Cățelul Ciocolată a ajuns într-o seară la Center of Hope, primul spital pentru animale fără stăpân din România, adus de un muncitor care lucra la o construcție. Era un cățel mic cât o pâine, avea ambele picioare din față rupte și fusese găsit într-un șanț. Bărbatul care l-a găsit era îmbrăcat într-o salopetă murdară de var. În loc să se ducă acasă de la lucru, l-a dus pe Ciocolată la doctor. "Bună seara, am găsit un cățel pe marginea drumului, l-am ridicat dintr-un șant. Dacă puteți să faceți ceva... Eu atât pot să fac pentru el, să îl iau și să caut ajutor." Ciocolată are astăzi o familie care îl iubește enorm. "E un membru al familiei." Trecerea pe la Center of Hope i-a schimbat viața. Lui Ciocolată, altor mii de căței și pisici, dar și "oamenilor lor".
Spitalul Center of Hope este deschis tuturor animăluțelor, "indiferent de ce condiție socială au - că sunt orfane, că sunt lovite pe stradă, că aparțin unor familii fără posibilități materiale, noi încercăm să îi ajutăm, ăsta este scopul acestui spital și acestui proiect", își începe povestea medicul veterinar Aurelian Ștefan, fondatorul primului spitalul veterinar pentru animale fără stăpân, construit în comuna Pasărea din apropierea Bucureștiului.
- "Românii își aruncă animalele la gunoi"
Cățelul Ciocolată a devenit, între timp, emblema proiectului "Nu mă arunca și tu la gunoi" și apare pe flyerele tipărite de Center of Hope. Pentru că mulți români încă își aruncă pisicile și câinii la gunoi.
"Da, își aruncă românii la gunoi câinii. Avem cazuri foarte multe de căței în pungi, în saci, la gunoi, în râu. Există și un sentiment din ăla: poate îi găsește cineva la gunoi, poate intervine providența. Și uneori chiar așa e. Sunt și oameni care îi aruncă direct în râu. Sunt multe cazuri de genul acesta, din lipsă de educație și de instruire. Pentru că soluția ar fi nu să facă cățelușa nu știu câți pui și tu să îi arunci, ci să cauți un loc unde să sterilizezi cățelușa și să termini odată bâlciul. Asta este problema, încă nu știu toți românii că se pot sterliza cățeii și pisicile", spune Aurelian.
Aurelian Ștefan la Center of Hope
Așa a luat naștere ABC - cel mai intens program animal birth control din România. La Center of Hope sunt sterilizate lunar 400-500-600 de animale. Majoritatea sunt animale fără stăpân sau ai căror stăpâni nu își permit costurile sterilizării.
"Cățeii se înmulțesc într-un ritm foarte mare și nu există altă metodă mai bună decât să îi sterilizăm. Dacă nu ne dorim 50 de pui, și categoric nu ne dorim, pentru că nu avem cu ce să îi hrănim. Așa că mai bine sterilizăm. Dacă ne dorim un pui, adoptăm, pentru că, slavă Domnului, sunt pline adăposturile de orfani", explică medicul veterinar Aurelian Ștefan.
"Am avut căței aproape desfigurați, câței arși, căței abuzați, pe care i-am recuperat și acum, vedem poze din familiile lor. Avem căței care nu aveau pic de piele, fuseseră arși, și acum stau pe canapeaua lor și moțăie", povestește Aurelian Ștefan.
Aurelian Ștefan la Center of Hope
- De la rulota care străbătea țara la spitalul veterinar construit pe terenul bunicii
Povestea sterilizărilor gratuite sau la preț foarte mic începe acum 10 ani. După ce a terminat facultatea, Aurelian Ștefan a făcut 3 luni de voluntariat în Statele Unite - sterlizări gratuite sau la preț foarte mic.
S-a întors apoi în România și a început să facă același lucru. La început, într-o rulotă care străbătea țara. Își amintește că "am început activitatea într-o rulotă. Lucrăm și acum cu aceeași asociație, care se cheamă Romania Animal Rescue. Am mers cu o rulotă prin toată țara, pe unde existau adăposturi, animalele erau nesterilizate și oamenii nu voiau ca animalele să facă mai mulți pui decât puteau ei să ducă. Și pentru că cu animalele este o luptă continuă despre suprapopulare - avem mai multe animale decât putem noi să hrănim, să adăpostim, să adoptăm - marea bătălie se dă ca să limităm posibilitatea ca ele să se înmulțească necontrolat și să limităm suferința care derivă din această înmulțire necontrolată. Pentru că avem zilnic cazuri de căței răniți, loviți de mașină, abandonați, iar asta este o consecință a faptului că avem mult mai muți decât putem să ducem. Și nu numai în România. Situația este globală."
Ce spuneau oamenii, la început, când se întâlneau cu rulota? "Când ne vedeau cu rulota, oamenii spuneau e o idee foarte bună. Ne întrebau dacă este o clinică mobilă și noi spuneam nu, nu este o clinică mobilă. Vorbim de acum aproape 10 ani. Improvizasem un mic cabinet mobil și speram, bineînțeles, cu timpul, să ne transformăm în clinică mobilă. Cu timpul nu ne-am mai transformat în clinică mobilă, ne-am transformat în clinică de sine stătătoare. Astăzi avem la dispoziție spitalul Center of Hope, care este deschis tuturor."
Pentru a construi spitalul, Aurelian Ștefan și fratele său, și el tot medic veterinar, au pus la bătaie zestrea mamei lor. Cei doi frați nu aveau banii necesari, dar aveau terenul rămas de la bunica lor, unde aceasta locuise și cei doi frați, ajunși acum medici veterinari, copilăriseră. Au organizat și un eveniment care s-a numit "Cărămizile salvatoare de vieți", iar în 10 luni au avut "un succes nebun" și au adunat peste 100.000 de euro din donații: "Aici a stat bunica mea, aici s-au născut mama și frații ei și am copilărit și noi. Și aici, pentru că bunica murise, nu mai era nimic, erau bălării. Și pentru că nu ne permiteam în oraș, am spus că trebuie să facem aici. Și am făcut acest spital cu gândul să facem ceva mai mic, dar datorită influențelor am zis să ne mărim și am zis să facem ceva ce România să poată să arate, inclusiv dacă vin străinii să putem să arătăm."
- Povestea englezoaicei care trata cățeii din Londra într-o căruță, în 1917
După înființarea spitalului, încă există o ambulanță care merge în zone îndepărtate, pentru a ajuta animalele care nu au cum să ajungă la Center of Hope: "Avem și o ambulanță foarte mare pe care am denumit-o Casa mobilă Speranța, pe care o folosim la acțiunile mobile din zonele foarte îndepărtate și unde este greu de ajuns și pe care vrem să o transformăm într-o adevărată clinică mobilă și va fi ca un OZN, care să ajungă în cele mai amărâte și mai greu accesibile locuri din România."
Asta chiar dacă "există și oameni care nu vor să își sterilizeze animalele. S-a îmbunătățit situația, din ce în ce mai puțini oameni spun asta, mulți oameni realizează pericolul, dar în continuare persistă problema asta".
Câine tratat la Center of Hope
Aurelian Ștefan știe și o poveste similară cu cea a Center of Hope: "Este povestea unei doamne din Anglia, care în anul 1917 a înființat primul dispensar veterinar social, care era format dintr-o căruță ce oferea asistență veterinară cățeilor din Londra. Cu trecerea anilor, peste 100 de ani, acest proiect a înființat al 50-lea spital în Marea Britanie, care oferă asistență veterinară cățeilor și pisicilor din medii sociale nevoiașe. În plus, acest proiect a devenit cel mai mare angajator veterinar din Marea Britanie."
Visul lui Aurelian Ștefan este să poată construi în fiecare regiune a țării un astfel de spital, unde oamenii "cu siguranță au nevoie". "Asta este crucea mea, visul meu", spune Aurelian Ștefan. Vrem să facem în România măcar 7 spitale veterinare cu profil social în marile regiuni ale țării și unul la Chișinău.
- Ramona, singura pisică din satul ei care are nume
"Animalele fac parte din viața noastră tot mai mult", spune Aurelian Ștefan, care mărturisește că "noi auzim foarte multe povești aici și multe dintre ele sunt despre cum animalele schimbă viața oamenilor. Dar radical."
Una dintre aceste povești este povestea pisicii Ramona, prima și singura pisică din satul ei care are nume: "Am avut un băiat care a venit aici cu, probabil, prima și singura pisică din satul lui care are nume: pisica Ramona. Pisica avea un picior fracturat, iar copilul, care avea 13-14 ani, a venit și ne-a spus: "Pisica mea, Ramona, are un picior fracturat. Puteți să mă ajutați?" Categoric că nu putem discuta despre costuri la veterinar cu acel copil. Și atunci, am activat imediat planul nostru social. Iar pisica Ramona e și acum foarte bine, i-am reparat piciorul. Iar copilul cred că a avut o păarere foarte bună despre societatea în care trăiește. Și pot să spun că în societăți dezvoltate nu știu dacă se întâmpla același lucru, dacă pisica Ramona beneficia de aceeași îngrijire. Chiar facem niște lucruri pe care le considerăm speciale."
" Și mai am o poveste care m-a marcat, a venit un cetățean cu un cățel la vaccin și a spus: vreți să vă spun povestea vieții mele? Acum 5 ani eram o brută, puteam să rup o pisică în două imediat. Și într-o zi s-a dus să ducă gunoiul și în gunoi mișca ceva. Erau 3 căței care aveau 5-10 zile și omul ăsta care era o brută i-a luat de acolo, i-a alăptat cu biberonul și când pleca de acasă îi urmărea pe cameră să vadă. Și omul ăsta mi-a spus 'dacă văd acum pe unul că lovește un animal, mă transform în bruta care se îndreaptă împotriva omului'. Și mi-a arătat și mie pe cameră cățeii și mi-a spus: 'Domnule, mi-au schimbat viața acei căței pe care i-am găsit la gunoi. Eram o brută.' Ei bine, omul ăsta nu îmi iese din cap", mărturisește Aurelian Ștefan.
- Pune 10 lei la treabă!
În primăvara aceasta, Aurelian Ștefan a adunat 10.000 de euro pentru câinii și pisicile fără stăpân din România, după ce a alergat la maratonul caritabil de la Londra, în prima zi de Paști.
Aurelian Ștefan la Maratonul de la Londra
El crede cu tărie că animalele schimbă viața oamenilor. Pentru a continua să le ajute să schimbe viața oamenilor și pentru a-și îndeplini visul de a deschide câte un spital veterinar în fiecare regiune a țării , echipa Center of Hope are nevoie de susținere.
"Ne găsiți pe Facebook, pe grupul de susținere care se cheamă "Pune 10 lei la treabă" sau pe pagina proiectului, care se cheamă Homeless Animal Hospital. Mai există o posibilitate de a ne ajuta, prin donații cu cardul, pe Bursa binelui, proiectul se cheamă Homeless Animal Hospital. Cine dorește e binevenit să ajute."
Citește și:
27
6
