La patru ani de la tragedia care a ucis 65 de oameni, porțile clubului Colectiv s-au deschis din nou. Judecătorii au permis jurnaliștilor, pentru prima dată, să vadă ce este dincolo de ușile închise. Iar dincolo, timpul s-a oprit în noaptea de 30 octombrie 2015, potrivit Mediafax.
În momentul în care pășești în clubul Colectiv simți că localul, și așa mic, te strânge, te cuprinde, îți spune drama pe care au trăit-o oamenii acolo. Este un miros înțepător de ars. Este mirosul morții.
În Colectiv timpul s-a oprit la seara de 30 octombrie 2015. Încă se văd urme de mâini la ieșire, încercuite de criminaliști.
Pe jos zace tot ce nu a ajutat anchetei, iar în aer plutește cenușa. Dacă privești spre scenă vezi haine aruncate. Nu sunt arse, doar cu urme de fum.
Singura ieșire spre exterior este mult prea mică pentru a putea ajunge afară într-un timp scurt.
Pe masă mai sunt pahare, un flyer cu “Goodbye to gravity” și un bilet la loto pe jumătate ars.
65 de oameni au murit după incendiul din anul 2015. Unii au murit pe loc, alții în spitale. Unii din cauza arsurilor, alții din cauza sistemului.
Colectiv, prin ochii supraviețuitorilor:
“Tremur de durere în timp ce femeia mă unge peste plăgi cu Flamazin şi îmi curăţă înfecţiile cu soluţie de Colistin. Ajunge la umărul stâng şi încep din nou să plâng. „Nu mai suport” îmi cântă o mantră întoarsă în urechi, pe ritmurile sacadate de panică ale respiraţiei mele. „O aşteptăm pe doamna doctor, Alex”, îmi spune ea pe un glas tandru. Dar mie îmi e frig şi îmi vine să vomit. Vreau să ajung în pat ca să încerc să dorm şi să uit”, - Alexandra Furnea (octombrie, 2017)
“Mi-a fost frică nu de flacără, ci că o sa fiu călcată în picioare. Era mult fum şi la un moment dat pentru că ameţisem m-am sprijinit de peretele din dreapta uşii, blocat cu oameni. La un moment dat m-am simţit mai bine, se deschisese partea blocată a uşii. Am încercat să ies dar m-a lovit un val de căldură cred că de la o flacăra din spate şi am simţit cum ard. M-am căţărat pe grămada de oameni ce se formase la ieşirea din container ce păreau să nu se mai mişte şi am strigat după ajutor”- Andreea Șuță, victimă Colectiv (19 septembrie 2019)
“Aveam părul ars şi arsuri pe mână, asta e ce realizam, din cauza adrenalinei. Peste mine căzuse un om ars grav. Mă uitam la gaura aia neagră din care ieşea foarte mult fum şi aşteptam să iasă prietenul meu. În jur erau ţipete şi urlete”, - Ruxandra Marin (19 septembrie 2019).
Efectul Colectiv:
"Am avut multe momente, m-am închis în mine şi momente în care am răbufnit şi momente în care mă săturasem de tot, momente în care voiam să cedez, da, au fost tot felul de momente (...) Încerc că nu prea iau contact cu oamenii în general, evit", spune Adina Apostol, victimă Colectiv. ( interviul face parte dintr-un material amplu realizat de Mediafax, care va fi publicat integral în 30 octombrie)
La patru ani de la acel moment, nu a fost nimeni condamnat. (Mediafax)
