Am stat de vorbă cu doi militari români care au luptat în Afganistan despre viața și provocările cu care se confruntă soldații într-un teatru de operații atât de sângeros și complicat, cum este să fii rănit de talibani și să vrei să te întorci pe front, sindromul stresului posttraumatic și alte subiecte foarte fierbinți în aceste zile.
Situația din Afganistan pare acum mai complicată ca oricând, după ce americanii au început să-și negocieze retragerea trupelor iar în această lună vor avea loc alegeri prezidențiale în această țară. Doi români au murit săptămâna trecută la Kabul în urma unor atacuri sângeroase ale talibanilor, iar trupurile lor au fost repatriate astăzi.
În acest context complicat, am stat astăzi de vorbă, la interviurile Hotnews.ro LIVE, cu doi militari români care au luptat în Afganistan. Este vorba despre colonelul Daniel Degeratu, șef birou operații la Comandamentul forțelor întrunite, și locotenentul Florin Oprea, care în 2016 a fost rănit în timp ce se afla într-o misiune de patrulare în Afganistan.
Interviul complet puteți să-l vizionați mai jos:
Mai departe, puteți citi cele mai importante declarații ale celor doi militari.
Domnule colonel, ce se întâmplă în acest moment în Afganistan? Este o situație mai complicată decât acum un an, de exemplu?
Colonel Daniel Degeratu: Dacă vorbim de situația de securitate din Afganistan, din punctul nostru de vedere nu s-a schimbat mare lucru în ultimii ani. Astfel de incidente au fost tot timpul.
Totuși pare că e ceva mai mult. Sunt atacuri în fiecare zi. Sau e doar o percepție?
D.D. Nu este doar o percepție este o realitate, având în vedere că în acest an au loc alegeri prezidențiale în Afganistan, plus procesul de pace care se negociază de ani buni. Pe acest fond au crescut și incidentele de securitate în care sunt implicați atât militari NATO cât și civili.
Câți militari români avem în acest moment în Afganistan?
D.D. La momentul acesta, armata României are în Afganistan 760 de militari care execută misiuni de protecție a forței, misiuni de consiliere, asistență și instruire a forțelor de securitate afgane. Încercăm să-i ajutăm pe aceștia ca, în cel mai scurt timp, să poată avea grijă de țara lor, să poată să păstreze acest climat de securitate și de protecție a populației afgane.
Sunt și femei printre militarii români din Afganistan?
D.D. Da, în cadrul structurilor pe care le avem în Afganistan, sunt femei în funcții de stat major, de comandant de pluton, comandant de patrulă, în funcții de consiliere.
„Militarii afgani pot trece ușor dincolo, de partea talibanilor”
Suntem în Afganistan din 2002. Puteți să-mi spuneți la ce tip de misiuni au participat militarii români de acolo din 2002 până acum?
D.D. Misiunea ISAF (International Security Assistance Force) a durat din 2002 până în 2014. În toți acești ani am avut forțe desfășurate, de capacitate mai mare, batalion, la un moment dat două batalioane, o structură de comandament Combat Team în provincia Zabul.
Eu am participat la această misiune în Zabul, unde armata României a avut dislocate la un moment dat chiar două batalioane cu zone de responsabilitate în provincia respectivă. Am lucrat împreună cu militarii americani, Zabul este una dintre cele mai periculoase provincii, aveam companii dislocate în diferite puncte ale provinciei care erau responsabile de asigurarea securității pe autostrada A1 și în centrele districtuale.
Toate misiunile au fost executate în comun cu militari și polițiști afgani.
Sunt de încredere militarii afgani în general?
D.D. Din experiența proprie aș putea să vă spun că sunt de încredere, dornici să-și apere țara, dornici să învețe. În schimb, bariera aceasta culturală care există în zonă este uneori greu de depășit. Adică pot trece ușor dincolo de partea talibanilor.
Ce-i determină pe unii dintre ei să treacă în partea cealaltă?
D.D. Sunt factori ideologici, culturali, de religie.
Au fost și situații care i-au privit pe militarii noștri când forțele afgane au trecut de partea talibanilor?
D.D. Da, s-a întâmplat în 2016, într-o bază a poliției afgane din Kandahar. S-a mai întâmplat și anul trecut tot în Kandahar. Din păcate în cazul din 2016, am avut doi militari uciși în luptă.
Ce s-a întâmplat atunci mai exact?
D.D. Au fost niște militari afgani care au întors armele împotriva celor care erau acolo să-i ajute.
Și s-a făcut vreo anchetă ca să se afle ce s-a întâmplat cu ei?
D.D. Ancheta a avut loc la nivelul misiunii Resolute Support...toți militarii români sunt pregătiți pentru aceste misiuni sunt pregătiți să afle indicii de insider attack, cum îi spunem noi, acționăm după proceduri, cunoaștem ce avem de făcut însă..
Ce aveți de făcut mai concret?
D.D. Când se execută o misiune, se face pregătire de intelligence, se repetă modul de acțiune la diferite tipuri de atacuri..
La ce tipuri de riscuri sunt expuși militarii români care participă la astfel de misiuni?
D.D. Cele mai frecvente sunt aceste atacuri cu dispozitive improvizate de diferite tipuri. Alt tip de atac este cel cu mașină capcană, sunt atacuri cu foc direct asupra patrulelor…
Atac direct cu ce tip de armament?
D.D. Armament ușor, de infanterie, inclusiv aruncător de grenade. Mai rar sunt atacuri cu profil extins, combinate, de asemenea atacuri cu diferite tipuri de rachete asupra bazelor militare unde sunt dislocați militarii coaliției.
Locotenentul Florin Oprea (stânga) în Afganistan
Domnule locotenent, ați fost rănit în Afganistan. Povestiți-ne cum s-a întâmplat?
Locotenent Florin Oprea: În 2016, batalionul în care eram a fost dislocat în teatrul de operații Afganistan, iar pe timpul unei patrule în aria de responsabilitate, mașina în care ne aflam a inițiat un dispozitiv improvizat.
Adică a călcat pe o mină?
F.O. La momentul actual talibanii folosesc HME (home made explosive) care este o combinație între azot și foarte multe lucruri..
Își fac aceste bombe în casă?
F.O. Exact și sunt chiar foarte inovativi. De aceea suntem implicați în acest război hibrid, nu mai este un război ca pe timpuri. Revenind la incident, mașina a fost răsturnată, trei dintre noi am fost mai grav răniți și evacuați în Germania într-un centru de recuperare, după care, după o lună de zile, eu am decis să mă întorc în teatrul de operații și să-mi continui misiunea până în martie 2017.
Unde ați fost rănit?
F.O. Au fost plămâni perforați, fractură, coloana este și acum afectată și foarte multe lovituri, printre care și la cap. Dar nu au fost foarte grave, spre deosebire de colegii mei care au fost mult mai grav răniți. Echipajul era format din cinci militari români și un interpret afgan.
De ce ați vrut să vă întoarceți așa de repede în Afganistan? E un pic ciudat.
F.O. În Germania am făcut fizioterapie foarte mult și, vorbind cu băieții, cu colegii mei, familia mea de acolo din Afganistan aș putea spune, pur și simplu am simțit nevoia să ajung din nou acolo și să fiu alături de ei. Să ne respectăm promisiunea: mergem acolo, terminăm misiunea și ne întoarcem toți acasă. Din păcate, doi dintre colegi nu s-au mai putut întoarce și ne-am reîntâlnit la sfârșitul misiunii. Dar nu am putut să-mi las colegii acolo.
Dar familia de aici de acasă ce a zis?
F.O. Vă dați seama că nu au fost de acord.
Cum a fost în prima misiune, imediat după întoarcerea în Afganistan. V-a fost frică?
F.O. În prima misiune am ieșit cu mașina exact unde am avut incidentul. Au fost cinci secunde când m-am gândit la asta, exact când m-am urcat în mașină. După aceea au revenit toate la normal. Suntem pregătiți să facem lucrul acesta, pentru asta ne antrenăm, din păcate se întâmplă, știm unde plecăm, nu mergem acolo să ne distrăm.
„Dacă ar fi pentru bani aș pleca undeva în UE să lucrez ca altceva. Nu în armată”
Unul din cititori ne scrie că românii ar da și șpagă să prindă o misiune în Afganistan, în timp ce americanii vor să plece acasă. Întrebarea firească este: merită să mergeți acolo?
F.O. Merită. Este o experiență și de viață extraordinară, asta este meseria pe care ne-am ales-o, mergem să ne apărăm țara și interesele acesteia și este foarte bine pentru cariera pe care o urmăm. Poate multă lume crede că mergem acolo doar pentru bani. Dar nu mergem pentru bani.
Am văzut foarte multe comentarii că românii se duc acolo pentru bani pentru că lefurile sunt foarte mici acasă, că banii de acolo sunt foarte mulți. Ce răspundeți la aceste afirmații?
F.O. Dacă ar fi pentru bani aș pleca undeva în UE să lucrez ca altceva. Nu în armată. Nu să mă expun sau, Doamne ferește, cum se tot întâmplă să nu mă mai întorc acasă.
Cât câștigă un militar român în Afganistan?
D.D. Drepturile financiare ale militarilor din Afganistan sunt stipulate foarte clar în Legea 121 din 2011. Din cooperarea pe care am avut-o cu partenerii de coaliție în Afganistan, militari americani, bulgari, germani etc suntem la un nivel de salarizare bun, sigur tot timpul ai vrea să câștigi mai mult.
Eu, ca militar de profesie, sunt de la 14 ani în armată, consider că orice militar român ar trebui să participe la o astfel de misiune deoarece suntem parte a NATO, toate națiunile fac același lucru. Cariera militară este făcută pe reguli și regulamente.
F.O. Am depus un jurământ pentru asta.
Cum este, în general, viața în Afganistan?
FO: Este un mediu total nou, din primul moment în care ajungi până te întorci acasă. Pe lângă antrenamentele pe care le facem înainte, în fiecare zi te lovești de o provocare nouă. În fiecare zi în patrulă, cu colegii afgani, nu știi niciodată dacă sunt de partea ta sau nu. Sau sunt infiltrați. Erau de încredere, lucram bine cu ei, dar se puteau schimba.
E un stres foarte mare să stai în fiecare zi și să nu știi dacă te vei întoarce în bază. Dar ne adaptăm, la asta suntem foarte buni, noi românii. Poate și din acest motiv suntem atât de apreciați.
Noi am tot fost în teatrele de operații, în Afganistan, Irak, Angola. Iar d-voastră ați fost în armată în toată această perioadă. Cum au schimbat aceste misiuni armata română? Este armata altfel decât era acum 15 ani?
D.D. Toate structurile care au fost în misiune în aceste teatre de operații sunt instruite la un nivel înalt și pot face față provocărilor din ziua de astăzi. În ce se vede această pregătire? Se vede în faptul că noi ne pregătim acasă pentru apărarea acestei țări.
În România s-a vorbit destul de puțin despre sindromul stresului posttraumatic. A fost o perioadă când armata nici nu recunoștea că există așa ceva, de parcă militarii români erau de fier…
FO (zâmbește): Da, românii sunt intangibili...
Ce face armata pentru oamenii care suferă de sindromul stresului posttraumatic? Cum îi ajută pe militarii care se întorc să se reintegreze în societate?
D.D: Orice structură care revine din teatrul de operații urmează un program de recuperare, o vizită medicală, evaluare psihologică, în ultimii ani se dezvoltă și la nivelul României acest tip de consiliere post-traumatică, nu cred că avem cazuri depășite…
La ce vă referiți când spuneți cazuri depășite?
D.D. Cazuri de militari care să fie afectați foarte mult din punct de vedere psihologic.
Eu cred că mai degrabă se încearcă să se ascundă aceste probleme, nu că nu ar exista…
D.D. Nu. Când apar, ele sunt gestionate de structuri specializate din armată, se intră într-un program de consiliere. Există și altfel de programe cum este Invictus desfășurat de armata română, un program de recuperare prin sport. Sunt foști militari care au fost în teatrele de operații, unii dintre ei sunt răniți, este un program la nivel mondial.
D-voastră domnule Florin Oprea faceți parte din Invictus.
F.O. Da, sunt în lotul României pentru jocurile de la Haga din 2020. Încercăm să ne recuperăm prin sport, să arătăm lumii că putem fi din nou în largul nostru că putem face aproximativ ceea ce făceam și înainte. Sunt colegi răniți, poate cu dublă amputație care continuă să facă sport. Acest program este special pentru militarii răniți în Afganistan.
Un cititor face o afirmație care sună așa: România participă la un război care nu este al nostru. Vă simțiți ca participând la un război care nu e al nostru?
DD: Nu aș putea spune acest lucru, România nu este singură pe această planetă, facem parte din tot felul de coaliții și alianțe, armata României răspunde prezent la aceste cerințe,
În ceea ce privește înzestrarea armatei. Se resimte nevoia unor dotări moderne? În Afganistan, de exemplu, suntem la fel ca ceilalți sau mai prejos?
D.D. Toată armata resimte nevoia de modernizare, sunt programe de retehnologizare. Totuși în Afganistan suntem beneficiarii unei tehnici de luptă de ultimă generație.
Dar această tehnică nu există la nivelul întregii armate.
La nivelul întregii armate ea nu există.
Ce le transmiteți oamenilor care se întreabă în continuare de ce mor militari români în Afganistan?
DD: În Afganistan se moare pentru că este în desfășurare un război. Asta putem să le spunem oamenilor.
FO: Prefer să nu răspund la această întrebare.
Ați mai vrea să mergeți în Afganistan, mai ales după ce ați fost rănit?
FO. Da, dacă nu voiam să mai particip puteam să aleg să nu mă mai întorc după perioada din Germania. Pentru asta am intrat în armată, la fel ca domnul colonel, de la vârsta de 14 ani.
12
27
