifcor [utilizator]

    Serios ? De Arctica auziși ?
    Dar de Antarctica ?
    Săraca limba română...
    • +6 (8 voturi)    
      Polul Sud si Polul Nord (Marţi, 28 ianuarie 2020, 13:54)

      Dariela [utilizator] i-a raspuns lui brifcor

      https://momenteistorice.ro/polul-sud-si-polul-nord-7-lucruri-pe-care-trebuie-sa-le-stii/
  • +8 (12 voturi)    
    Lexicul (Luni, 27 ianuarie 2020, 17:31)

    NoFive [utilizator]

    Șanse, zici? Probabilitate as zice in cazul asta.
  • -10 (48 voturi)    
    Hahaha da (Luni, 27 ianuarie 2020, 17:34)

    costyctin [utilizator]

    Dupa ce ani intregi ne-au intoxicat cu ursii polari si cum o sa dispara ei cat de curand pe motive de temperatura, sorosistii astia alarmisti ne zic acum ca o sa disparem noi inaintea lor, dupa ce intre noi fie vorba au aparut si niste studii care i-au prins cu ocaua mica si care au demonstrat ca populatia de ursi polari s-a dublat in ultimii 40 de ani, cu tot cu mega incalzirea globala care trebea sa-i distruga
    • -9 (43 voturi)    
      Sunt unii cercetatori care spun chiar 600% (Luni, 27 ianuarie 2020, 17:45)

      Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui costyctin

      Ursii polari o duc bine, is extrem de inteligenti si se "descurca". And BTW, un cercetator de la University of BC a fost dat afara, pt ca nu a fluierat in spiritul Grin + Climate Change!!!!
    • +10 (42 voturi)    
      Funcționalule, câți ani ai? (Luni, 27 ianuarie 2020, 18:10)

      Raoke [utilizator] i-a raspuns lui costyctin

      25-30? Mai mult sigur nu ai. Că dacă ai fi avut ai fi știut că iarna nu trebuie să fie temperaturi de +15 grade Celsius.
      • -12 (30 voturi)    
        Why not? Daca se schimba Climatul (Luni, 27 ianuarie 2020, 19:13)

        Dalinar [utilizator] i-a raspuns lui Raoke

        O sa te duci la Polul Nord sa vezi nitica zapada!!! Severe climate change s-a mai intamplat in trecut, ohhh, de atatea ori!!!!
        • +2 (28 voturi)    
          Neuron, au fost schimbării, dar în intervale (Luni, 27 ianuarie 2020, 20:23)

          Raoke [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

          lungi de timp. Poți pricepe, romglezule? Sau trebuie să-ți desenez?
      • -8 (14 voturi)    
        Ba sunt si au fost si mai mari. (Marţi, 28 ianuarie 2020, 8:45)

        Lok [utilizator] i-a raspuns lui Raoke

        Recordul de temperatura maxima nu a fost batut anul asta pentru ianuarie, e din 2001. Iar pentru decembrie e de peste 80 de ani. Da si tu un google. Chestiile astea sunt des intalnite.
    • +11 (31 voturi)    
      Ar fi disparut (Luni, 27 ianuarie 2020, 18:20)

      ipolitic [utilizator] i-a raspuns lui costyctin

      daca Soros nu ar fi finantat ursii grizzly sa le sara in ajutor cu un pic de incrucisare..
      Iar despre sorosistii alarmisti, daca ei zic ca o sa dispareti inaintea lor, asa o fi. Raman sorosistii, voi dispareti. Nici-o paguba.
    • -11 (29 voturi)    
      Specia prospera, dar ei aleg un Poster Bear (Luni, 27 ianuarie 2020, 18:41)

      YorkshireTerrier [utilizator] i-a raspuns lui costyctin

      care care moare de foame si evident arata jalnic, pentru a ilustra p.d.v.-ul cu disparitia ursilor albi.

      In natura se moare in multe feluri si de multe ori se moare urat, dar socoteala trebuie facuta la nivelul speciei, nu prin extrapolarea unui caz.

      Oamenii sunt cel putin la fel de adaptabili ca ursii polari si in plus sunt mult mai inventivi. Noi ne-am adaptat si am populat planeta de la ecuator pana la poli. Noi oamenii am coborat in oceane si am iesit in spatiul cosmic, deci cred ca suntem macar putin superiori ursilor... Da exista posibilitatea sa dispara specia umana, dar nu de la schimbarile climatice si nici de la vreun virus. Omenirea a mai trecut prin cateva evenimente catastrofale, cu pierdere masiva de populatie, dar apoi a continuat sa se dezvolte.
      • -8 (26 voturi)    
        P.S. Ursul din poza HN e bine hranit (Luni, 27 ianuarie 2020, 20:17)

        YorkshireTerrier [utilizator] i-a raspuns lui YorkshireTerrier

        Cand am spus „ei aleg un Poster Bear care moare de foame”, ma refeream la militantii apocalipsei climatice, aceia care spuneau ca specia dispare pana in anul 2007 si aratau un urs emaciat.
        P.P.S. Cred ca mi-am facut niste fani pe HN, care dau dislike la orice comentariu al meu. :))) Bravo! Daca deranjez inseamna ca nu scriu degeaba.
      • +7 (23 voturi)    
        da...sa nu facem nimic tovarasi (Luni, 27 ianuarie 2020, 20:22)

        camik [utilizator] i-a raspuns lui YorkshireTerrier

        s-a murit si inainte....logica paralelului cu stiinta.
      • -6 (10 voturi)    
        Ursii ca ursii, dar sa vezi focile ce bine o duc. (Marţi, 28 ianuarie 2020, 10:47)

        Lok [utilizator] i-a raspuns lui YorkshireTerrier

        Nu poti sa ai crestere in populatia ursilor fara sa ai o crestere in cea a focilor, sau alte specii pe care le mananca. Si apoi pe lantul trofic tot ce e mancat de acestea. Se pare ca reducerea emisiilor de CO2 ar fi pur genocid pentru ursii polari, asadar piciorul cat mai greu pe pedala.
    • +6 (18 voturi)    
      hahaha...cat de destept esti.... (Luni, 27 ianuarie 2020, 20:20)

      camik [utilizator] i-a raspuns lui costyctin

      https://polarbearsinternational.org/research/research-qa/are-polar-bear-populations-increasing-in-fact-booming/
  • 0 (12 voturi)    
    oare exista anoritm solar (Luni, 27 ianuarie 2020, 18:45)

    Kosmos [utilizator]

    Cu perioade de incalzire a planetei si perioade de racire - era glaciara?
    Doar cei care au forat adanc la Polul nord stiu adevarul
  • -8 (24 voturi)    
    Cred ca i-a inghetat creierul (Luni, 27 ianuarie 2020, 19:29)

    vigni [utilizator]

    Nu pot sa cred ca omul, asa de numeros, cu inteligenta, maini si cunoastere, care poate cultiva si vana, ar putea disparea, nu ar fi capabil sa manance ceva sa traiasca, dar un urs dotat doar cu bot si se mai ajuta de labe ar supravietui?

    sau se refera la un om si un urs in pielea goala la poli?
    • +6 (14 voturi)    
      Stay cool man (Luni, 27 ianuarie 2020, 20:30)

      Luk [utilizator] i-a raspuns lui vigni

      Nenea a vrut sa spuna doar ca ursul polar n-o sa dispara, nu ca o sa murim toti.
  • -7 (11 voturi)    
    adi pop (Marţi, 28 ianuarie 2020, 11:06)

    mmmircea [utilizator]

    toaca si el niste bani tocand in acelasi timp frunza la caini, in cazul de fata mai degraba la foci si pinguini. Bravo lui. Despre "hidrati de metan" si in general aspectele stiintifice nu ma pot lega intrucat in articol nu se prezinta nimic concret, apoi se arunca alarmist niste bombe demne de clarvazatoarea vanga si de antena 3.
  • -4 (6 voturi)    
    alt dacopat (Marţi, 28 ianuarie 2020, 12:06)

    hanu [utilizator]

    naturopat, etc :)
    daca noi disparem ca specie, sa fie sigur domnul respectiv ca luam si planeta cu noi. In afara de gandaci.
  • +5 (9 voturi)    
    Topirea ghetarilor va elibera virusi (Marţi, 28 ianuarie 2020, 13:53)

    tarsim [utilizator]

    Sa vezi atunci bucurie...
  • -4 (12 voturi)    
    https://www.history.com/topics/pre-history/ice-age (Marţi, 28 ianuarie 2020, 16:31)

    Dalinar [utilizator]

    The most recent glaciation period, often known simply as the “Ice Age,” reached peak conditions some 18,000 years ago before giving way to the interglacial Holocene epoch 11,700 years ago.
    An ice age is a period of colder global temperatures and recurring glacial expansion capable of lasting hundreds of millions of years. Thanks to the efforts of geologist Louis Agassiz and mathematician Milutin Milankovitch, scientists have determined that variations in the Earth’s orbit and shifting plate tectonics spur the waxing and waning of these periods. There have been at least five significant ice ages in Earth’s history, with approximately a dozen epochs of glacial expansion occurring in the past 1 million years. Humans developed significantly during the most recent glaciation period, emerging as the dominant land animal afterward as megafauna such as the wooly mammoth went extinct.
    An ice age is a period of colder global temperatures that features recurring glacial expansion across the Earth’s surface. Capable of lasting hundreds of millions of years, these periods are interspersed with regular warmer interglacial intervals in which at least one major ice sheet is present. Earth is currently in the midst of an ice age, as the Antarctic and Greenland ice sheets remain intact despite moderate temperatures.

    Asa ca, cititi despre Climategate, si decideti pe cine credeti, the crooked politicians and their "scientists" ot the scientists that are true to science.
    • +2 (4 voturi)    
      Wow... (Marţi, 28 ianuarie 2020, 20:24)

      domos [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

      Tu citesti dar nu pricepi. Unde scrie acolo ca actuala incalzire globala nu e produsa de om? Climategate e o facatura
      https://www.factcheck.org/2009/12/climategate/
    • +2 (4 voturi)    
      lol... (Marţi, 28 ianuarie 2020, 23:36)

      Ciacnoris [utilizator] i-a raspuns lui Dalinar

      "The scientists that are true to science". Auzi aceeasi mizerie si la conservatorii americani, probabil ca de acolo ai luat si mizeria asta. Asa e, trebuie sa avem incredere in aia "true to science", care de obicei sunt 2-3 giboni platiti de moguli ai industriei petroliere. Brusc chimia nu mai functioneaza ca inainte iar dioxidul de carbon nu mai are aceleasi proprietati si efecte. Foarte tare.
      • 0 (4 voturi)    
        De fapt... (Miercuri, 29 ianuarie 2020, 1:29)

        Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Ciacnoris

        ... adevarul stiintific chiar nu conteaza. Omenirea n-o sa dispara indiferent ce s-ar intampla cu clima - cel mult o sa-si incetineasca cresterea si nici aia nu-i deloc sigur. Speciile gen ursul polar vor supravietui in cel mai rau caz in captivitate, iar de lichenul nu stiu care, vorba cuiva mai sus, oricum nu-i pasa nimanui.
        Suntem OK. Pedala la podea, vorba altcuiva mai sus.
        The tipping point, daca a existat vreodata, trebuie sa fi fost pe la mijlocul secolului 20, dupa WW2, cand erau vreo 2 miliarde de oameni pe pamant. Acum sunt sapte (!!!) and counting si toti cu mari pretentii.
        In urma cu vreo 10 ani am avut sansa de a studia putin problema. Doua cifre m-au socat:
        1. Care este populatia urmatorului animal de talia omului (70-120kg) traitor pe Pamant - s-a dovedit a fi porcul, multumita cu precadere Chinei, si oricum in proportie de un porc la trei oameni (animalele cat de cat salbatice, niste cervide, sunt intr-o proportie de un animal salbatic la 20 de oameni...specia umana pur si simplu rade tot, ocupa nisele biologice ale tuturor celorlalte mamifere... pe care nu le mananca).
        2. O treime din bioxidul de carbom emis de umanitate in amosfera este rezultatul respiratiei miliardelor de oameni. Reduceti asta, daca puteti.
        • 0 (0 voturi)    
          Too big to fail ... (Joi, 30 ianuarie 2020, 8:10)

          Eu the first [utilizator] i-a raspuns lui Prostu' satului

          Parc-am mai auzit argumentul ăsta acu' câțiva ani, în alt context. Numa' atât, că-n cazul catastrofelor naturale cauzate de schimbările climatice nu are cum să te scoată guvernul din rahat, la nesfârșit.

          Ca specie, în momentul de față, suntem dependenți de tehnologie. Într-o lume cu toate resursele naturale epuizate, chinuită de catastrofe naturale care se țin lanț, tehnologia n-are cum să se dezvolte, ba chiar dă înapoi. Ia ghici ce pățim noi, ca specie dependentă de tehnologie, dacă rămânem fără.

          Singura noastră șansă, dacă nu reușim să ne transformăm economia în una sustenabilă, e să ne mutăm pe alte planete, pe care să le facem praf. Da' până acolo oricum mai am avea câteva sute de ani, și șansele să ne iasă devin cu atât mai mici cu cât mai mare devine efortul de a supraviețui într-o lume tot mai chinuită și mai chinuitoare, pur și simplu din cauza resurselor pe care le poți aloca.
          • 0 (0 voturi)    
            Pai... (Joi, 30 ianuarie 2020, 14:00)

            Prostu' satului [utilizator] i-a raspuns lui Eu the first

            Si-n acel alt context in care ati auzit argumentul "too big to fail" - cam ce s-a intamplat pana la urma, de fapt?
            A avut loc vreo revolutie in sistemul bancar, functioneaza el acum in cu totul alta paradigma, face cu totul alte lucruri si altfel?
            Sau situatia de azi e mai degraba cea de care ziceam - business as usual?

            Altfel, n-am zis deloc ca daca o tinem tot asa o sa fie din ce in ce mai bine. Dimpotriva, o sa fie tot mai rau - cum din anumite puncte de vedere a inceput deja sa se simta.
            Am spus doar ca, realist vorbind, 1) schimbari majore oricum n-o sa facem decat in ultimul moment (sau mult dupa) si mai ales ca 2) n-o sa disparem ca specie, no matter what.
            Ca de la un punct incolo probabil o sa traim mult mai nasol, care-om mai trai la vremea aia, ca o sa descoperim molime uitate (sau, iata, unele noi), ca s-ar putea ca la un moment dat sa se intample si o "ajustare numerica" de proportii catastrofice, toate astea-s posibile. Dar de disparut, ca specie, n-o sa disparem. Pur si simplu suntem mult prea multi.

            Cat despre dependenta de tehnologie, va invidiez, pentru ca aproape sigur sunteti mult mai tanar decat mine. Aici n-am de spus decat doua lucruri.
            Telefonia mobila a atins proportiile de masa care sa permita discutia despre dependenta cu, sa zicem, 25 de ani in urma. Cel mult o generatie.
            Doi si mult mai dureros - tot invatu-i cu dezvat. Faceti un mic efort de imaginatie si inchipuiti-va lumea fara telefoane mobile, fara Internet, fara prea multe automobile, ba chiar si, horribile dictu, fara shopping mall-uri. Bineinteles ca, oricat de neplacut si frustrant ar fi, de murit n-o sa moara cam nimeni din asemenea cauze.


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by