Ministrul Finanțelor Eugen Teodorovici e într-o campanie continuă de îndulcit inimile românilor supărați pe ANAF, numai că nu face mai nimic din ce ar trebui să facă. Amnistie fiscală, restructurare financiară și, mai nou, taxa de solidaritate pentru pensiile mari, cam astea sunt „veștile bune” ale lui Teodorovici. Noi am identificat însă alte probleme, mai importante, ale ANAF care-ți fac viața de contribuabil imposibilă în România: un site nefuncțional, un sistem informatic învechit, subiectivism în executarea silită a rău-platnicilor și altele.
Să le luăm pe rând.
Au mai rămas doar două săptămâni până la 31 iulie, termenul-limită pentru depunerea declarației unice privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice. E primul an în care depunerea declarației se poate face exclusiv online. În teorie e o măsură bună, menită să elimine eternele cozi de la ghișeele fiscului. În practică însă, lucrurile lasă de dorit.
Tentativa ANAF-ului de a se digitaliza e similară cu cea a altor instituții din aparatul birocratic de stat de a mima reforma: vor să pretindă că intră în rând cu lumea civilizată, dar se prezintă la întâlnire cu haina ruptă în coate.
Site-ul ANAF mai mult te încurcă decât te ajută
Site-ul instituției arată ca și când ar fi fost realizat de un student mediocru din anul 2 la Informatică, dar asta nu-i nimic când te lovești de celelalte probleme. Cea mai mare ar fi că, în pofida structurii aparent simpliste a paginii principale, informațiile relevante pentru nevoile specifice ale contribuabilului sunt greu de găsit. Odată ce începi să cauți lucrul de care ai nevoie, intri într-un labirint de meniuri către informații care nu te interesează și explicații care mai mult te bagă în ceață.
Poate cel mai edificator e faptul că declarația unică nu o încarci din mult-trâmbițatul Spațiu Privat Virtual, ci în altă locație de pe site. ANAF a reușit astfel performanța să transpună trimisul la alt ghișeu în online. Nu-i puțin lucru.
În plus, nu lipsesc nici erorile care te lasă cu ochii în soare sau căderile ocazionale ale site-ului. Într-o mostră de umor involuntar, ANAF a trimis în SPV un mesaj în care a avertizat utilizatorii să nu lase depunerea declarației pe ultimele zile, că e foarte probabil să cadă serverul. Problemele cu site-ul și depunerea online a declarației unice sunt emblematice pentru fiscul românesc, pentru că arată cât de puțin respect are instituția față de contribuabili.
Replica din sediul ANAF care-ți ridică tensiunea: „Nu merge serverul”
În pofida mult clamatei informatizări, cozile de la ghișeele fiscului nu au dispărut. Unele declarații pot fi depuse în continuare doar pe hârtie iar „Nu merge serverul” este replica-horror care bagă spaima în orice om. Informatizarea slabă a ANAF a fost semnalată și de un raport al Băncii Mondiale care a descoperit ceea ce orice român cu treburi pe la fisc știa deja.
Bazele de date ANAF nu sunt conectate între ele, ceea ce duce la situații absurde, în care ești pus pe drumuri, solicitându-ți-se documente pe care le-ai depus deja. Sunt arhicunoscute cazurile cu emiterea deciziilor de impunere pentru venituri pentru care deja contribuabilul și-a plătit impozitele și contribuțiile datorate. Daniel Anghel, liderul departamentului de consultanță fiscală în cadrul PwC România a explicat aici care e problema cu sistemul informatic al fiscului:
„Este de notorietate situația precară a infrastructurii IT la nivelul ANAF – inclusiv Curtea de Conturi a consemnat recent acest fapt. Dincolo de imaginea pe care ANAF și-o creează ca urmare a înregistrării unor astfel de deficiențe, din păcate, dezvoltarea insuficientă a infrastructurii IT are un impact nedorit în primul rând asupra contribuabililor”.
Anul acesta Ministerul Finanțelor a hotărât să renunțe la proiectul de modernizare a ANAF început în 2013 în parteneriat cu Banca Mondială. În urma sa rămân 18 milioane de euro tocați pe consultanță de-a lungul a șase ani. Ni se dau însă asigurări că modernizarea se va face printr-unul din acele parteneriate public-privat, găselnița găsită de guvernarea PSD-ALDE pentru a scăpa de controlul cu privire la cum sunt cheltuiți banii.
Contestațiile contribuabililor sunt soluționate tot de ANAF, deși chiar Guvernul recunoaște că nu e ok
Chiar dacă e o instituție cu infrastructura rămasă în secolul trecut, fiscul s-a tot lăudat în ultimii ani cu venituri-record și depășirea planului de încasări. Performanța respectivă nu s-a realizat însă prin creșterea conformării voluntare sau îmbunătățirea semnificativă a colectării TVA, una din marile probleme cu care se confruntă statul român.
Creșterea încasărilor s-a făcut pe principiul luării pielii de pe contribuabilul onest, care își plătește cu bună-credință obligațiile către stat. Decizii de impunere venite după ani de zile, datorii fictive pentru venituri pe care nu le-ai realizat sau pentru care deja ți-ai plătit impozitele, toate se află în arsenalul de trucuri al agenților fiscali pentru a-și depăși plafonul de încasări. Sigur, mereu există posibilitatea contestării deciziei, doar că Fiscul se află în ipostaza de a centra și da cu capul, fiindcă soluționarea contestațiilor se face tot în cadrul ANAF, o anomalie pe care Guvernul tot amână să o corecteze.
Criteriile după care ANAF ajunge să execute silit rău-platnicii sunt în continuare necunoscute
În timp ce muritorul de rând se poate trezi oricând cu proprire pe conturi pentru niște sume derizorii, alte categorii de contribuabili pot ajunge să acumuleze restanțe de ordinul sutelor de milioane de lei. Când a fost publicată prima oară lista persoanelor fizice cu datorii către buget stat dublul standard a devenit strigător la cer de evident.
În top se regăseau Robert Negoiță, Gigi Becali, Silviu Prigoană sau Cristian Țânțăreanu și alți contribuabili cu conexiuni politice. Chiar domnul Teodorovici, ministrul Finanțelor, a reușit să acumuleze o datorie de 74 mii de lei fără să fie deranjat de Fisc. În luna martie a acestui an, ANAF a decis să nu mai publice lista respectivă.
Nici când vine vorba de recuperarea prejudiciilor stabilite de instanțe prin hotărâri judecătorești definitive agenții fiscali nu dau dovadă de același zel ca și cel afișat pentru contribuabilul de rând. Probabil cel mai cunoscut caz e cel al lui Dan Voiculescu, fiscul reușind să recupereze doar o mică parte din prejudiciul stabilit în dosarul „ICA”.
ANAF se judecă cu tine chiar dacă știe că nu are dreptate
Aproape oricine a avut un PFA sau a încasat venituri de altă natură decât cea salarială are povestea sa cu ANAF. Emblematic mi se pare cazul unei doamne din județul Timiș, care s-a trezit cu conturile blocate pentru o datorie simbolică, veche de zece ani, deși termenul de prescripție fiscală fusese depășit. Mi-a povestit cazul fiul ei:
„Mama era deja ieșită la pensie și mai lucra la Profi când s-a trezit într-o zi cu poprire atât pe pensie cât și salariu, deși legea prevede că statul nu îți poate lua decât un anumit cuantum din venituri, ca să nu te lase să mori de foame. Cum îi erau și conturile blocate am mers la bancă, iar de acolo ne-au trimis la ANAF. Agenții fiscali ne-au plimbat la CNAS, unde am constatat că problema era o datorie de 40 de lei, pe care Casa de Asigurări de Sănătate nu i-a transmis-o niciodată. După zece ani, cu majorări și penalități, suma a ajuns aproape o mie de euro. În mod normal, agentul fiscal trebuia să constate că a avut loc prescripția datoriei, dar el n-a ținut cont de asta.
După aproape doi ani de procese am avut definitiv câștig de cauză. Mama avea și un credit bancar, așa că a ajuns pe lista rău-platnicilor, de o sunau și de cinci ori pe zi ofițerii de credit, să o întrebe de ce nu plătește. Acum ne judecăm cu ANAF-ul fiindcă a hotărât să ne restituie doar suma proprită, nu și toate celelalte cheltuieli pe care ea le-a cauzat, sumă care e aproape dublă! Încă n-am primit nici un ban înapoi.
După pronunțarea sentinței definitive din primul proces, ANAF ne-a trimis o înștiințare că am mai avea datorii la ei, tot pornind de la acea sumă de 40 de lei. Ni s-a spus că procesul inițial s-ar fi referit doar la datoria istorică, nu și la majorările și penalitățile ulterioare. Am mers cu sentința definitivă în mână la sediul fiscului, să îi întreb cum pot ei considera că dacă decizia de impunere pentru suma inițială a fost nelegală, celelalte obligații care decurgeau din ea nu ar fi la fel. Nu le-a păsat. Mai mult decât atât, după ce am câștigat și acest proces în primă instanță, ANAF a făcut recurs și ne plimbă în continuare prin tribunale, pe banii plătitorului de taxe.”
ANAF joacă politic deși ar trebui să se ocupe doar de banii statului
Aproape orice instituție a statului român are șefi numiți politic, iar ANAF nu face excepție. Acum, mai mult ca oricând, guvernarea PSD-ALDE a transformat fiscul într-o măciucă cu care să încerce să bage frica în presă și dea în cap celor care critică puterea. Descinderea agenților fiscali în redacția celor de la Rise Project, tocmai în ziua când anunțaseră publicarea unei noi investigații despre Liviu Dragnea, a fost un act de intimidare atât de străveziu încât până și un fost șef al ANAF a ieșit să spună că a fost ilegal controlul.
Iar cazul nu a fost nicidecum singular. Ceva mai recent, ANAF Teleorman a mers în control la o firmă din Argeș, la câteva zile după ce patronul ei l-a huiduit pe fostul lider PSD în timpul unei vizite electorale în județ. Problema majoră când o instituție atât de importantă este ținută sub papuc politic e că stârnește neîncredere în rândul contribuabililor. Și în loc să fie perceput ca un rău necesar (pe ideea „de moarte și de fisc nu scapă nimeni”), ANAF a ajuns un fel de Bau-Bau pe care toată lumea-l urăște.
Am cerut și un punct de vedere ANAF-ului referitor la aceste probleme semnalate de contribuabili. Am trimis un set de întrebări luni dimineață, și până la ora publicării articolului nu am primit nici un răspuns. Iată un alt motiv să înjuri fiscul: dacă nu ai vreo datorie (eventual veche de zece ani), te ignoră cu grație.
Sigur mai sunt și alte motive pentru care românii urăsc acum ANAF-ul. Dacă am uitat ceva puteți să ne scrieți în comentarii.
0
9
