Presedintele Klaus Iohannis a atacat la Curtea Constitutionala (CCR) o lege care coboara standardele de integritate pentru functionarii publici. Astfel, Iohannis a trimis la CCR Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, aratand ca abrogarea suspendarii raportului de serviciu al functionarului public ca urmare a trimiterii in judecata este neconstitutionala.
Curtea va discuta in 13 decembrie sesizarea presedintelui, au precizat pentru Agerpres oficiali ai CCR.
Iata comunicatul integral de presa al Administratiei Prezidentiale:
Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici a fost transmisa Presedintelui Romaniei in vederea promulgarii la data de 25 noiembrie 2017. Avand in vedere obiectul de reglementare, precum si continutul normativ, consideram ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici contravine prevederilor art. 1 alin. (3) - (5), art. 16 alin. (1) si art. 54 alin. (2) din Constitutie si, in consecinta, este neconstitutionala pentru motivele prezentate in continuare.
1. Abrogarea suspendarii raportului de serviciu al functionarului public ca urmare a trimiterii in judecata incalca dispozitiile art. 1 alin. (3) si (4), art. 16 alin. (1) si art. 54 alin. (2) din Constitutia Romaniei
a. Diminuarea standardelor de integritate, componente ale statului de drept - art. 1 alin. (3) si alin. (4) din Constitutie
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut ca sanctiunea prevazuta de art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr.188/1999, cea a suspendarii de drept a raportului de serviciu al functionarului public trimis in judecata pentru savarsirea unei infractiuni de natura celor prevazute la art. 54 lit. h), are ca finalitate protejarea autoritatii sau a institutiei publice fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale faptei penale savarsite de catre functionarul public. (Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2013 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. m), raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 199 din 09 aprilie 2013, Decizia Curtii Constitutionale nr. 1553/2011 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) si art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 95 din 07 februarie 2012, Decizia Curtii Constitutionale nr. 1593/2011 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 58 din 24 ianuarie 2012, Decizia Curtii Constitutionale nr. 302/2015 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) si ale art. 94 alin. (1) lit. m), raportate la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 500 din 07 iulie 2015, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 219/2015 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. (2) si art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 416 din 11 iunie 2015).
Tinand cont de natura administrativa a acestei masuri, ￢nu se pune problema nerespectarii prezumtiei de nevinovatie, care va trebui insa respectata pe tot parcursul desfasurarii intregului proces penal pornit impotriva respectivului functionar public, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare￢ (Decizia Curtii Constitutionale nr. 48/2003 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 192 din 26 martie 2003). Aceasta sanctiune este una temporara si urmareste un scop legitim, fiind in concordanta cu exigentele constitutionale. Functionarul public al carui raport de serviciu a fost suspendat isi reia activitatea in conformitate cu art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, in cazul in care s-a dispus clasarea sau renuntarea la urmarirea penala ori achitarea sau renuntarea la aplicarea pedepsei ori amanarea aplicarii pedepsei, precum si in cazul incetarii procesului penal. De asemenea, respectivului functionar public ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. Prin raportare la scopul legitim avut in vedere de legiuitor, masura este justificata de necesitatea asigurarii autoritatii si integritatii functiei publice.
Masura suspendarii raportului de serviciu vizeaza doar infractiuni de o anumita gravitate: infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, infractiuni de coruptie si de serviciu, infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei, infractiuni de fals ori situatia unei infractiuni savarsite cu intentie care ar face persoana ce detine functia publica incompatibila cu exercitarea respectivei functii publice.
Avand in vedere ca functia publica implica ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica, standardele privind integritatea si deontologia functionarului public trebuie sa fie astfel stabilite incat faptele penale savarsite de acesta in timpul ocuparii unei functii publice sa nu se rasfranga asupra institutiei publice. Aceste standarde privind integritatea si deontologia profesionala se mentin atat in situatia in care exista o condamnare definitiva a acestuia de catre instanta de judecata, fiind inlaturata prezumtia de nevinovatie, cat si in situatia in care functionarul public este trimis in judecata pentru infractiuni de o gravitate deosebita, in acest ultim caz nefiind inlaturata prezumtia de nevinovatie.
Cele doua situatii diferite reclama solutii juridice diferite pentru protejarea aceleiasi valori sociale. Atunci cand intervine condamnarea penala, deci o certitudine a comiterii infractiunii, este inlaturata prezumtia de nevinovatie si raportul de serviciu inceteaza de drept. Atunci cand intervine trimiterea in judecata, deci exista o suspiciune rezonabila cu privire la comiterea unor infractiuni, nu este inlaturata prezumtia de nevinovatie, dar nu se poate retine ca autoritatea si integritatea functiei publice nu sunt afectate, motiv pentru care legiuitorul a instituit regula conform careia se suspenda de drept raportul de serviciu pentru functionarul urmarit penal.
In acest sens, referitor la suspendarea din functie a functionarilor publici ca urmare a trimiterii in judecata pentru savarsirea anumitor infractiuni, Curtea Constitutionala a retinut ca prin Decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011, pronuntata in Cauza Tehanciuc impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca autoritatea publica ce dispune masura suspendarii din functie nu pretinde ca reclamantul a comis vreun act ilegal si nimic din decizia sa nu indica vreo apreciere sau antepronuntare a vinovatiei reclamantului cu privire la acuzatiile penale aduse impotriva acestuia. Intr-adevar, suspendarea sa este obligatorie si automata potrivit Legii nr. 188/1999, insa nimic din aceasta lege nu arata ca scopul masurii de suspendare este punitiv, ci mai degraba de precautie si provizoriu, in masura in care priveste apararea interesului public, prin suspendarea din functie a unei persoane acuzate de comiterea unei infractiuni de serviciu, si, astfel, de prevenire a altor posibile acte similare sau consecinte ale unor asemenea acte (Decizia Curtii Constitutionale nr. 302/2015, anterior mentionata).
In consecinta, elementul comun care conduce la protejarea autoritatii si integritatii functiei publice este faptul ca functionarul public condamnat definitiv sau trimis in judecata nu mai desfasoara efectiv atributiile de serviciu, fie cu caracter definitiv (in cazul certitudinii comiterii unor infractiuni), fie cu caracter temporar (numai pe perioada in care a existat suspiciunea comiterii unor infractiuni).
Cu privire la integritatea in functia publica, Curtea Constitutionala a dezvoltat o ampla jurisprudenta, aratand ca exercitarea functiilor si demnitatilor publice trebuie sa se realizeze in coordonatele statului de drept: ￢Statul de drept presupune, pe de o parte, capacitatea acestuia de a asigura cetatenilor servicii publice de calitate si de a crea premisele pentru increderea cetatenilor in institutiile si autoritatile publice. Aceasta presupune obligatia statului de a impune standarde etice si profesionale in special celor chemati sa indeplineasca activitati ori servicii de interes public si, cu atat mai mult, celor care infaptuiesc acte de autoritate publica, adica pentru acei agenti publici sau privati care sunt investiti si au abilitarea de a invoca autoritatea statului in indeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator sa creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru indeplinirea functiilor statului de catre profesionisti care indeplinesc criterii profesionale si de probitate morala.￢ (Decizia Curtii Constitutionale nr. 582/2016 referitoare la admiterea obiectiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II pct. 1, pct. 5 si pct. 15 din Legea pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 119/2006 privind unele masuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, precum si pentru modificarea si completarea Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 731 din 21 septembrie 2016).
Asadar, abrogarea dispozitiilor art. 86 alin. (2) si (3), precum, si a art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/199 ￢ art. I pct. 18 si art. I pct. 22 din legea supusa controlului de constitutionalitate - determina diminuarea standardelor de integritate cu privire la exercitarea unei functii publice si afecteaza profund increderea cetatenilor in institutii. Aceste standarde se constituie intr-un element component al statului de drept si al democratiei constitutionale, valori supreme in cadrul unei societati democratice, consacrate la nivel constitutional de art. 1 alin. (3) si alin. (4 ) din Constitutie.
b. Crearea unui privilegiu nejustificat si incalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutie
Pentru protejarea integritatii si prestigiului functiei publice investite cu autoritate de stat, legiuitorul a prevazut suspendarea din functie la momentul trimiterii in judecata sau al arestului preventiv, pentru: membrii Guvernului ￢ conform art. 109 alin. (2) din Constitutie; alesii locali ￢ art. 56 alin. (1) si 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001; salariati - potrivit art. 50 lit. g) din Codul muncii; judecatori si procurori - potrivit art. 62 alin. (1) lit. a) si a1) din Legea nr. 303/2004; judecatorii constitutionali ￢ potrivit art. 66 alin. (3) din Legea nr. 47/1992; notarii publici ￢ potrivit art. 41 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 36/1995; practicienii in insolventa ￢ potrivit art. 36 lit. h) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006; personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti - Legea nr. 567/2004 (Decizia Curtii Constitutionale nr. 270/2015 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea si al personalului care functioneaza in cadrul Institutului National de Expertize Criminalistice, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 420 din 12 iunie 2015).
Aceste considerente sunt valabile si in cazul functionarilor publici, sanctiunea administrativa a suspendarii de drept a raportului de serviciu fiind una care intareste efectul disuasiv al protejarii integritatii in functia publica si a increderii cetatenilor in persoanele care sunt investite cu autoritate de stat.
Din categoria persoanelor amintite anterior carora le sunt incredintate functii publice, in sensul art. 54 alin. (2) din Constitutie, instituirea unui privilegiu cu privire la abrogarea cazului de suspendare a raportului de serviciu la trimiterea in judecata pentru functionarii publici trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational, asa cum s-a afirmat si in jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia Curtii Constitutionale nr. 86/2003 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 207 din 31 martie 2003 si Decizia Curtii Constitutionale nr. 476/2006 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3021 alin. 1 si art. 322 pct. 6 din Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 599 din 11 iulie 2006).
Astfel, aceasta masura ￢are ca finalitate protejarea autoritatii sau a institutiei publice fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale faptei penale savarsite de catre functionarul public￢ (Decizia Curtii Constitutionale nr. 62/2013, Decizia Curtii Constitutionale nr. 1553/2011, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 1593/2011, anterior indicate). Acest lucru este valabil in toate cazurile exemplificate, unde valorile protejate sunt integritatea si prestigiul functiei publice, iar obiectivele unui stat de drept sunt cele de a asigura cetatenilor servicii publice de calitate si de a crea premisele pentru increderea cetatenilor in institutiile si autoritatile publice. De aceea, apreciem ca instituirea unui astfel de privilegiu pentru functionarii publici in cadrul Legii nr. 188/1999 nu este unul justificat obiectiv si rational, incalcandu-se prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.
c. Incalcarea art. 54 alin. (2) din Constitutie - indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin persoanelor carora le sunt incredintate functii publice
O prevedere care elimina sanctiunea suspendarii raportului de serviciu al unui functionar public trimis in judecata pentru infractiuni de o anumita gravitate este de natura sa aduca atingere standardelor etice si profesionale necesare pentru persoanele investite cu autoritate a statului, ceea ce incalca art. 54 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia ￢Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice [...] raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin￢. De altfel, se poate observa o contradictie evidenta intre cerintele de probitate pentru ocuparea unei functii publice, conditii stabilite de art. 54 din Legea nr. 188/1999 si modificarea legislativa propusa, care permite mentinerea raportului de serviciu la trimiterea in judecata a functionarilor publici pentru savarsirea unor infractiuni de o anumita gravitate. In plus, prin art. II alin. (1) din legea dedusa controlului de constitutionalitate, functionarilor publici aflati in situatiile prevazute la art. 94 si art. 95 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, li se aplica dispozitiile existente pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia celor care au fost suspendati in baza art. 94 alin. (1) lit. m), care isi reiau raportul de serviciu la 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, daca de la data dispunerii masurii si pana la expirarea celor 30 de zile nu au fost supusi unor masuri privative de libertate.
Incriminarea faptelor in legatura cu serviciul si a faptelor de coruptie sunt consecinte ale protectiei penale acordate unor valori sociale deosebit de importante, aspecte confirmate si de Decizia Curtii Constitutionale nr. 582/2016, anterior mentionata. In cazul de fata, sanctiunea suspendarii raportului de serviciu face parte din mecanismele necesare in vederea realizarii acestei protectii, iar optiunea legiuitorului de eliminare a acestei sanctiuni administrative aduce atingere in mod direct respectivei protectii si restrange aplicarea cadrului de integritate pentru cei carora le este incredintata o functie publica. Slabirea efectului disuasiv al masurilor de protectie a increderii cetatenilor in functia publica reprezinta o incalcare a art. 54 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
2. Introducerea posibilitatii de delegare a competentei de organizare a concursului pentru ocuparea functiilor publice prin ordin al Presedintelui ANFP ￢ incalcare a art. 1 alin. (4 ) si alin. (5 ) din Constitutie
Functionarii publici sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice, iar raportul de serviciu al acestora ia nastere, se executa si se stinge in conditiile Legii nr. 188/1999, lege cu caracter organic. Tocmai de aceea, dispozitiile referitoare la organizarea concursului de recrutare se refera in mod intrinsec la statutul functionarului public. Asa cum s-a retinut in jurisprudenta Curtii Constitutionale, ￢aspectele esentiale ale ocuparii posturilor functionarilor publici trebuie reglementate prin lege organica￢ (Decizia Curtii Constitutionale nr. 172/2016 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 315 din 25 aprilie 2016).
Dispozitiile art. I pct. 14 din legea supusa controlului Curtii Constitutionale - art. 58 alin. (9) din Legea nr. 188/1999 - introduc posibilitatea ca Agentia Nationala a Functionarilor Publici, prin ordin al presedintelui, sa delege autoritatilor sau institutiilor publice competenta de a organiza concursuri de recrutare si promovare pentru ocuparea functiilor publice de executie, a functiilor publice de conducere de sef serviciu si sef birou, precum si a functiilor publice specifice asimilate acestora. Conform art. 58 din Legea nr. 188/1999, Agentia Nationala a Functionarilor Publici organizeaza concursurile pentru ocuparea functiilor publice de conducere generale si specifice in administratia publica centrala, respectiv pentru o serie de functii publice de conducere din anumite domenii, in cazul autoritatilor si institutiilor publice din administratia locala, conform unei proceduri ale carei elemente esentiale sunt reglementate in legea organica.
Or, prin solutia legislativa se ajunge la situatia ca un aspect esential care vizeaza raportul de serviciu, reglementat de legea organica, sa fie delegat printr-un act administrativ. Asa cum s-a statuat in Decizia Curtii Constitutionale nr. 172/2016, anterior mentionata, ￢normele privind ocuparea posturilor de conducere trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate￢. Considerentele retinute in decizia mentionata se aplica si in aceasta situatie, intrucat reglementarea posibilitatii ca un aspect esential al executarii raporturilor de serviciu, competenta de organizare a concursului, sa fie delegat prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica, lucru retinut si in alte decizii ale Curtii Constitutionale (Decizia Curtii Constitutionale nr. 637/2015 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 906 din 08 decembrie 2015, precum si Decizia Curtii Constitutionale nr. 803/2016 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Nationala a Penitenciarelor, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 34 din 18 ianuarie 2016). Asadar, pe de o parte, prevederile punctului 14 din legea supusa controlului contravin art. 1 alin. (4) din Constitutie referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat intrucat instituie posibilitatea ca presedintele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sa aprecieze cu privire la eliminarea competentei legale a ANFP de a organiza conform procedurii legale concursurile de recrutare. Pe de alta parte, prevederile aceluiasi punct contravin si art. 1 alin. (5) din Constitutie, in componenta sa referitoare la incertitudinea si impredictibilitatea aplicarii legii, intrucat, atunci cand apreciaza necesitatea delegarii competentelor legale ale ANFP catre autoritati si institutii publice, legea nu prevede si procedura de urmat in acest caz specific.
3. Transformarea unei functii de nivel inferior pentru a corespunde studiilor si/sau vechimii functionarului public de conducere ￢ incalcarea art. 16 alin. 1 din Constitutie
Conform art. I pct. 27 din legea supusa controlului Curtii Constitutionale - art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 - functionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei functii publice vacante de nivel inferior, chiar si atunci cand functia vacanta de nivel inferior este o functie publica de executie si nu corespunde studiilor si/sau vechimii in specialitatea functionarului public de conducere. In acest caz, functia publica de executie de nivel inferior va fi transformata intr-o functie publica corespunzatoare, daca transformarea nu afecteaza structura organizatorica aprobata.
In comparatie cu persoanele care indeplinesc conditiile de studii si vechime pentru ocuparea functiei publice vacante, acordarea prioritatii la ocuparea respectivei functii unui functionar public de conducere, chiar in situatia in care acesta nu indeplineste conditiile de studii si vechime, reprezinta un privilegiu nejustificat rational si obiectiv. Conform jurisprudentei Curtii Constitutionale, deosebirea de tratament pentru situatiile in care se afla anumite categorii de persoane ￢trebuie sa difere in esenta pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar aceasta deosebire de tratament trebuie sa se bazeze pe un criteriu obiectiv si rational￢ (Decizia Curtii Constitutionale nr. 755/2014 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele masuri de reglementare a vanzarii-cumpararii terenurilor agricole situate in extravilan si de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiintarea Agentiei Domeniilor Statului, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 101 din 09 februarie 2015). Acest argument este sustinut si de faptul ca in prezent, art. 99 din Legea nr. 188/1999 prevede si alte optiuni pentru functionarul public eliberat din functie precum: punerea la dispozitie a functiilor publice vacante disponibile in cazul motivelor neimputabile functionarului sau transferul acestuia in interes de serviciu sau la cerere pe o alta functie vacanta pentru care functionarul corespunde cerintelor de studii si vechime.
Prin raportare la argumentele de mai sus apreciem ca aceasta deosebire de tratament nu este justificata, iar privilegiul creat pentru functionarii publici de conducere nu corespunde unui criteriu obiectiv si rational, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie.
In considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici este neconstitutionala intrucat incalca prevederile art. 1 alin. (3) - (5), art. 16 alin. (1) si art. 54 alin. (2), din Constitutie.
0
9
