Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a anunţat joi că a sesizat Curtea Constituţională a României (CCR) cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, dar și cu privire la modificările aduse Legii 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

ICCJ - sala Sectiilor UniteFoto: Agerpres

Potrivit unui comunicat transmis joi și citat de Agerpres, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au constituit în Secţii Unite pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la exercitarea controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

"Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legal constituite, prin Hotărârea numărul 3 din 24 mai, au sesizat Curtea Constituţională asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor", se menţionează în comunicat.

Sursa citată precizează în documentul transmis CCR că au decis sesizarea Curţii cu privire la neconstituţionalitatea articolului I punctul 151 cu referire la articolul 96 alineatul 3 şi 4 din Legea 303/2004 în raport cu articolul 147 alineatul 2 din Constituţie, precum şi în raport cu articolul 1 alineatul 5 din Constituţie în componenta sa referitoare la calitatea legii.

Înalta Curte arată că în cuprinsul dispoziţiilor articolului 96 alineatul (3) litera a), în forma modificată, legiuitorul se referă la "încălcarea evidentă a dispoziţiilor legale de drept material şi procesual" şi la "încălcarea gravă a drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime", iar în cuprinsul dispoziţiilor articolului 96 alineatul (3) litera b), în forma modificată, se face referire la o hotărâre judecătorească definitivă "în mod evident contrară legii" şi la afectarea gravă a drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime, formulări care prezintă un caracter general şi imprecis, care nu permit identificarea clară a ipotezelor în care există eroarea judiciară.

"Efectul utilizării unor formulări cu caracter general şi imprecis în definiţia noţiunii de eroare judiciară este imposibilitatea delimitării sferei erorii judiciare şi, în consecinţă, imposibilitatea aplicării dispoziţiilor care o reglementează. Aşa cum se arată în considerentul 150 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 252/2018, un text căruia îi lipsesc claritatea, precizia, acurateţea şi caracterul univoc va deveni lipsit de eficienţă în procesul de aplicare a legii, existenţa sa normativă, deşi incontestabilă, neputând, prin urmare, duce la naşterea unor noi raporturi juridice", se notează în sesizare.

Mai mult, sursa citată precizează că în cuprinsul dispoziţiilor articolului 96 alineatul (4), în forma modificată, se prevede că, "prin Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală, precum şi prin alte legi speciale, pot fi reglementate ipoteze specifice în care există eroare judiciară".

"Dispoziţiile art. 96 alin. (4), în forma citată, nu întrunesc standardul de previzibilitate consacrat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, întrucât nu permit identificarea cadrului legal al erorii judiciare. Pe baza noilor dispoziţii ale art. 96 alin. (4) nu se poate stabili care sunt legile ce conturează cadrul legal al erorii judiciare, referirea la "alte legi speciale" neoferind un minim reper pentru identificarea acestui cadru legal", se mai menţionează în documentul trimis pe masa judecătorilor constituţionali.

Prin urmare, arată sursa citată, dispoziţiile articolului I punctul 151 cu referire la articolul 96 alineatul (3) şi (4) din Legea 303/2004 încalcă standardele de claritate, precizie şi previzibilitate consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind articolului 1 alineatul (5) din Constituţie în componenta sa referitoare la calitatea legii.

ÎCCJ sesizează CCR și cu privire la modificările aduse legii privind prevenirea şi combaterea terorismului

Instanța supremă a mai anunţat că a sesizat Curtea Constituţională și cu privire la modificările aduse Legii 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Potrivit unui comunicat transmis joi și citat de Agerpres, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au constituit în Secţii Unite pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la exercitarea controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

"Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, legal constituite, prin Hotărârea numărul 4 din 24 mai, au sesizat Curtea Constituţională asupra aspectelor de neconstituţionalitate cuprinse în Legea pentru modificarea şi completarea Legii 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismul", se precizează în comunicat.

Judecătorii instanţei supreme arată că sesizarea Curţii cu privire la dispoziţiile articolului I punctul 1, punctul 26, punctul 28, punctul 31 şi punctul 43 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, arătând că prin caracterul neclar şi imprecis, precum şi prin incertitudinile pe care le creează în materia competenţei de judecată în primă instanţă, încalcă standardele de claritate, precizie şi previzibilitate consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind articolului 1 alineatul 5 din Constituţie în componenta sa referitoare la calitatea legii.

ÎCCJ precizează că normele de incriminare privind actele de terorism cuprinse în articolul 32 alineatul (1) şi (3) din Legea 535/2004, în forma modificată, care încorporează cerinţa ca fapta să fie săvârşită "în condiţiile articolului 1", nu definesc actele de terorism ca acte care, prin natura sau contextul lor, au potenţialul de a aduce atingere gravă unei ţări sau unei organizaţii internaţionale, ci ca acte care "prezintă pericol public, afectează viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, ansamblul relaţiilor sociale, factorii materiali, relaţiile internaţionale ale statelor, securitatea naţională sau internaţională".

De asemenea, sursa citată precizează că partea introductivă a articolului 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541 nu condiţionează existenţa infracţiunilor de terorism de motivul comiterii acestora, în timp ce în normele de incriminare privind actele de terorism cuprinse în articolul 32 alineatul (1) şi (3) din Legea 535/2004, în forma modificată, este introdusă condiţia suplimentară ca fapta să fie motivată politic, religios sau ideologic, condiţie rezultată din referirea la art. 1, în forma modificată.

În consecinţă, arată instanţa supremă, normele de incriminare privind actele de terorism prevăzute în articolul 32 alineatul (1) şi (3) raportat la articolul 1 din Legea 535/2004, în forma modificată, prevăd condiţii diferite în raport cu cerinţele stabilite în partea introductivă a prevederilor articolului 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541, nefiind asigurată concordanţa cu aceste prevederi şi îndeplinirea obligaţiei de a le transpune în dreptul intern.