Sub titlul „Fie că este vorba de fasciști sau de comuniști, Biserica Ortodoxă Română a fost întotdeauna un slujitor al puterii”, istoricul Oliver Jens Schmitt (n. 1973), specializat pe Europa de Est, publică la 21 iulie, în Neue Züricher Zeitung, ediția online, o analiză a relațiilor Bisericii Ortodoxe Române cu statul, înainte de 1989 și până în prezent. „Apropierea ei de putere și înclinația ei spre corupție i-au adus o avere fără precedent”, consideră istoricul elvețian.
Trecând în revistă colaborările istorice ale BOR - cu regele, armata, comuniștii -, precum și susținerea acordată de unii clerici legionarilor, Schmitt consideră că „în 1938, Patriarhul Miron Cristea, în calitate de prim-ministru, a legitimat eliminarea statului constituțional și instituirea unei dictaturi regale care a adoptat măsuri antisemite”.
„Ortodoxia a profitat de comunism în măsura în care, cu ajutorul energic al Patriarhului său, Biserica Unită din Transilvania a fost zdrobită și expropriată”, tăindu-se, la cererea lui Stalin, una dintre punțile principale spre vest.
Schmitt menționează faptul că „atunci când dictatorul român Nicolae Ceaușescu a fost răsturnat, în decembrie 1989, Biserica Ortodoxă Română (BOR) nu era de partea demonstranților. Spre deosebire de bisericile catolice și protestante, ea a rămas credincioasă regimului”.
După Revoluție, „Patriarhul ei Teoctist a trebuit să se retragă, din cauza unei declarații de loialitate pe care o făcuse în ultimele zile ale dictaturii. Însă după 112 zile s-a întors în viața publică și a lucrat împreună cu conducătorii postcomuniști”. El consideră acest episod ca fiind „simptomatic pentru marea majoritate ortodoxă din UE”.
„BOR urmărește apropierea de puterea de stat și o legitimează în schimbul unui sprijin material masiv”, apreciază istoricul elvețian. El se referă la „vacuumul de identitate lăsat în urmă de comunism”, pe care aceasta l-ar fi umplut în mod abil, „plasându-se în centrul acțiunii politice”.
„Ca și în alte țări ortodoxe, ea continuă o tradiție de autoritarism care are un evident impact anti-occidental” .
În opinia lui Schmitt, după 1989, Biserica Ortodoxă s-ar fi opus retrocedării proprietăților, ea însăși fiind un beneficiar de prim rang. „Bogăția actuală a BOR provine într-o mare măsură din proprietatea confiscată a altor biserici”.
Se mai evocă și colaborarea a „numeroși clerici cu securitatea comunistă”, astfel biserica fiind transformată „într-un instrument de putere al unui regim”. Însa transparența cu privire la aceste colaborări ar fi fost minimă: „Doar un înalt cleric a mărturisit, după 1989, cooperarea sa cu serviciul secret”.
Biserica nu și-a confruntat încă trecutul, arhivele acesteia fiind aproape închise, iar cercetarea critică, nedorită, apreciază Jens Schmitt. Dat fiind faptul că, mai ales în provincie, legătura între biserică și stat e prea puternică”, „critica fundamentală a bisericii este practicată doar de câțiva ani”.
Istoricul constată că „BOR se bucură de o înaltă reputație în România”, sociologii evidențiind faptul că „românii se numără printre cele mai credincioase societăți din Europa”. „BOR profită de acest lucru pentru a-și extinde poziția”, iar „campaniile electorale sunt greu de imaginat fără intervenția bisericii”.
„Deși majoritatea partidelor caută proximitatea bisericii, nici unul nu reușește ca și partidul oligarh post-comunist PSD, care în prezent distruge statul constituțional românesc”, e deducția lui Oliver Jens Schmitt. În opinia sa, „partidul îi mulțumește (Bisericii) printr-o ploaie de bani de la bugetul de stat” și prin scutiri de impozite.
19
48
