„Unde-i lege, nu-i tocmeală” – este cel mai citat proverb românesc din ultimele zile, în contextul schimbării Codului Rutier din Italia. Măsura, amintim cititorilor, a lovit, în special, şoferii români cu autoturisme înmatriculate în ţară. O altă zicală, italiană de această dată, spune „Le leggi sono come le tele di ragno” – Legile sunt ca o pânză de păianjen: complicate şi în care te poţi pierde ca într-o capcană.
Aşa se dovedeşte a fi şi noua lege, introdusă prin decretul semnat de Ministrul Matteo Salvini: o pânză de păianjen în care par să se încurce atât şoferii vizaţi, cât şi autorităţile chemate să aplice legea. O normativă clară şi drastică pe hârtie. În practică, însă, foarte complicată. Bonus: cuprinde şi lacune de procedură care deschid calea unor aplicări discreţionare (a se citi abuzuri).
Vom enumera câteva puncte critice evidenţiate în timpul documentării pe care Hotnews.ro a derulat-o în ultimele săptămâni, inclusiv prin participarea la sesiunea de informare care a avut loc pe 17 decembrie la Sediul Ambasadei României în Italia.
Funcţionari italieni: „E o normativă nouă şi pentru noi, există anumite incertitudini operative”
După intrarea în vigoare a legii, pe data de 4 decembrie, zeci, sute de români s-au prezentat la Birourile de Autoritate Rutieră (Motorizzazione) pentru a solicita documentul prevăzut de noua lege: „foglio di via” (foaie de plecare), cu care cei vizaţi pot să scoată maşina cu număr românesc din ţară. La ghişee, mulţi funcţionari nu erau pregătiţi cu informaţii despre procedura necesară în vederea eliberării documentului, după cum a evidenţiat şi Hotnews.ro într-un material precedent. Am relatat despre un caz de la Ravenna, dar situaţia a fost similară în alte oraşe. La Roma, potrivit semnalărilor făcute de Asociaţia „Vocea Românilor”, dar infirmate de autorităţi, „ghişeele erau supraaglomerate”. La Milano, Biroul de Autoritate Rutieră a emis, pe 11 decembrie, un document prin care se informează publicul în legătură cu faptul „se aşteaptă comunicări explicative din partea Ministerului competent” cu privire la eliberarea plăcuţelor de înmatriculare provizorie. Cu alte cuvinte, legea a fost făcută fără a pregăti din timp birourile competente cu instrucţiuni de aplicare. „E vorba de o nouă normativă şi pentru noi. Pot exista anumite incertitudini operative, aşteptăm instrucţiuni explicative de la Minister”, a recunoscut în cadrul întâlnirii de la Ambasada, Massimo Ancillotti, vice comandant în cadrul Poliţiei din Roma. „Există nenumărate cazuri care nu sunt încă analizate”, mai spun autorităţile italiene.
La Roma a fost înfiinţată o „celulă de criză”
Pe data de 19 decembrie, la două săptămâni de la intrarea în vigoare, Biroul central de Autoritate Rutieră de la Roma a transmis o ordonanţă internă către toate sediile, prin care activitatea ghişeelor este complet reorganizată. Motivul? Pentru a face faţă „creşterii considerabile şi neaşteptate a numărului de cereri pentru a înscrie în Italia automobilele înmatriculate în străinătate”. Modificările de organizare vor intra în vigoare pe 7 ianuarie şi vor dura „pe toată perioada de urgenţă”.
Practic, „întreg personalul” de la unul din sedii se va ocupa doar de volumul consistent de muncă impus de noua lege: informarea cetăţenilor, pregătirea dosarelor de înmatriculare, eliberarea de noi taloane şi de plăcuţe de înmatriculare provizorii, împachetarea şi trimiterea în ţară a plăcuţelor şi documentelor retrase. Nu se ştie cine va acoperi costurile aferente noilor proceduri.
Pentru a informa cetăţenii interesaţi, este constituită „o unitate de criză”, care va avea un program zilnic de relaţii cu publicul, mai spune documentul oficial.
Reşedinţa „anagrafică” sau „normală”, posibile abuzuri?
Un alt nod discutabil al noii legi vizează stabilirea unei condiţii pe care şoferul aflat la volanul unei maşini cu număr străin trebuie să o îndeplinească, mai precis „să nu depăşească 60 de zile de reşedinţă” în Italia. Câţiva români, convinşi că au găsit soluţia să scoată maşina din Italia, au mers rapid la Biroul de evidenţa populaţiei, unde au solicitat să fie radiaţi din registrele de reşedinţă, cu consecinţele de rigoare, cum ar fi pierderea dreptului la asistenţă medicală. Cu formularul în mână, s-au considerat imuni la noua lege.
Însă autorităţile au informat că până şi cei care nu mai au reşedinţa „anagrafică” în Italia, pot fi pedepsiţi. Pentru că, au explicat experţii la sesiunea de informare de la Ambasadă, este în vigoare o interpretare în sens larg a noţiunii de reşedinţă. Când se vorbeşte despre reşedinţă, se poate aplica noţiunea de „reşedinţă normală”, care cuprinde o legătură administrativă cu statul: un contract de muncă, copiii care frecventează şcoala în Italia etc. Altfel spus, dacă un român are un contract de muncă în Italia, dar este rezident la Bucureşti sau are un cod fiscal italian, vechi de acum câţiva ani de zile, poate intra sub incidenţa legii.
„Cine stabileşte ce noţiune de reşedinţă se aplică? Nu este loc de o interpretare discreţionară din partea agenţilor?” sunt întrebările pe care Hotnews.ro le-a adresat reprezentantului Poliţiei Rutiere din Italia. „Sunt de acord cu dvs, sunt tehnici de constatare diferite. Legislatorul a folosit un termen neutru, fără a specifica despre ce reşedinţă este vorba. Ne-am consultat cu colegii noştri, suntem aproape siguri (sic!) că ambele concepte de reşedinţă pot fi considerate valabile pentru a stabili eventuale infracţiuni.(...) E adevărat, reşedinţa normală nu se bazează pe o enumerare de condiţii specifice şi este la discreţia agentului, care poate fi controlată sau contestată în sediile de judecată”. Tradus: iei amenda şi, dacă ai dreptate, o poţi dovedi făcând recurs, eventual cu un avocat, deci pe cheltuiala ta.
Înmatriculare provizorie, valabilă (doar) în Italia?
Una din cele două soluţii oferite de legislator pentru a evita amenda şi sechestrul maşinii este aceea de a obţine o înmatriculare provizorie, valabilă pentru „expatrierea” maşinii. Dincolo de aspectele birocratice complexe pentru a realiza demersurile necesare, a ieşit la iveală o altă piedică posibilă, neprevăzută în Codul Rutier. Înmatricularea provizorie, sau „foaia de plecare” – foglio di via- este „valabilă în Italia”. „Ce se întâmplă însă cu maşina, la ieşirea din Italia, în tranzit prin alte ţări, până la sosirea în România?” a întrebat în cadrul sesiunii, un român din comunitate. „Noi putem spune ce prevede legea şi garantăm pe ceea ce se întâmplă în Italia, până la graniţă”, a sosit răspunsul responsabililor de la Poliţia Rutieră, care admit: „pot exista dificultăţi de aplicare, însă nu noi am făcut legea”.
Ulterior, pe 19 decembrie, un ordin intern cu antetul Ministerului Transporturilor, a clarificat faptul că „foaia de plecare” este valabilă şi pentru circulaţia în afara teritoriului Italiei. Însă, şi în acest caz, sunt prevăzute excepţii.
Informaţii cvasi inexistente cu privire la recurs
Noua normativă, după cum recunosc chiar organele care o aplică „este foarte fermă, introduce o interdicţie cu puţine excepţii”. Mai mult, au fost introduse pedepse aspre: amendă de 712 până la 2848 euro şi sechestrarea automobilelor, care se poate transforma, după 180 de zile, în confiscare definitivă.
Aplicarea sancţiunilor mai conţine un aspect puţin evident, însă fundamental. Majoritatea şoferilor opriţi de autorităţi au acceptat să plătească o sumă mai mică, adică 498 de euro, fără să fie conştienţi că astfel nu mai pot face recurs. „Plata sancţiunii cu o reducere de 30% închide posibilitatea unui recurs”, a recunoscut reprezentantul Poliţiei Rutiere, ca răspuns la o cerere de clarificare. Experţi din partea asociaţiilor de români, prezenţi la Ambasadă şi-au exprimat perplexitatea cu privire la lipsa indicaţiilor precise legate de modalitatea de exercitatea a dreptului de apărare, un drept juridic fundamental.
„Noua normativă este foarte detaliată în ceea ce priveşte sancţiunile, însă mai grav este că nu se fac referiri specifice cu privire la instrumentele pe care un cetăţean le are la dispoziţie pentru a se apăra. Altfel spus, calea este să se ajungă la un recurs, se aşteaptă o sentinţă a judecătorului, care va crea un precedent, aplicabil şi la alte cazuri”, explică pentru Hotnews.ro avocatul Emanuele Fierimonte, prezent la întâlnirea de la Ambasada României din partea asociaţiei „Propatria”.
Lipsa unui răgaz pentru „adecvarea” la noua lege
Faptul că noua lege, în aplicarea ei drastică, are o puternică amprentă politică, nu poate fi negat. Miniştrii Di Maio şi Toninelli au prezentat-o, ei înşişi, drept o „bătălie împotriva şmecherilor”. Din această perspectivă, mai multe organizaţii de români, dar şi birouri de avocaţi, au înaintat scrisori deschise Ministerelor competente, cerând o perioadă de tranziţie, un răgaz în care cei vizaţi de noile sancţiuni să se poată adecva, sau chiar introducerea unei taxe pentru a putea circula în continuare. „Cred că ar fi fost necesar şi natural ca să se aplice un interval de toleranţă, de 90 de zile până la 6 luni, în care cei cu maşini înmatriculate în străinătate să se poată conforma legii”, susţine avocatul Fierimonte, alături de alţi reprezentanţi ai comunităţii de români.
Până acum, solicitările înaintate la Minister nu au primit răspuns. Însă şansele să fie introdus un răgaz sunt aproape inexistente, după cum au declarat cei de la Poliţia Rutieră: „În acest moment nu se vorbeşte despre o perioadă de tranziţie şi nu cred că va fi pusă în discuţie. Singura cale e adecvarea imediată la noua normativă”, a spus comandantul Massimo Ancillotti.
Cazul disperat al lui Corneliu Moroi
Pe 17 decembrie, la Ambasada României, s-a prezentat şi Corneliu Moroi, un tânăr din Roman, sosit în Italia cu băiatul său, care are o boală degenerativă gravă. Pentru a putea urma tratamentul fiului în spital la Roma, românul a trebuit să-şi ia reşedinţa italiană, indispensabilă pentru închirierea unui apartament. Maşina a rămas însă înmatriculată în ţară.
Acum, Corneliu Moroi, el însuşi cadru militar în România, riscă să fie oprit şi amendat de poliţie. „Ce pot face? Dacă mi se confiscă maşina, nici nu mai pot duce copilul la spital”. Noua normativă nu prevede excepţii nici pentru astfel de cazuri, au răspuns reprezentanţii Poliţiei, cu o privire de compătimire (şi atât) faţă de familia lui Corneliu. Pentru politicienii italieni, Corneliu Moroi intră în categoria „şmecherilor care fentează legea”!
Care sunt soluţiile?
Ce variante au şoferii cu maşini înmatriculate în ţară, ca să evite amenda şi să respecte legea?
În afară de cele două posibilităţi indicate de noua normativă (înmatriculare în Italia şi obţinerea unei „foi de plecare” pentru scoaterea din ţară), un şofer stabilit în Italia de peste 6 luni poate conduce doar o maşină obţinută în leasing sau cu un contract de comodat de la o firmă din străinătate. „Trebuie să fie o firmă care nu are un sediu legal în Italia, iar şoferul trebuie să prezinte la control un contract de leasing sau un contract de comodat”, explică reprezentanţii Poliţiei italiene.
Mai mult, în viitorul apropiat s-ar putea ca să fie introdusă o nouă prevedere, prin ordonanţă internă, prin care să fie indicate noi proceduri de control ale firmelor care închiriază sau dau în leasing maşinile: „Probabil se va cere ca şoferul să poată demonstra apartenenţa sau legătura cu acea firmă prin documente doveditoare suplimentare”, au precizat nonşalant autorităţile italiene.
Însă soluţia cea mai rapidă şi cea mai simplă pentru a ieşi cu maşina din Italia fără a fi sancţionat, nu este una din cele două variante indicate de lege. Varianta cea mai uşoară este ca la volan, până la ieşirea din Italia, maşina cu număr românesc să fie condusă de un şofer care nu are reşedinţa în Peninsulă de mai mult de 60 de zile. „Da, este varianta cea mai rapidă şi mai uşoară pentru a scoate automobilul cu număr străin din Italia, dacă nu se doreşte înmatricularea în Peninsulă”, au convenit reprezentanţii Poliţiei Rutiere.
Avem un context normativ complex şi complicat. Mai avem decizii politice / populiste, excepţii, dificultăţi de procedură şi aplicare, interpretări stricte sau extinse. Şoferii pot ajung la mână unui judecător chemat să rezolve lacunele sau interpretările de procedură.
Invităm cititorii să se pronunţe, ce zicală e valabilă: „Unde-i lege, nu-i tocmeală”, sau „legile sunt ca o pânză de păianjen”?
2
3
