O treime din totalul locuintelor din Romania sunt fara grup sanitar, in mediul rural proportia este dubla (62%), iar in zona urbana circa 8% din case au facilitati sanitare in curte, potrivit directorului IRSOP Market Research & Consulting, Petre Datculescu, citat de Agerpres.
'Absenta confortului minimal ne spune ceva si despre locuitorii din aceste case. Nimeni nu isi inchipuie ca oamenii prefera sa mearga in curte, in loc sa utilizeze un grup sanitar intern. Daca traiesc in aceste conditii este pentru ca nu au aproape nici o posibilitate sa le schimbe. Sunt confruntati cu doua bariere, mai ales in rural. Saracia si calitatea precara a infrastructurii locale. Ambele sunt structurale. Costurile pentru internalizarea unui grup sanitar depasesc cu mult posibilitatile unei gospodarii individuale. Si oricum, problema s-ar rezolva doar partial cata vreme lipseste reteaua de canalizare comunala', arata Datculescu.
Si 'inghesuiala' locativa la romani este neobisnuit de mare pentru o tara europeana, spune directorul IRSOP.
'Intr-un studiu IRSOP asupra clientilor sistemului de economisire-creditare, unul din patru clienti cu domiciliul la bloc locuia intr-un apartament unde numarul colocatarilor era mai mare decat numarul camerelor de locuit. Legea locuintei din 1996 precizeaza ce suprafata minima utila trebuie sa aiba o garsoniera sau un apartament cu doua, trei, patru sau cinci camere. De exemplu, 37 metri patrati la o garsoniera si 52 mp la doua camere. E o prevedere importanta. Dar pana la urma conteaza cati oameni sunt nevoiti sa traiasca in spatiul respectiv, impotriva nevoii obiective de a avea o locuinta mai spatioasa.', a explicat Datculescu..
Viata unei familii de talie medie ingramadita intr-un apartament prea mic are toate sansele sa se transforme intr-o sursa de promiscuitate, stres si nefericire continua, considera acesta.
'S-au facut cercetari despre ceea ce psihologii numesc experienta densitatii. Intr-o forma sau alta, oamenii sunt expusi la cel putin patru factori perturbatori. In primul rand, absenta sau scaderea posibilitatii de a ramane singur si nederanjat. In al doilea rand, obligatia permanenta de a negocia cu restul familiei orarele, utilizarea spatiului, si alte resurse.
In al treilea rand, ingradirea puternica a libertatii individuale; oamenii trebuie sa-si dimensioneze activitatile la conditiile limitate existente, nu sunt liberi sa-si schimbe obiceiurile sau preferintele, si trebuie sa fie mereu atenti sa nu interfereze sau sa intre in conflict cu ceilalti.
In al patrulea rand, oamenii sunt obligati sa vada, sa auda, sa simta si sa suporte actiunile celorlalti, indiferent daca vor sau nu. Consecintele pot fi destul de dramatice. Persoanele care traiesc mult timp in spatii cu densitate mare dezvolta tendinte spre izolare sociala, conflictualitate si scaderea performantelor in realizarea sarcinilor complexe', subliniaza Petre Datculescu.
Studiul IRSOP asupra clientilor Bauspar a comparat persoanele care locuiau in spatii prea mici cu persoanele care nu aveau aceasta problema.
A rezultat clar ca persoanele care traiau ingramadit mentionau in proportie mai mare stari de nervozitate, ingrijorare, iritare, depresie si conflictualitate decat grupul de control. Daca densitatea se prelungeste fara speranta de schimbare, multi oameni devin pesimisti si resemnati. Ei cred ca nu vor fi capabili sa-si imbunatateasca conditiile de locuit si se invata cu neajutorarea.
0
1
