Judecătoarea CCR Livia Stanciu susține, în opinia separată la decizia Curții Constituționale, că nu există niciun temei pentru eliminarea dreptului de apreciere și de examinare a președintelui din procedura de revocare a procurorilor șefi, apreciind că atribuirea unei competențe exclusive în acest sens Ministrului Justiției „afectează statutul acestora, prin posibilitatea influențării carierei acestora în mod arbitrar”
„În opinia noastră, nu există niciun temei pentru care a fost eliminat dreptul de apreciere și de examinare al Președintelui statului în procedura de revocare a procurorilor din funcțiile de conducere de la nivelul parchetelor de rang înalt și de a fi astfel obligat să accepte orice propunere de revocare formulată de Ministrul Justiției. Este de fapt o golire de conținut a atribuțiilor Președintelui statului, sub acest aspect. Dreptul Președintelui statului de a refuza motivat propunerea venită din partea Ministrului Justiției reprezintă o garanție suplimentară că se păstrează independența procurorilor”, scrie Livia Stanciu în opinia separată la decizia Curții Constituționale privind revocarea șefei DNA.
Magistratul constituțional apreciază că mecanismul tripartit - Președinte / ministrul Justiției / CSM - în procedura de numire și revocare în și din funcțiile de judecător sau procuror a reprezentat „fundamentul pentru realizarea unei justiții reale în România”.
„Atribuirea prin prezenta decizie a Curții a unei competențe exclusive Ministrului Justiției în procedura de revocare din funcție a procurorilor de rang înalt afectează statutul acestora din urmă, prin posibilitatea influențării carierei acestora în mod arbitrar. În lipsa oricărui factor extern, de natură să mențină un echilibru al diverselor interese ce pot apărea în privința funcțiilor de conducere de la nivelul Parchetelor, sunt create premisele instabilității funcției și a intervenționismului, ce nu pot avea decât consecințe negative asupra bunei funcționări a Parchetelor și a sistemului judiciar, în general”, susține Livia Stanciu.
Judecătoarea CCR consideră, totodată, că interpretarea Curții a sintagmei „sub autoritatea ministrului Justiției” reprezintă „o întoarcere în timp”. „Cât privește autoritatea Ministrului Justiției asupra procurorilor, prevăzută în art.132 alin.(1) din Constituție, aceasta are doar semnificația unei autorități organizatoric - administrative, iar nu de autoritate funcțională, așa cum a statuat, de altfel, instanța de contencios constituțional prin Decizia nr.375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.591 din 8 iulie 2005.(...) Acceptarea interpretării pe care instanța de contencios constituțional a dat-o în prezenta cauză sintagmei ”sub autoritatea Ministrului Justiției” din conținutul art.132 alin.(1) din Constituția României ar echivala cu o ”întoarcere în timp” a reglementărilor privind cariera magistraților, la nivelul anului 1997, perioadă în care România se afla într-un proces complex și continuu de implementare a unor principii și reguli specifice statului de drept, în vederea aderării la Uniunea Europeană”, notează Livia Stanciu în opinia separată.
Magistratul precizează că președintele nu poate fi obligat să emită un act care, din punctul său de vedere este unul administrativ și nu face obiectul contenciosului constituțional. „Președintele României încheie procedura de revocare din funcție a Procurorului-șef DNA, prin adoptarea unui act administrativ (fie decret de revocare – în situația în care dă curs propunerii de revocare, fie prin refuzul de a emite un decret de revocare din funcție – în condițiile în care nu dă curs propunerii formulată de Ministrul Justiției), în ambele situații descrise mai sus, Președintele României se manifestă în calitate de autoritate decidentă, decizia sa constituind un act administrativ, de autoritate, în sensul Legii contenciosului administrativ, prin care se dă naștere sau se sting anumite raporturi juridice”, arată Stanciu.
Judecătoarea concluzionează că „în cadrul procedurii de revocare a Procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), Președintele României a pronunțat o hotărâre, în sensul nerevocării din funcție a acestuia, încheind, finalizând practic procedura declanșată de Ministrul Justiției, astfel că nu poate fi pusă în discuție problema creării de către Președintele statului a unui blocaj instituțional”.
1
15
