Credincioşii catolici sărbătoresc duminică Floriile, zi care aminteşte de intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, unde a fost întâmpinat de mulţimi de oameni cu ramuri de finic și de măslin. Credincioşi şi preoţi din comunităţile şi parohiile romano-catolice din Bucureşti şi împrejurimi sunt aşteptaţi să participe, duminică, la tradiţionala procesiune de Florii pe străzile Capitalei.
Procesiune pe străzile Capitalei
Potrivit Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti, procesiunea de sărbătoarea Floriilor în Biserica Catolică de rit latin va fi condusă de arhiepiscopul mitropolit Ioan Robu şi de episcopul auxiliar Cornel Damian, episcopii Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti.
Procesiunea va începe cu un moment de rugăciune, la ora 14.00, în Piaţa Vladimir Ghika, din apropierea Bisericii "Preasfânta Inimă a lui Isus".
După ce Ioan Robu va binecuvânta ramurile pe care cei prezenţi le vor purta în mâini pe străzile Capitalei, credincioşii, preoţii şi episcopii vor porni în procesiune pe traseul: b-dul Aviatorilor, Piaţa Victoriei, Calea Victoriei, str. G-ral Berthelot. În faţa procesiunii vor merge tinerii, care vor purta "Crucea Zilei Mondiale a Tineretului".
Când procesiunea va ajunge la Catedrala Sf. Iosif, în jurul orei 15,00, în Catedrală va fi celebrată Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, prezidată de arhiepiscopul mitropolit de Bucureşti.
Primele menţiuni despre această sărbătoare provin din secolul al IV-lea, scrie Agerpres. Cei dintâi care o pomenesc sunt Sfântul Epifanie, căruia i se atribuie două predici la această sărbătoare, şi pelerina apuseană Egeria, care, în însemnările ei de călătorie, descrie modul în care se celebra această duminică în Ierusalim, spre sfârşitul secolului al IV-lea. De la unii dintre marii părinţi ai Bisericii, între care se află Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Chiril al Alexandriei, există predici celebre ţinute în cinstea ei.
În vechime, Duminica Floriilor, începutul săptămânii Paştilor, mai era numită Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez, pentru că în această zi catehumenii (cei care urmau să se boteze) mergeau cu mare solemnitate la episcop spre a-i cere să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Simbolul credinţei (Crezul). Se mai numea şi duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.
De Florii, oamenii merg la biserică pentru a sfinţi crenguţe de salcie pe care le pun la geamuri, la uşi sau la porţi. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apără de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.
Ramurile de salcie care se împart în biserică în ziua de Florii simbolizează ramurile de finic cu care l-au întâmpinat mulţimile în Ierusalim pe Isus.
Cu ziua de Florii începe ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Isus Cristos.
"Duminica Floriilor e începutul unui mare paradox. Probabil cel mai mare din istoria omenirii. În ce sens? Isus, Fiul lui Dumnezeu, intră triumfător în Ierusalim, dar aceleaşi persoane, aceiaşi cetăţeni, care l-au ovaţionat, care au strigat 'Osana!', sunt în stare, mai apoi, să îl trimită la moarte. Paradoxul lui Dumnezeu, care este primit şi apoi trădat. Dar nu este nimic nou în istoria omului de ieri şi nici în istoria omului de astăzi. De aceea, Săptămâna Sfântă, Duminica Floriilor şi tot ceea ce urmează ne cuprinde pe toţi şi ne regăseşte pe toţi în acea capacitate de a spune 'Osana, Fiul lui David!, Să-l primim pe Dumnezeu şi să-l trădăm'", spune preotul Francisc Doboş, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.
