Majoritatea statelor europene au politici bine puse la punct pentru reintegrarea în societate a deținuților, astfel încât să nu comită noi infracțiuni după ce ies din închisori. Ei sunt obligați să muncească zilnic în penitenciar sau să participe la cursuri de formare profesională. În Polonia, de exemplu, deținuții primesc un ajutor de 10% din remunerația câștigată prin munca prestată în penitenciar, iar 35% din bani merg într-un fond special pentru a crea mai multe locuri de muncă pentru deținuți, în timp ce în Spania organizaţiile neguvernamentale care implementează proiecte în penitenciare beneficiază anual de la buget de aproximativ 300 de milioane de euro.

Inchisoare, imagine genericaFoto: Piqsels

Aceste informații legate de modul în care alte state din Europa pregătesc și susțin procesul de reintegrare socială a deținuților se regăsesc într-un proiect de hotărâre de guvern privind Strategia naţională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate pentru 2020 - 2024, pus joi în dezbatere publică de către Ministerul Justiției.

CONSULTĂ AICI DOCUMENTUL PUS ÎN DEZBATERE PUBLICĂ

Ce fac autoritățile din alte state europene pentru a-i reintegra pe deținuți în societate, astfel încât să nu comită noi infracțiuni după eliberarea din închisoare:

DANEMARCA

  • Deținuții din penitenciarele daneze au obligația, conform regulamentului intern, de a fi activi zilnic, fie muncind, în funcție de oportunitățile oferite de unitatea de detenție, fie participând la demersuri de formare profesională sau activități educative cu caracter practic (ex.: confecționarea unor obiecte de artizanat, muzică, pictură etc.). Doar deținuții bolnavi sunt exceptați să participe la aceste activități zilnice. Refuzul participării duce la scăderea sumei alocate pentru hrană de către penitenciar, dar nu sub o anumită sumă minimă, stabilită conform reglemetărilor specifice.

  • În sistemul penitenciar din Danemarca, deținuții sunt responsabilizați prin alocarea lunară, pe un card, a unei sume de bani necesare cumpărării produselor alimentare de la punctul comercial din penitenciar.

  • Abilitățile practice de trai independent sunt dezvoltate prin implicarea deținuților în activităţi comune, în spaţiile de autogospodărire (ex.:pregătirea mesei, curăţenie, timp liber). În cazul atelierelor de producție, pregătirea vocațională este integrată muncii, iar activitățile ce se desfășoară pot fi de tipul cursurilor de scurtă durată, cursurilor de ucenicie sau chiar efectuării unui stagiu de practică într-o unitate de producție (fabrică), în vederea urmării unui proces de educație pe termen lung. Există posibilitatea obținerii unei diplome, ca urmare a participării la cursuri ce durează chiar și o zi, însă, în mod normal, aceste cursuri durează de la o săptămână până la 20 de săptămâni.

  • Fiecare lucrător din sistemul penitenciar danez care relaționează direct cu deținutul își asumă rolul de model, de educator, implicându-se, nemijlocit, în organizarea și derularea activităților zilnice din programul acestuia. Se consideră că un deținut cu care se comunică zilnic, într-o relaționare armonioasă, în limitele normelor deontologice, prezintă o probabilitate mai mică de a face rău lucrătorului, într-un incident critic (revoltă, luare de ostatici). De asemenea, se apreciază că serviciul penitenciar are un rol important în comunitate, unde, de altfel, fiecare persoană care execută o pedeapsă privativă de libertate se va întoarce.

FRANȚA

  • Acestă țară oferă modele de reintegrare socială a deținuților și foștilor deținuți, un exemplu fiind activitățile de reinserție profesională desfășurate de organizația ACTA VISTA, încă din perioada detenției. ACTA VISTA este o organizație cu scop nonlucrativ, nonprofit, care administrează un șantier de inserție, în care deținuții, pe lângă alte categorii de persoane defavorizate, sunt orientați, în special, către recondiționarea patrimoniului cultural al Marsiliei.

  • Recrutarea celor care își exprimă dorința de a lucra se face din ultimul an de detenție, în baza unui contract individual de muncă. Astfel de modele se întâlnesc pe întreg teritoriul Franței, organizațiile de acest profil fiind finanțate din trei surse: administrația locală, bugetul de stat și autofinanțare.

BELGIA

  • Problematica deținuților/foștilor deținuți cu risc de excluziune socială este abordată din perspectiva formării/reorientării profesionale și integrării pe piața muncii. Structurile de economie socială activează atât în penitenciare, cât și în exteriorul acestora, dezvoltând deținutului, încă din detenție, abilități necesare locului de muncă pe care urmează să-l ocupe după liberare.

  • Provocarea nu este una facilă nici pentru această țară, în care nu există o definiţie unanim acceptată a economiei sociale, dar care înțelege că implicarea mediului de afaceri în obiective sociale (nu axate exclusiv pe a produce profit) și spiritul antreprenorial aduc avantaje, inclusiv economiei.

GERMANIA

  • Deși organizată diferit în cele 16 landuri ale sale, obiectivul principal al executării pedepsei privative de libertate este ca deținutul să devină capabil să mențină o viață social responsabilă, fără a mai comite infracțiuni odată eliberat din detenție. Pentru aceasta, detenția trebuie să fie comparabilă, pe cât posibil, cu viața din libertate și să fie acompaniată de măsuri adecvate pentru reintegrarea deținuților.

  • Ca și în alte state europene, filosofia executării pedepselor privative de libertate se bazează pe cele două concepte diferite, dar care funcționează în complementaritate: siguranță și securitate socială. Siguranța este un concept care totalizează măsurile legate de siguranța fizică a penitenciarelor, a deținuților etc., iar securitatea socială, inclusiv din perspectiva reintegrării sociale, este principalul obiectiv al executării pedepsei.

  • Deținuților li se solicită să muncească, în conformitate cu articolul 5, paragraful 41 al legii penitenciare germane. Dacă deținutul nu este apt de muncă are posibilitatea de a se implica într-o activitate terapeutică. Obiectivul principal este de a menține, transmite și cultiva resurse care să permită deținutului să aibă o activitate profesională, ulterior eliberării.

  • Ținând cont de capacitățile și abilitățile acestora, tuturor deținuțior li se oferă, în timpul detenției, posibilitatea de a alege trei direcții de acțiune: un loc de muncă, un curs de calificare sau o formare profesională la locul de muncă, însoțite de cele mai multe ori de cursuri de școlarizare. Accentul este, deci, plasat pe optimizarea reinserției socio-profesionale a acestora, odată puși în libertate.

  • În cazul Germaniei, nu există un contract individual de muncă oferit deținutului, sectorul privat având relații contractuale doar cu administrația.

SPANIA

  • Guvernul spaniol a înțeles cât de importantă este participarea comunității la reintegrarea socială a deținuților. Un număr impresionant de organizaţii neguvernamentale şi asociaţii colaborează în două mari arii de intervenţie, realizând atât activităţi în centrele penitenciare, în perioada execuțional-penală, cât şi activităţi post-detenţie cu deţinuţii. În vederea facilitării reintegrării sociale, aceste organizații vin în completarea muncii specialiştilor din centrele penitenciare, fiind considerate o prelungire a activității sistemului penitenciar.

  • Deși proiectele acestora sunt implementate în diferite domenii de interes - comunicare, tehnologie, cultură, educaţie, diferenţiat în funcţie de tipul de executare a pedepsei, o mare parte a acestora sunt dedicate inserţiei profesionale a deţinuţilor. În funcţie de evaluarea finală a activităţii organizaţiilor şi de atingerea obiectivelor stabilite, de calitatea proiectelor derulate, acestora li se alocă fonduri financiare din buget, statul spaniol acordând subvenţii de 0,7% pe impozitul pe venit, sumele distribuindu-se la Ministerul de Interne, la Ministerul Serviciilor Sociale şi la Ministerul Finanţelor.

  • Pentru organizaţiile neguvernamentale care implementează proiecte în sistemul penitenciar, se alocă, anual, aproximativ 300 de milioane de euro, această sumă fiind acordată în baza a 12 criterii generale, cum ar fi: numărul centrelor penitenciare în care se implementează programele, numărul beneficiarilor, numărul programelor implementate, rezultatele obţinute etc. Proiectele de formare/inserţie profesională cuprind programe de formare ocupaţională şi de ocupare a unui loc de muncă, ateliere ocupaţionale, orientare profesională, tehnici de căutare a unui loc de muncă, sprijin şi supervizare pentru reintegrarea socială.

  • Elementul fundamental al inserţiei sociale este munca, astfel că deţinuţii care intră în penitenciar sunt formaţi, calificați profesional pentru a se putea reintegra în comunitate. De altfel, majoritatea deţinuţilor din sistemul penitenciar spaniol desfăşoară activităţi corelate cu munca.

  • Modelul Biroului de Participare Socială, înființat în cadrul Departamentului de Justiţie de la Generalitat de Catalonia, poate fi, de asemenea, menționat ca bună practică privind continuarea firească a demersurilor derulate cu deținuții în faza execuțional-penală și perioada post-penală. Scopul principal al acestui organism este de a stabili şi întări legăturile între comunitate şi persoanele care execută pedepse privative de libertate.

  • Intervenţiile avute în vedere sunt strâns legate de identificarea de locuinţe sociale pentru persoanele private de libertate fără sprijin familial, comunităţi locale rurale (ferme) pentru persoanele dependente de droguri, psihici sau cu discernământ diminuat, comunităţi terapeutice, centre de zi pentru persoane care au săvârșit infracţiuni cu violenţă, cu istoric de violenţă domestică, agresori sexuali, centre/apartamente în afara oraşului, locuri de muncă, conform competențelor dobândite pe perioada detenției.

  • Un exemplu de inițiativă socială din sectorul de voluntariat, foarte activ în Spania este Centrul de Iniţiative pentru Reinserţie, a cărui misiune este formarea, ocuparea şi reinserţia socială prin stabilirea itinerariului de reinserţie socio-profesională a persoanelor private de libertate. În fiecare an, acest centru formează circa 3.000 de deținuți, în aproximativ 250 de meserii.

  • Centrul are trei obiective: să-i formeze într-o meserie, să le dezvolte competenţele profesionale, să contribuie la reducerea riscului de recidivă. Ocuparea se referă la angajarea deținuților pe piaţa muncii încă din perioada execuțional-penală şi menținerea acestora, respectiv identificarea altor locuri de muncă, după ce sunt eliberate din detenție. Inserţia se referă la integrarea pe piaţa muncii după realizarea unui plan individualizat, de către o echipă multidisciplinară, a unui „portret” pentru a intra pe piaţa muncii. Datele disponibile arată că, încă din anul 2011, 3.000 de persoane au trecut prin acest proces, 887 au obţinut un contract de muncă, 50% în întreprinderi normale, iar 50% în întreprinderi de reinserţie socială.

  • Mediul de afaceri este, de asemenea, cooptat și prezent în demersurile de reintegrare socială a persoanelor cu risc de exluziune socială. Obra Social La Caixa, o fundaţie caritabilă a grupului financiar La Caixa, are ca program principal Reincorpora/Reintegrează, un demers fără precedent, care, împreună cu mediul penitenciar, se bazează pe noţiunea de formare-serviciu. Este un proiect pedagogic care aduce împreună dimensiunea pedagogică şi utilitatea socială.

  • Date disponibile din 2012 arată că, având susţinerea Departamentului de Justiţie şi a Centrului de Iniţiative pentru Reinserţie, Obra Social La Caixa a dezvoltat 20 de activităţi de formare-serviciu în Catalonia. Între 2005 - 2010, grupul financiar a subvenţionat formarea a 5.000 de deţinuţi, în centre penitenciare din toată Spania. În cadrul acestui proiect se lucrează cu persoane private de libertate care se află la sfârşitul executării pedepsei. Orientarea constă în trei faze: formarea în diferite specializări, serviciul pe care-l dau înapoi comunităţii şi integrarea. Cursurile de calificare se derulează pe o perioadă de 6 luni, însumând între 300-400 de ore. În faza a doua se utilizează o teorie pedagogică (formare şi serviciu comunitar) – învaţă, ulterior “returnează“ ceva comunităţii (ex. însoţiţi merg în licee şi vorbesc despre efectele negative ale alcoolului). În a treia fază are loc orientarea, ce presupune că foştii deţinuţi sunt ajutaţi de ONG să găsească un loc pe piaţa muncii. Menționăm că, în anul 2012 au fost implicate în acest proiect 1900 de persoane private de libertate.

POLONIA

  • Din remunerația primită de către un deținut, ca urmare a muncii prestate, 35% este utilizat pentru un fond special constituit pentru a crea mai multe locuri de muncă pentru deținuți (Professional Activisation Fund), iar 10% este utilizat pentru acordarea de ajutor, ulterior liberării (Post-Penitentiary Help Fund).

  • Deținuții selecționați la muncă au posibilitatea să obțină calificări profesionale. De asemenea, beneficiază de 14 zile de concediu plătit pentru fiecare an lucrat. În perioada concediului plătit, anumite drepturi ale deținutului sunt suplimentate (vizite suplimentare sau cu o durată mai mare, suplimentarea dreptului de a achiziționa alimente sau tutun, prioritate în a participa la activități culturale).

Deși în multe țări nu există o definiție unanim acceptată a economiei sociale, în state precum Spania, Franța, Portugalia, Belgia, conceptul de economie socială se bucură de cea mai mare recunoaștere din partea autorităților publice, a lumii academice și științifice, precum și din partea sectorului economic.

Primele două țări ies în evidență deoarece Franța este locul de naștere a acestui concept, iar Spania a aprobat, în 2011, prima lege națională europeană privind economia socială. Statisticile arată că, la nivel european, acestea sunt și țările în care forța de muncă în economia socială reprezintă între 9-10% din populația activă, în timp ce în noile state membre ale UE precum Slovenia, România, Malta, Lituania, Croația, Cipru și Slovacia, economia socială rămâne un sector mic, emergent, în care lucrează sub 2% din populația activă, potrivit datelor din Strategia naţională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate pentru 2020 - 2024.

La acest moment, în penitenciarele din România sunt 20.510 de deținuți.