Papa Francisc a adus vineri, la București, un „omagiu sacrificiului fiilor și fiicelor României” care au plecat din țară și care acum, „prin cultura lor, cu patrimoniul valorilor și muncii lor, îmbogățesc țările în care au emigrat” și care, în același timp, își susțin și familiile din țară.

Papa FranciscFoto: pixabay.com

Este important să recunoaștem numeroșii pași înainte care au fost făcuți de România, a declarat Papa Francisc, notând apariția unor „obstacole și consecințe inevitabile” în acest proces, precum fenomenul migrației, care a antrenat plecarea din țară a milioane de persoane, „depopularea atâtor sate care în câțiva ani au văzut plecând o parte considerabilă a locuitorilor lor” și „secătuirea celor mai bogate surse culturale și spirituale”.

„Aduc un omagiu sacrificiului atâtor fii și fiice ai României care, prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor și muncii lor, îmbogățesc țările în care au emigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie”.

Pentru a înfrunta dificultățile acestei noi faze istorice, pentru a identifica soluții eficiente și puterea de a le pune în aplicare, este nevoie ca toți să meargă împreună și să nu renunțe la vocația cea mai nobilă la care statul trebuie să aspire. Să se îngrijească de binele comun al poporului său, a subliniat Papa, care l-a salutat pe Patriarhul Daniel cu „iubire frățească”.

Papa a pledat pentru susținerea celor mai defavorizați, ca o dovadă a măsurii civilizației unei țări și pentru construcția unei societăți „în care cei mai slabi, cei mai săraci să nu fie văzuți ca indezirabili, ca obstacole care împiedică mașina să meargă înainte”, ci ca „frați”.

Persoana umană și drepturile ei inalienabile trebuie să se afle în centrul preocupărilor societății, a continuat Francisc, care a avertizat că nu este suficient să aplicăm cele mai noi teorii economice și nu sunt suficiente tehnicile și abilitățile profesionale, procese care trebuie să fie concomitente cu „recuperarea și alimentarea inimilor vii”.

„Dorind României prosperitate și pace, invoc asupra Dumneavoastră, asupra familiei Dumneavoastră, asupra tuturor celor prezenți și asupra tuturor locuitorilor acestei țări belșugul binecuvântărilor divine şi protecţia Sfintei Maici a lui Dumnezeu. Dumnezeu să binecuvânteze România!”, și-a încheiat Papa Francisc discursul susținut la Palatul Cotroceni.

Iată mai jos discursul Sfântului Părinte rostit la întâlnirea cu autorităţile, desfăşurată la Palatul Cotroceni (sursa - Vatican News)

„Domnule Președinte,

Doamnă Prim-Ministru,

Preafericirea Voastră,

Onorați Membri ai Corpului Diplomatic,

Stimate Autorități,

Distinși reprezentanți ai diferitelor confesiuni religioase și ai societății civile,

Dragi frați și surori,

Adresez salutul meu cordial și mulțumirile mele Domnului Președinte și Doamnei Prim-Ministru pentru invitația de a vizita România și pentru amabilitatea cuvintelor de bun venit adresate mie și în numele celorlalte Autorități naționale și al iubitului dumneavoastră popor. Îi salut pe Membrii Corpului Diplomatic și pe reprezentanții societății civile adunați aici. Îl salut cu iubire frăţească pe fratele meu Daniel.

Cu deosebit respect adresez salutul meu tuturor

Mitropoliților și Episcopilor Sfântului Sinod, și tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române. Îi salut cu afecțiune pe episcopii, preoții, persoanele consacrate și pe toți membrii Bisericii Catolice, la care vin pentru a-i întări în credință și pentru a-i încuraja în drumul lor de viață și de mărturie creștină.

Mă bucur să mă aflu în frumoasa dumneavoastră țară, la douăzeci de ani de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea, în momentul în care România – pentru prima dată de când face parte din Uniunea Europeană – deține în acest semestru Președinția Consiliului European.

Momentul acesta este potrivit pentru a avea o privire de ansamblu asupra celor treizeci de ani de când România s-a eliberat de un regim care oprima libertatea civilă și religioasă și o izola de celelalte țări europene și care, pe lângă acestea, dusese la stagnarea economiei și la epuizarea forțelor sale creatoare. În acest timp, România s-a angajat să-și construiască un proiect democratic prin intermediul pluralismului forțelor politice și sociale și prin dialogul lor reciproc, având drept scop recunoașterea esențială a libertății religioase și integrarea deplină a țării în scenariul internațional mai larg. E important să recunoaștem că, în mijlocul unor mari dificultăți și lipsuri, România a făcut mulți pași înainte pe acest drum. Voința de a progresa în diferitele sectoare ale vieții civile, sociale și științifice a descătușat multe energii și inventivitate, a eliberat numeroase forțe creative, altă dată ținute captive, și a dat un nou avânt multor inițiative, împingând țara spre secolul al XXI-lea. Vă încurajez să continuați munca de consolidare a structurilor și a instituțiilor necesare, nu doar pentru a răspunde aspirațiilor legitime ale cetățenilor, dar și pentru a stimula și a crea condițiile ca poporul dumneavoastră să-și manifeste întreg potențialul și ingeniozitatea de care știm că este capabil.

Trebuie să recunoaștem totodată că transformările generate de deschiderea spre o nouă eră au atras cu sine – odată cu beneficiile – și apariția unor inevitabile hopuri de depășit și a unor consecințe nu întotdeauna ușor de rezolvat pentru a păstra stabilitatea socială și pentru buna administrație a teritoriului. Mă refer în primul rând la fenomenul emigrației care a angrenat mai multe milioane de persoane care și-au lăsat casa și patria pentru a căuta noi oportunități de lucru și de viață demnă. Mă gândesc la depopularea atâtor sate care, în câțiva ani, s-au văzut părăsite de o parte considerabilă a locuitorilor lor; îmi închipui consecințele pe care toate aceste fenomene le pot avea asupra calității vieții, în acele locuri, și la slăbirea forţelor celor mai bogate şi mai profunde rădăcini culturale și spirituale ale voastre care v-au întărit la vreme de grea încercare. Aduc un omagiu sacrificiului atâtor fii și fiice ai României care, prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor și muncii lor, îmbogățesc țările în care au emigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase în patrie. Gândul la fraţii şi surorile aflate în străinătate este un act de patriotism, este un act de fraternitate, este un act de dreptate. Continuate să faceţi aceasta.

Pentru a înfrunta problemele acestei noi faze istorice, pentru a individualiza soluții eficiente și a găsi puterea de a le pune în practică, trebuie să crească colaborarea pozitivă a forțelor politice, economice, sociale și spirituale; e necesar ca toți să meargă împreună, să meargă cu spirit de unitate, și să-și propună cu hotărâre să nu renunțe la vocația cea mai nobilă la care Statul trebuie să aspire: să se îngrijească de binele comun al poporului său. A merge împreună, ca mijloc de construire a istoriei, impune noblețea de a renunța la ceva din viziunea proprie sau din interesul specific personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre țeluri comune. Aceasta este nobleţea fundamentală.

În felul acesta se poate construi o societate care să-i includă pe toți, în care fiecare, punându-și la dispoziție propriile talente și competențe, printr-o educație de calitate și muncă creativă, participativă și solidară (cf. Exort. ap. Evangelii Gaudium, 192), să devină protagonist al binelui comun; o societate în care cei mai slabi, cei mai săraci și cei din urmă să nu fie considerați nedoriți, obstacole care împiedică „mașina” să meargă, ci cetățeni, ca frați care trebuie integrați în totalitate în viața civilă; ba mai mult, sunt văzuți drept cea mai sigură dovadă a bunătății reale a modelului de societate care se construiește. De fapt, cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajați, cu atât mai mult se poate numi cu adevărat civilă.

Toate acestea trebuie să aibă un suflet și o inimă și o clară direcție de mers, care să nu fie impusă de rațiuni extrinseci sau de puterea nestăpânită a centrelor financiare la nivel înalt, ci de conștiința centralității persoanei umane și a drepturilor sale inalienabile (cf. ibid., 203). Pentru dezvoltarea armonioasă viabilă, pentru activarea concretă a solidarității și a carității, pentru sensibilizarea forțelor sociale, civile și politice în vederea binelui comun, nu e suficient să actualizăm teoriile economice, nici nu sunt de ajuns abilitățile tehnice și profesionale, atât de necesare de altfel. Odată cu condițiile materiale, este necesar să se dezvolte sufletul poporului vostru, pentru că popoarele au un suflet; au un mod de a înţelege realitatea. Întoarcerea continuă la sufletul propriului popor: aceasta duce mai departe un popor.

În acest sens, Bisericile creștine pot ajuta la recuperarea și alimentarea inimii vii din care să izvorască o acțiune politică și socială întemeiată pe demnitatea persoanei și angajată cu loialitate și generozitate în favoarea binelui comun al colectivității. În același timp, ele se străduiesc să devină un reflex credibil și o mărturie atractivă a acțiunii lui Dumnezeu, şi astfel se promovează între ele o adevărată prietenie și colaborare. Biserica Catolică vrea să se situeze în această matcă, vrea să contribuie la dezvoltarea societății, dorește să fie semn de armonie, speranță și de unitate și să se pună în slujba demnității umane și a binelui comun. Are intenția de a colabora cu autoritățile și cu celelalte Biserici, cu toți bărbații și femeile de bunăvoință, pentru a merge împreună și pentru a-și oferi talanții în slujirea întregii comunități. Biserica Catolică nu este străină, ci e pe deplin părtașă la spiritul național, după cum o arată și participarea credincioșilor săi la formarea destinului națiunii, la crearea și dezvoltarea structurilor de educație integrală și la formele de asistență specifice unui Stat modern. De aceea, ea dorește să contribuie la clădirea societății și a vieții civile și spirituale în acest pământ frumos al României.

Domnule Președinte,

dorind României prosperitate și pace, invoc asupra Dumneavoastră, asupra familiei Dumneavoastră, asupra tuturor celor prezenți și asupra tuturor locuitorilor acestei țări belșugul binecuvântărilor divine şi protecţia Sfintei Maici a lui Dumnezeu.

Dumnezeu să binecuvânteze România!