Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) au stabilit, în 14 ianuarie, cu titlu obligatoriu, ca un martor care face afirmaţii mincinoase în faţa procurorilor sau a instanţei să poată fi acuzat numai de mărturie mincinoasă, după ce la nivelul instanţelor de judecată au existat decizii contradictorii în ceea ce priveşte soluţionarea dosarelor ce conţin fapte de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, scrie Agerpres.
Concret, în dosarul de recurs în interesul legii introdus de procurorul general al României, judecătorii au admis solicitarea şi au stabilit că "Fapta unei persoane audiată ca martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebată, întruneşte numai elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de articolul 273 alineatul 1 din Codul penal".
Decizia este obligatorie, potrivit articolului 474 alineatul 4 din Codul de procedură penală.
Procurorul general al României a introdus un recurs în interesul legii la instanţa supremă, în 15 octombrie 2018, după ce s-a constatat că la nivelul instanţelor de judecată au existat decizii contradictorii în ceea ce priveşte soluţionarea dosarelor ce conţin fapte de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului.
Concret, unele instanţe au apreciat că fapta martorului care face afirmaţii mincinoase sau nu spune tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat constituie doar o infracţiune de mărturie mincinoasă, iar aceasta nu se va reţine în concurs formal cu fapta de favorizare a făptuitorului.
Judecătorii care au procedat în acest fel au arătat că cele două fapte protejează aceeaşi valoare socială, respectiv înfăptuirea justiţiei, iar dacă prin ajutorul dat făptuitorului se întrunesc elementele constitutive ale faptei de mărturie mincinoasă, între cele două articole de lege trebuie să se stabilească o relaţie de tipul general-special, dându-se prioritate celei speciale, adică infracţiunii de mărturie mincinoasă.
În alte cazuri cu aceleaşi infracţiuni s-a apreciat că cele două fapte pot fi reţinute în concurs deoarece valoarea socială protejată secundară este diferită.
Astfel procurorul general al României a solicitat judecătorilor ICCJ să stabilească cu titlu obligatoriu de ce manieră se vor formula acuzaţiile de acest gen în viitor şi cum vor fi judecate astfel de cazuri.
- Cazul Tăriceanu
Un astfel de caz este cel al președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.
Amintim că, în mai 2018, magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis să schimbe încadrarea pentru Călin Popescu Tăriceanu din mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului în mărturie mincinoasă şi să-l achite pe preşedintele Senatului pentru această acuzaţie.
Hotărârea magistraţilor instanței supreme venea în condiţiile în care procurorul DNA a cerut, la ultimul termen al dosarului, o pedeapsă de trei ani de închisoare cu executare pentru Tăriceanu.
Procurorii DNA Braşov l-au trimis în judecată pe Călin Popescu Tăriceanu în 2016, pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, dosarul având legătură cu declaraţiile pe care acesta le-a dat în cauza privind retrocedarea presupus nelegală a unei suprafeţe din Pădurea Snagov şi a Fermei Băneasa.
Magistrații încep pe 21 ianuarie judecarea apelului făcut de procurorii DNA în acest dosar în care Tăriceanu a fost achitat în primă instanță.
0
0
