Când Adrian Coman şi Clai Hamilton au ieşit la prima lor întâlnire, în New York, acum 16 ani, nu ştiau că povestea lor de dragoste avea să ajungă o zi fericită pentru drepturile homosexualilor din Europa. Dar de marţi (5 iunie), cele şase ţări din UE care nu recunosc drepturile de imigrare ale soţilor de acelaşi sex vor fi forţate să facă acest lucru, în conformitate cu o hotărâre a Curţii de Justiţie a UE privind C-673/16, în ceea ce a devenit cazul Coman - Hamilton, potrivit EUObserver, citat de Rador.
"În directiva privind exercitarea libertăţii de circulaţie, termenul "soţ/soţie", care se referă la o persoană alăturată unei alte persoane prin legături de căsătorie, este neutru din punctul de vedere al genului şi poate, prin urmare, să se refere la soţul/soţia de acelaşi sex al/ a unui cetăţean al UE", a decis instanţa supremă a UE, de la Luxemburg. "Acum putem privi în ochii oricărui funcţionar public în întreaga UE, cu certitudinea că relaţia noastră este la fel de valoroasă şi la fel de relevantă", a spus Coman, un cetăţean român. "Demnitatea umană câştigă astăzi", a spus el.
Cuplul trăieşte în prezent în SUA, şi ar putea dura doi ani sau mai mult pentru ca România să se conformeze verdictului UE, în aşteptarea apelurilor, dar Coman speră că decizia de marţi îi schimbă viitorul. "Când îmbătrânesc, aş vrea să mă mut înapoi în locul unde m-am născut şi unde am crescut. Aş vrea să pot face asta cu familia mea, cu bărbatul pe care-l iubesc", a spus el. Verdictul UE se opune Codului civil al României, al cărui articol 277 afirmă: "Căsătoria unor persoane de acelaşi sex contractată în străinătate, fie că este vorba de cetăţeni români sau de cetăţeni străini, nu este recunoscută în România".
De asemenea, aceasta contravine legilor similare din Bulgaria, Letonia, Lituania, Polonia şi Slovacia. Dacă vor trata decizia cu dispreţ, acest lucru ar putea conduce la proceduri de încălcare a dreptului comunitar şi la amenzi. De asemenea, ar putea ajuta cuplurile gay nedreptăţite să solicite despăgubiri în instanţele naţionale. Hotărârea de referinţă vine în momentul în care unele guverne de dreapta din Europa Centrală au fost deja în război cu UE în ceea ce priveşte legile privind azilul şi cu privire la valorile liberale mai largi. A le forţa să preia refugiaţi musulmani a fost un afront pentru suveranitatea naţională şi o ameninţare la adresa identităţii naţionale, au spus liderii din Ungaria, Polonia şi Slovacia.
Ungaria nu a fost afectată de decizia de marţi, însă juriştii maghiari, polonezi şi slovaci au susţinut argumente împotriva celor olandezi, la audierile în cazul C-673/16. Ungaria a înlocuit "o democraţie liberală naufragiată cu o democraţie creştină a secolului 21", bazată pe "modelul de familie tradiţională cu un bărbat şi o femeie", a spus în mai premierul Viktor Orban, un iubitor al extremei-drepte. Faptul că a lucrat Coman cândva pentru Parlamentul European, la Bruxelles, i-ar putea ajuta pe inamici să atace decizia de marţi ca pe un "dictat al UE".
Noţiunea, indiferent cât de înşelătoare, că UE a forţat statele membre în a recunoaşte căsătoria homosexuală, ar putea, de asemenea, să alimenteze tabloidele britanice şi americane, ca şi maşinăria propagandistică anti-UE a Rusiei. Hotărârea se referă doar la drepturile de rezidenţă şi "nu impune [unui anumit] stat membru să prevadă, în dreptul său naţional, instituţia căsătoriei homosexuale", a explicat tribunalul UE, pentru a clarifica lucrurile.
Fericiţi până la adânci bătrâneţi?
Cu întâlnirea de la New York, din Central Park, din 22 iunie 2002, a început o poveste de dragoste care l-a determinat pe Coman să îl ceară în căsătorie pe Hamilton, un cetăţean american, opt ani mai târziu. "În timp ce aveam o relaţie la distanţă am înţeles că este partenerul meu de viaţă, la bine şi la rău", a spus Coman. "A fost foarte emoţionant şi a spus imediat "Da". Deşi s-a întâmplat pe Skype, a fost foarte romantic", a spus Coman. Ei s-au căsătorit în Belgia, în 2010, dar când au încercat să se mute în România, în 2013, ţara a refuzat să îi acorde lui Hamilton un permis de şedere, determinând lupta lor în instanţele naţionale şi ale UE. Dacă se căsătorea Coman cu o femeie străină, România i-ar fi dat imediat permisul. Ramificaţiile mai largi au vizat ONG-uri şi o firmă de avocatură care a reunit cuplul. Biroul de la Bruxelles al firmei juridice americane White & Case le-a împrumutat serviciile unui partener şi al altor doi angajaţi, pro bono.
Iustina Ionescu, avocat român în domeniul drepturilor omului, Robert Wintemute, un jurist britanic, şi Accept, un ONG pentru drepturile homosexualilor români, s-au implicat, de asemenea. Decizia judecătorilor a fost "o mare victorie pentru cuplurile de acelaşi sex din întreaga Europă", a declarat Romaniţa Iordache, de la Accept, marţi. "Vrem să vedem că autorităţile române se mişcă rapid pentru a transforma această decizie într-o realitate", a declarat Evelyne Paradis, de la Ilga-Europe, un ONG din Bruxelles.
Mişcarea drepturilor homosexualilor a obţinut anul trecut o victorie în Malta, când insula romano-catolică, cândva conservatoare, a recunoscut căsătoriile homosexuale, devenind al 13-lea stat UE care a făcut acest lucru. Dar, chiar dacă lucrurile se îmbunătăţeau în nord şi în unele părţi din sudul Europei, cu cât ajungi mai departe în estul Europei, cu atât viaţa devine mai grea pentru lesbiene, homosexuali, bisexuali, trans şi intersexuali (LGBTI), a remarcat Ilga-Europe într-un raport. "Tendinţe precum populismul şi naţionalismul nu sunt doar sperietori politice - ele pot avea un impact durabil asupra vieţii persoanelor LGBTI", a spus ONG-ul, referindu-se la creşterea populismului de tip Orban. Demersurile pot fi chiar date înapoi, avertizează Ilga-Europe, după ce italienii au votat Liga, un partid de extremă dreapta, ai cărui deputaţi au adoptat opinii homofobe, în alegerile din martie.
Mai bine mai târziu decât niciodată
Mişcarea drepturilor civile, mai larg vorbind, a marcat o victorie şi în Irlanda, când a legalizat avortul, într-un referendum de luna trecută. Irlanda a legalizat căsătoria homosexuală anul trecut, dar pentru unii modificările au subliniat doar gradul în care unele state membre ale UE s-au alăturat curentului cu întârziere. Sexul între bărbaţi era ilegal în Irlanda, până în 1993, şi în România, până în 1996. Majoritatea ţărilor UE, cum ar fi Germania, au abrogat legile antigay în anii 1960 şăi 1970, dar Danemarca a făcut-o în 1933, în timp ce Franţa a făcut-o în 1791. Articolele 10 şi articolul 19 din Tratatul UE şi articolul 21 din Carta Europeană a drepturilor fundamentale interzic în prezent discriminarea pe motive de "orientare sexuală". Criteriile de extindere ale UE, adoptate în 1993, interzic, de asemenea, discriminarea împotriva "minorităţilor" în locuri precum Georgia, Turcia şi Ucraina, dacă doresc să se alăture vreodată.
articol EUOBSERVER (preluare Rador)
