”Felul în care România este văzută din Israel diferă de felul în care România este văzută din alte țări. Foarte mulți evrei care au construit statul Israel au venit din România. Asta înseamna ca ADN-ul românesc există în ADN–ul nostru israelian”, spune Excelența Sa ambasadorul Israelului la București, David Saranga. Aflat la a doua misiune în România, bun vorbitor de limbă română, cunoscut ca un apreciat strateg de rebranding și comunicare online, David Saranga ne vorbește despre misiunea sa în România, de ce se doreste mutarea ambasadei la Ierusalim, războiul din Siria și Libia, Eurovision, fake news și presă.
Imagine si montaj: Matei Budeș și Cătălin Voicu
Fragmente din interviu:
Rep: Sunteți recunoscut în mediul diplomatic ca o persoană care face campanii de rebranding pentru Israel. Este nevoie de un rebranding al Israelului pentru România?
ES David Saranga: Orice tară are dificultăți cu imaginea ei. Vorbim despre Israel, Statele Unite, Germania, Franța sau România. Așa că fiecare țară trebuie să ia măsuri pentru a îmbunătății imaginea ei în străinătate. Faptul că în ultimii 20 de ani m-am ocupat de a îmbunătății imaginea Israelului în lume, mai ales în Statele Unite, asta arată că există această nevoie. Multă lume mă întreabă, atunci când eu călătoresc în alte țări: noi, ce putem să facem? Răspunsul meu este unul singur: nu putem face un singur lucru și gata, mâine imaginea o să fie mai bună. Acesta este un proces de durată, care trebuie făcut într-un mod profesionist, iar rezultatele se văd după câțiva ani. Nu este ceva care poate fi făcut într-o lună sau două.
Rep: Dar ce credeți că ne lipsește nouă, în procesul de rebranding al României?
ES David Saranga: În primul rând, dumneavoastră trebuie să hotărâți dacă acest proces este necesar. Si după ce ajungeți la această concluzie, trebuie făcut un research, un studiu. În Israel, înainte să facem acest studiu, noi ne bazam pe ceea ce credeam noi că trebuie făcut. Dar nu se lucrează așa. Am realizat asta în momentul în care am înțeles că trebuie să lucrăm ca și cum ar fi o societate privată. Guvernul israelian a hotărât să funcționeze ca o societate privată. Ce face o societate privată pentru a vedea care este problema – dacă este o problemă – cu imaginea ei? Face un studiu și acest lucru am făcut acum noi în urmă cu 15 ani și după ce am văzut rezultatele, atunci am știut ce aveam de făcut.
Rep: Cum se vede – în opinia dvs - faptul că România nu a numit atât de mult timp un ambasador în Israel?
ES David Saranga: Cred că este o problemă. Între două țări prietenoase, așa cum sunt România și Israel, un ambasador este mult mai mult decât un funcționar. Un ambasador este un simbol. Și vreau să văd un ambasador român în Israel, în vitorul apropiat.
Rep: Veniți în România, într-o perioadă de negocieri, de tatonări: mutarea ambasadei la Ierusalim. Ați avut discuții și chiar promisiuni de la guvern și o temperare de la Președinție. Sunt membrii ai Uniunii Europene – care știm cu toții ce poziție are - iar noi avem niște obligații. Cum vedeți derularea negocierilor?
ES David Saranga: În primul rând, trebuie să punem totul într-un contex mult mai larg. Ierusalimul este capitala Israelului de acum trei mii de ani. Fiecare piatră pe care o călcăm în Ierusalim are această istorie, de legătură între poporul evreu și Ierusalim. Acum, haideți să vedem ce se întâmplă în realitate. Guvernul Israelului unde stă? La Ierusalim. Fiecare ambasador care vine și își prezintă scrisorile de acreditare, vine la Ierusalim. Unde stă președintele Israelului, guvernul unde stă? La Ierusalim. Parlamentul unde stă? La Ierusalim. De fapt, Ierusalimul este capitala Israelului. Acum, noi ce cerem? Cerem ca Ierusalimul să fie recunoscut ca fiind capitala. Acum, vorbind despre Europa – sunt țări europene care au avut această intenție și au făcut niște pași. Vorbim despre Cehia, Ungaria, s.a.m.d. Noi cerem mutarea ambasadei, ceva care este logic.
Rep: Războiul din Siria, pe lângă migrație și moarte, a pus la grea încercare relațiile internaționale. Printre țările care au fost puternic implicate este și țara dumneavoastră și mă refer la incidentul cu Rusia. Cum vede Ierusalimul rezolvarea problemei, pacificarea zonei?
ES David Saranga: În zona respectivă sunt mai multe țări care joacă un rol important. Vorbim despre Turcia, Iran, Rusia, Siria. Lucrul care ne deranjează foarte mult este faptul că Iranul este în Siria. De ce este ceva îngrijorător? Pentru că Iranul vrea să destabilizeze zona noastră. Dacă Iranul este într-o zonă, înțelegem că ceva negativ o să se întâmple acolo – asta s-a întâmplat în Liban și în alte locuri unde Iranul a fost prezent. Faptul că acum Iranul este în Siria – asta nu putem să acceptăm. Știm ce și cum funcționează Iranul.
În al doilea rând, Iranul nu numai că este o țară care vrea să destabilizeze Orientul Mijlociu, dar are și o aspirație nucleară și atunci când aceste două componente se pun împreună, atunci zona în care trăim este nesigură.
Rep: În Libia, se întâmplă acum cam ce se întîmpla în Siria la început. Credeți că se repetă scenariul, să ne îngrijorăm?
ES David Saranga: Cu Libia, e aceeași problemă care este cu Siria. Țara este formată de niște triburi, nu este o țară cu o etnie unică. Faptul că vedem acest război și ,din nefericire, emigranți care pleacă – vedem, de fapt, care este influenta asupra Europei.
Rep: În Statele Unite, ati fost consul al relației publice și mass-media, practic omul de legătura al Israelului cu presa americană. Cum vi se pare presa românească, comparativ cu presa de peste Ocean?
ES David Saranga: Media s-a schimbat, nu mai este cea din urmă cu aproape 15 -20 de ani. Faptul că acum exista facebook ori twitter, asta înseamnă că fiecare persoană care vrea, poate să fie un jurnalist. E bine, e rău? Nu știu, depinde pe cine întrebați. Cred ca este ceva pozitiv, pentru că putem auzi mai multe voci.
Dar, în același timp, trebuie să ne găndim la fake-news. Eu bănuiesc că în următorii ani vom găsi modalități de a ocoli această problemă de fake-news, dar astazi este o parte din media. Nu numai aici in România se întâmpla asta, ci peste tot.
Rep: În România, fenomenul fake-news este tot mai prezent. Cum îl percepeți comparativ cu țările in care dvs ați lucrat ?
ES David Saranga: Nu stiu, dar un lucru este clar: fake-news este peste tot. Fiecare persoană trebuie să se gândească la știrile pe care alege să le citească. Știu, acesta este un lucru în plus pe care o persoană trebuie să îl facă, este un efort, dar trebuie să îl facă.
Rep: Există un antidot, o educare în această privință? De exemplu, americanii vi s-au părut ”mai antrenați” în a se apăra împotriva fenomenului fake-news?
ES David Saranga: Nu cred, e vorba de fiecare persoană , nu e o națiune. Ține de felul în care o persoană consumă informația.
Rep: Referindu-ne la scandalul Cambridge Analitica, credeți că acest război informațional chiar poate hotărî alegerea unui președinte?
ES David Saranga: Eu cred ca fake-news si felul in care Cambridge Analitica a influentat, este ceva care poate să se întâmple oriunde. Eu cred că din cauza asta, societatea europeană liberă trebuie să găsească moduri de a contracara această problemă.
Rep: În lunga carieră diplomatică, ce personaj politic v-a impresionat cel mai mult?
ES David Saranga: Sunt mulți, dar cel mai mult m-a impresionat Papa. O persoană religioasă, care stie sa vorbeasca cu toată lumea – nu numai cu cei religioși. Îmi place modul în care Papa înțelege rolul pe care il are ca lider.
Rep: Cum ați perceput poporul roman, cum suntem percepuți în Israel?
ES David Saranga: Felul în care România este văzută din Israel diferă de felul în care România este văzută din alte țări. Și lumea mă întreabă de ce. În primul rând, 400.000 de evrei de origine română trăiesc astazi în Israel. Asta înseamnă că mulți evrei care au construit statul Israel au venit din România. Asta înseamna ca ADN -ul românesc există în ADN –ul nostru israelian.
În fiecare an, sunt cam 300.000 de turiști care vin în România. Și când se întorc, nu vorbesc negativ despre România, pentru că ei au văzut România adevărată, cu ochii lor. Israelul și România au avut o relație diplomatică neîntreruptă, mai mult de 70 de ani, iar asta înseamnă mult. Sunt multe lucruri comune între societatea israeliană și cea românească.
Rep: La București s-a aprobat construirea unui muzeu al Holocaustului. Sunt însă probleme cu clădirea de patrimoniu aleasă. În ce stadiu se află proiectul? De ce credeți că în România este nevoie de un muzeu al Holocaustului și ce sperați de la funționarea unei astfel de instituții?
ES David Saranga: Este important pentru România, pentru București, pentru societate să aibă aici, un muzeu evreiesc, care să vorbească și despre lucrurile bune dar și despre perioada Holocaustului. Să nu uităm că în cel de-al Doilea Război Mondial, din 800.000 de evrei, jumătate și-au piedut viața, erau omorâți aici, pe pământ românesc. Trebuie să vorbim despre asta. Muzeul care se va construi aici va vorbi despre acest lucru generațiilor care vor veni.
Rep: Cine vă urmăreste contul de instagram si facebook, vede foarte multe fotografii.
ES David Saranga: Da, am mulți prieteni și vreau să le arăt ți lor cum e viața de diplomat. Vreau să am o legătura mai directa cu oamenii, vreau sa vad exact cum gândesc oamenii Nicio zi din viata unui ambasador nu seamana una cu cealaltă. Îmi place mult viața culturală din România, e bogată și de calitate.
Rep: Sunteti un susținator al concursului Eurovision. Anul acesta, finala se va desfasura la Tel Aviv. De ce credeți că acest concurs este perceput ca unul intens politizat?
ES David Saranga: Dacă era un concurs politic, Israelul nu câștiga de patru ori. Eu cred că Eurovision s-a transformat într-un concurs care vorbește despre viață, cu mesaje de libertate. Acesta este arta.
Rep: Vorbiți foarte bine limba romana. Cum ati învătat-o?
ES David Saranga: Este al doilea mandat pe care il am in Romania. Între anii 1997-2000, am fost viceambasador și inainte să vin aici am învățat limba română. Nu este o limbă ușoară, dar după ce am trăit aici trei ani de zile, cred că a fost mult mai ușor. Apoi, timp de 20 de ani nu am mai vorbit limba română și acum, încet-încet, o reînvăț.
În trecut, studiam limba română, timp de trei –patru ore pe zi, de cinci ori pe săptămână. După șase luni de studio, am ajuns în România și mi-am dat seama că nu pot să vorbesc limba română. A fost greu, dar m-am chinuit și în sfârșit, am învățat-o.
Există o vorbă la noi. Și cred că este potrivită și pentru România. Cineva se poate separa de România, dar România nu se poate separa de acea persoană. Așa am simtit și eu, după ce am trăit aici trei ani, m-am simțit legat de societatea dumneavoastră, iar relațiile care sunt între Isrel și România sunt deosebite. Iar pentru un diplomat care trăiește într-o țară prietenoasă, acest lucru este un avantaj foarte mare.
8
15
