Comisia Europeană împreună cu un grup de finanțatori naționali de proiecte au conceput un plan controversat care ar putea duce la apariția unui precedent în lumea cercetării. Aceștia au de gând să facă mii de lucrări de cercetare disponibile online fără plată în ziua publicării, inițiativă care ar putea schimba modelul de afaceri al publicațiilor academice de top, scrieScience|Business.

HotNews.roFoto: Hotnews

Robert-Jan Smits, arhitectul ,,Planului-S”, speră să forțeze publicațiile academice să își schimbe modelul de afacere. Acesta este de părere că efectul unei astfel de măsuri va fi similar cu interzicerea tarifelor de roaming pentru telefoane mobile.

,,Planul-S” reunește 11 finanțatori naționali de proiecte de cercetare și Consiliul European pentru Cercetare.

Planul este ca organismele naționale de finanțare a cercetării, inclusiv Cercetare și Inovare UK, Fundația pentru Știință Irlanda și Consiliul de Cercetare al Norvegiei, să impună celor care primesc finanțare din proiecte de cercetare să publice doar în reviste care oferă acces deschis imediat. Mai mult decât atât, contractorii de proiecte naționale s-ar mai angaja să publice sub o licență specială care permite oricui să refolosească și să distribuie materialul publicat.

Comisia Europeană și coaliția organismelor naționale pentru cercetare din Austria, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Italia, Polonia, Slovenia, Suedia și Marea Britanie vor implementa acest proiect începând cu 1 ianuarie 2020.

Ideea din spatele ,,Planului-S” este ca cercetarea finanțată din bani publici să devină accesibilă oricui, nu doar celor care dețin mai multe resurse financiare.

,,Soluția pentru deschiderea cercetării stă în mâna finanțatorilor. Ei au cheia”, a declarat Robert-Jan Smits pentru Science|Business. Comisarul european pentru cercetare, Carlos Moedas, a felicitat organismele de finanțare implicate în Planul-S și a încurajat alte organizații naționale de acest gen să se alăture inițiativei.

Smits speră ca planul său să mărească presiunea pusă pe un grup de publicații științifice influente, precum Elsevier, Wiley și Springer, acuzate că ar limita accesul la informație științifică de calitate prin sumele mari de abonare pe care le presupun.