Compania Lockheed Martin a primit o comandă din partea Departamentului de Apărare SUA de peste 1,1 miliarde de dolari pentru sisteme de rachete ce au fost contractate de România, Polonia și Bahrain. Sistemele pe care Lockheed Martin le va produce țin de achiziția de către România a sistemelor de artilerie reactivă HIMARS pentru circa 1,5 miliarde de dolari, contract semnat în urmă cu un an.

Sistemul de rachete HIMARSFoto: Wikipedia

"Lockheed Martin Missiles and Fire Control, divizie situată în Grand Prairie (Texas), a primit un contract de 1.135.410.156 de dolari pentru vânzări militare în străinătate (P00010) (Polonia, Bahrain şi România) - contractul W31P4Q-18-C-0049 - destinat producţiei de Sisteme de lansare rachete teleghidate multiple (Guided Multiple Launch Rocket Systems, GMLRS). Producţia va fi realizată în Grand Prairie, Texas, estimându-se că finalizarea va fi pe 31 august 2021", potrivit unui anunț publicat pe siteul Departamentului de Apărare SUA.

Sistemele GMLRS sunt aceleași folosite și în sistemul HIMARS, o diferență fiind platforma de lansare care este pe camioane pe roți.

România a semnat în februarie 2018 cu guvernul SUA achiziția primelor trei sisteme de rachete sol-sol cu bătaie mare HIMARS.

Fiecare sistem are 18 instalații de lansare, iar costul total al programului este de circa 1,5 miliarde de dolari cu TVA. Sistemele HIMARS pot lovi ținte terestre de suprafață sau punctuale până la 300 de km, folosind muniții inteligente ghidate prin GPS și prin sistem inerțial.

Dispozitivul lansator de rachete cu înaltă mobilitate (HIMARS) este un sistem de artilerie reactivă, cu lansatoarele montate pe camioane, cu cate șase rachete de 227mm M270 sau cu o singură rachetă MGM-140 ATACMS.

Sistemul a intrat în dotarea forțelor ameriacane în 2005 și de atunci a mai fost achiziționat de Singapore, Iordania, Polonia, Bahrain și Emiratele Arabe Unite.

În cazul României, pe lângă cele 54 de lansatoare, contractul prevede și achiziția a 81 de rachete tip M31A1 Unitary și 81 de rachete tip M30A1 Alternative warhead, dar și 54 de rachete de tip ATACMS (cele care au raza de până la 300 de km), plus alte sisteme de date și vehicule. Detalii aici.

Cum a motivat MApN nevoia de sisteme HIMARS

MApN detalia în expunerea de motive a deciziei Guvernului că "sistemul lansator multiplu de rachete cu bătaie mare angajează ținte de suprafață sau punctuale în adâncimea dispozitivului inamicului la distanțe de până la 300 Km, folosind muniții inteligente ghidate prin GPS și prin sistem inerțial în toate mediile operaționale".

"Pentru dislocare rapidă dintr-un raion în altul, sistemul asigura mobilitate sporită, atât pe șosea sau pe drumuri amenajate cât și pe teren frământat. De asemenea, sistemul permite transportul aerian cu aeronavele proprii sau ale Alianței Nord Atlantice", se mai arăta în expunerea de motive întocmită de MApN.

În documentarea proiectului de lege, Armata explică faptul că "în momentul actual, forțele armate române au în înzestrare aruncătoare de proiectile reactive nedirijate cal. 122 mm și lansatoare multiple de rachete multiple LAROM, care poate lansa atât proiectile reactive nedirijate cal. 122 mm - GRAD și cât și rachete cal. 160 mm cu submunitii LAR MK-4", ce nu sunt standard NATO.

"Sistemele multiple de rachete aflate în dotare prezintă limitări privind combaterea țintelor la distanțe peste 45 Km și pot lansa numai proiectile reactive nedirijate, cu o împrăștiere ridicată la țintă. Acestea nu pot combate ținte punctuale și ținte situate la distanțe mai mari de 45 de Km", se mai detalia în expunerea de motive.