Senatorul USR Vlad Alexandrescu scrie, intr-o postare pe pagina sa de Facebook, despre doua vizite facute la doua centre de plasament din Bucuresti si Ilfov. "Am vorbit cu angajatii, cu educatorii, cu reprezentanti ai Directiei de protectie a copilului, dar am reusit mai ales sa vorbesc singur cu copiii. Pana ce am fost escortat afara de bodyguarzi. Nu stiu cum as putea descrie ce am vazut si auzit acolo, mai bine va redau cateva fragmente din ce mi-au povestit copiii", scrie Vlad Alexandrescu.
Postarea integrala a senatorului USR:
Am facut astazi 2 vizite in centrele de plasament din Bucuresti si Ilfov. Am vorbit cu angajatii, cu educatorii, cu reprezentanti ai Directiei de protectie a copilului, dar am reusit mai ales sa vorbesc singur cu copiii. Pana ce am fost escortat afara de bodyguarzi.
Nu stiu cum as putea descrie ce am vazut si auzit acolo, mai bine va redau cateva fragmente din ce mi-au povestit copiii.
"Ofeream sex mai multor persoane pentru bronz", imi spune un tanar de 17 ani. Alt copil imi spune: "urma sa ajung in strainatate intr-o retea de prostitutie". Unii imi povestesc despre cum se fura mancarea din centru cu tomberonul, in timp ce altul imi spune ca simte nevoia sa fuga de managerul de caz. Psihologul isi face aparitia o data la 2 luni. Despre psihoterapie in cazuri vadite de suferinta psihica, nici nu poate fi vorba.
Nici cei care au locuit cu asistenti maternali nu se afla neaparat intr-o situatie mai buna. Daca nu au trecut prin diverse abuzuri, unii dintre ei au fost abandonati pana si de acesti asistenti maternali. Cel mai tare m-a cutremurat povestea unei fete careia i-a fost taiata mana cu cutitul de catre asistenta ei maternala, ceea ce a dus la amputarea bratului de deasupra cotului.
Intrebandu-i ce vor face dupa ce vor pleca de acolo, nu par sa mai aiba multe sperante. Raspunsurile variaza de la "eu ajung pe strada" la "eu sunt sigur ca o sa mor. Toti murim la un moment dat." "Niciunul dintre cei care a iesit de aici nu e bine acum", imi spune un tanar care implineste in curand 18 ani.
Si de parca toate aceste monstruozitati nu ar fi destul, poti avea impresia, pe buna dreptate, ca sistemul ii tine cumva la pamant. 70% dintre toti copiii pe care i-am vazut sunt incadrati la o scoala speciala, desi multi mi s-a parut ca nu au ce cauta acolo. Ca sa aveti o idee, in clasa a 8-a se invata abia tabla inmultirii! Cum s-ar putea integra un orfan in societate, cum poate el parasi la 18 ani protectia sociala in conditiile in care sistemul il tine in tot acest timp intr-o stare de subeducare?
Astazi, am fost la "Pinocchio" din Sectorul 1 si la centrul de plasament din Peris, jud. Ilfov. Voi continua vizitele pana voi intelege practicile sistemului, pentru ca par a fi multiple.
60
8
