Mai multe ONG-uri fac un apel catre Guvern pentru patrarea actualei legislatii care reglementeaza activitatea persoanelor cu dizabilitati angajate in unitati protejate (entitati private in care minimum 30% dintre angajati sunt persoane cu dizabilitati). Ministerul Muncii a reactionat printr-un comunicat in care arata ca multe dintre aceste unitati protejate au un numar infim de angajati cu dizabilitati si sustine ca "avem de-a face cu o activitate de intermediere si vanzare a unor bunuri la suprapret, care duce la profituri uriase pentru firmele autorizate ca unitati protejate".

Semnatarii apelului sunt FONSS - Federatia Organizatiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale, Federatia Dizabnet – Reteaua Prestatorilor de Servicii pentru Persoane cu Dizabilitati, RISE- Reteaua romana a intreprinderilor sociale de insertie prin activitatea economica, ONPHR- Federatia Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania, Consiliul National al Dizabilitatii din Romania, Asociatia Nevazatorilor din Romania, Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, Asociatia Distroficilor Muscular din Romania, Asociatia de sprijin a copiilor handicapati fizic Romania, Filiala Arges si Asociatia Romanian Women's Lobby.

Iata comunicatul integral al grupului de organizatii non-guvernamentale:

Circa 2000 de persoane cu dizabilitati greu angajabile, din unitati protejate (entitati private in care minimum 30% dintre angajati sunt persoane cu dizabilitati), isi vor pierde locul de munca. Aceasta se va datora Guvernului Romaniei, care intentioneaza modificarea articolului 78 al Legii 448/2006, in sensul renuntarii la singura facilitate pe care o au unitatile protejate autorizate – achizitia de la ele, de produse si servicii de catre firme si institutii publice in cuantumul taxei pe dizabilitate. Exista un numar semnificativ de persoane cu dizabilitati grave care nu pot fi angajate pe piata libera a muncii. Pentru acestea, unitatile protejate sunt singura posibilitate de a avea un loc de munca, un salariu si implicit de a fi incluse in societate.

Motivul declarat oficial e de a reglementa mai bine acest domeniu al angajarii persoanelor cu dizabilitati. In fapt, e vorba de faptul ca angajatorii care nu au 4% persoane cu dizabilitati ar trebui sa cotizeze la buget, in baza acestei legi, cca 250 de milioane de euro anual, 200 milioane de euro fiind utilizati insa pentru comenzi de produse si servicii de la unitatile protejate si doar 50 milioane de euro intrand in buget. Intentia executivului este chiar de dublare a obligatiei angajatorului, iar in conditiile in care facilitatea ar disparea, atunci anual, la buget ar intra cca 500 milioane de euro. Pentru un buget gol, suma aceasta este foarte importanta, iar pretul l-ar plati persoanele cu dizabilitati care ar ramane somere.

Mentionam ca in Romania, Legea 448/2006 se doreste un cadru de sustinere a incadrarii in munca a persoanei cu dizabilitati si prevede ca angajatorii cu peste 50 de angajati sa aiba 4% dintre acestia persoane cu dizabilitati. Din pacate, majoritatea angajatorilor nu pot sa indeplineasca aceasta cerinta si atunci au alternativa de a plati o taxa lunara la buget, egala cu jumatate din salariul minim brut pentru fiecare loc de munca pentru persoane cu dizabilitati neocupat.

O alta optiune, care este singura facilitate legala pentru unitatile protejate autorizate, este ca in locul platii taxei la buget, institutia sa faca comenzi de produse si servicii de la o unitate protejata autorizata. In felul acesta sunt sustinute locurile de munca si serviciile suport pentru persoanele cu dizabilitati greu angajabile. Intentia de modificare a legii este disparitia acestei ultime optiuni.

Mentionam faptul, ca o parte din ONG-urile in cadrul carora functioneaza unitati protejate autorizate, sunt si furnizori de servicii sociale avand 72 de servicii licentiate si peste 3500 de persoane din grupuri vulnerabile pe care le sprijina zi de zi - copii, tineri, femei, persoane varstnice si din alte grupuri vulnerabile. Un numar de 320 de persoane cu dizabilitati angajate in aceste unitati protejate sunt printre cei greu angajabili, avand dizabilitati severe: autism, surzi, nevazatori, sindrom down, HIV/SIDA, unii provenind din case de copii.

Fara o sursa de venit, aceste persoane vor ramane fara loc de munca, fara servicii sociale si vor fi excluse din societate.

Reprezentantii organizatiilor pentru persoane cu dizabilitati au inaintat Guvernului un set de propuneri pentru salvarea locurilor de munca ale persoanelor cu dizabilitati greu angajabile. Printre acestea se numara cresterea procentulului de angajare pe UPA de la 30% la 50% si norma de munca tot la 50% din timpul de lucru al tuturor angajatilor, ONG-urile care fac intermediere sa fie furnizori autorizati de servicii sociale si de ocupare si sa aiba minim un serviciu social licentiat, numarul minim de angajati pe unitatea protejata sa fie de trei persoane iar autorizatia sa fie valabila trei ani, in prezent neavand termen de expirare.

ONG-urile persoanelor cu dizabilitati semnatare ale acestui comunicat, ofera Guvernului variante pentru a mari angajabilitatea persoanelor cu dizabilitati din categoria GREU ANGAJABILE, pentru care altfel statul nu are nici o solutie, si derularea de programe sociale pentru alte persoane cu dizabilitati sau din grupuri vulnerabile in complementaritatea serviciilor sociale si de ocupare publice. Totodata, aceste propuneri asigura si eliminarea acelor unitati protejate care folosesc in mod imoral prevederile legislative actuale.

Daca ideea ca sunt sacrificate persoanele cu dizabilitati pentru acoperirea deficitului din bugetul este o simpla speculatie, semnatarii comunicatului asteapta ca Guvernul sa-si insuseasca propunerile venite din partea corpului de specialisti in angajare protejata asistata, care lucreaza in domeniu.

UPDATE: Reactia Ministerului Muncii: Avem de-a face cu o activitate de intermediere şi vânzare a unor bunuri la suprapreţ, de multe ori aceste preţuri triplându-se în preţul iniţial de la producător. Acest lucru rezultă în profituri uriaşe pentru firmele autorizate ca unităţi protejate

Reactia integrala a Ministerului Muncii:

La 31 decembrie 2016 nr. persoanelor cu dizabilități era de 786.546, din care 706401 persoane adulte.

Numărul persoanelor adulte cu dizabilități angajate în muncă este de 33.449, iar rata de ocupare este de 17,97% din numărul persoanelor care pot fi angajate.

Dintre acestea, la nivelul celor 732 entități organizate ca unități protejate autorizate, erau angajate 1.897 de persoane cu handicap și 124 persoane cu invaliditate gradul III, adică 0,26% din total.

Ministerul apreciază că niciuna dintre aceste persoane nu își va pierde locul de muncă, în condițiile în care, potrivit legislației în vigoare, angajarea de lucrători cu dizabilități este subvenționată de către stat, iar Unitățile Protejate Autorizate nu se desființează prin proiectul de act normativ la care faceți referire, ba, dimpotrivă, beneficiază, în continuare, de posibilitatea de a încheia contracte rezervate cu instituțiile de stat, pe o procedură simplificată de achiziții publice, tocmai pentru faptul ca au angajate persoane cu dizabilități.

Menirea proiectului de act normativ este tocmai aceea de a stimula angajarea a cât mai multe persoane cu handicap, atât în sectorul public, cât și în cel privat, prin creșterea obligației de plată în cazul în care nu angajează cel putin 4% persoane cu dizabilități din numărul total de lucrători. Menționăm că suma astfel colectată va fi redistribuită direct persoanelor cu dizabilități, prin mărirea considerabilă a valorii prestației sociale pe care acestea o primesc. Astfel, de acești bani vor beneficia direct peste 700.000 de persoane cu handicap, și nu doar, partial, aproximativ 2.000, cât sunt angajate în Unitățile Protejate Autorizate, adică doar 0.26% din numărul total.

Proiectul de act normativ are în vedere majorarea obligației de plată de la 50% la 100% din salariul de bază minim brut pe ţară înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap în procent de 4% prevăzut de lege, tocmai pentru a stimula angajarea persoanelor cu dizabilități.

Precizăm că Unitățile Protejate Autorizate (UPA) nu se desființează, ci beneficiază, în continuare, de posibilitatea de a încheia contracte rezervate cu instituțiile de stat, pe o procedură simplificată de achiziții publice, tocmai pentru faptul că au angajate persoane cu dizabilități.

Menirea proiectului de act normativ este tocmai aceea de a stimula angajarea a cât mai multe persoane cu handicap, atât în sectorul public, cât și în cel privat, prin creșterea obligației de plată în cazul în care nu angajează cel puțin 4% persoane cu dizabilități din numărul total de lucrători. Menționăm că suma astfel colectată, care se cuvine statului și nu unor societăți comerciale sau ONG-uri, va fi redistribuită direct persoanelor cu dizabilității, prin mărirea considerabilă a valorii prestației sociale pe care acestea o primesc. Astfel, de acești bani vor beneficia direct peste 700.000 de persoane cu handicap.

Reiterăm că angajatorii care aduc în câmpul Muncii beneficiază de subvenții din partea statului, potrivit Legii Nr. 76/2002 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificarile si completarile ulterioare prevede, la ART. 85:

(1) ”Angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, şomeri în vârstă de peste 45 de ani, şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, şomeri de lungă durată sau tineri NEET primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă în cuantum de 900 lei, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni.

(2) De facilităţile prevăzute la alin. (1) beneficiază şi angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia, potrivit legii, de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni.

În România există 732 de unități protejate, dintre care 181 au un singur angajat cu dizabilități, 172 au mai puțin de 3. Mai mult, majoritatea persoanelor cu dizabilități au o normă de lucru de 5 ore pe săptămână (din 40 posibile), adica o ora pe zi. Implicit, salariul este aferent numarului de ore lucrate, de unde rezultă că societatile i-au angajat doar pentru a deveni UPA si a avea un regim preferential.

Unităţile protejate ca formă de muncă pentru angajarea persoanelor cu dizabilitaţi beneficiau de acces la o nişă de piaţă prin contracte rezervate cu statul şi mediul privat, această nişă fiind constituită din obligaţia angajatorilor cu peste 50 de salariaţi de a angaja persoane cu dizabilităţi. Acest lucru a condus la dezvoltarea unui număr semnificativ de unităţi protejate, însă un număr relativ mic de persoane cu dizabilităţi angajate în muncă.

Astfel, dacă la nivelul anului 2008 figurau 1.027 persoane cu dizabilităţi angajate în 280 de unităţi protejate, în 2016 erau autorizate 759 de unităţi protejate cu un număr de 2006 persoane cu dizabilităţi angajate. În timp ce numărul unităţilor protejate a s-a triplat în perioada 2008-2016, numărul persoanelor cu dizabilităţi angajate în această formă de muncă protejată a crescut cu mai puţin de 1.000 de salariaţi.

De asemenea, mai mult de jumătate din cele 206 de organizaţii nonguvernamentale autorizate ca unităţi protejate realizau activităţi de intermediere utilizand această nişă de piaţă rezervată persoanelor cu dizabilităţi în scopul de a vinde produse, la un preţ semnificativ crescut faţă de preţul iniţial, fără o minimă valorificare a aptitudinilor şi competenţelor persoanelor cu dizabilităţi la locul de muncă.

În acest context, actul normativ adoptat de guvern urmăreşte dinamizarea procesului de integrare în muncă a persoanelor cu dizabilităţi prin eliminarea opţiunii angajatorilor de a achiziţiona produse şi servicii de la unităţile protejate în detrimentul angajării persoanelor cu dizabilităţi, dar şi o creştere a responsabilităţii angajatorilor publici şi privaţi prin mărirea obligaţiei de plată pentru neangajarea persoanei cu dizabilităţi la nivelul salariului minim brut pe ţară.

Situaţia nu stă mai bine nici atunci cand vorbim de societăţile comerciale. Astfel, din cele 320 de societăţi comerciale autorizate ca unităţi protejate, 181 au doar câte UN angajat persoană cu dizabilităţi, şi peste 200 din totalul unităţilor protejate societăţi comerciale au o normă medie de lucru de pana la 20 de ore pe saptamana (din 40).

Multe ONG-uri s-au autorizat ca unităţi protejate, principala lor activitate constând în intermedirerea de bunuri. Practic, se achiziţionează bunuri realizate de alte entităţi economice şi sunt vândute cu un adaos semnificativ către alte entităţi publice sau private care nu angajau persoane cu dizabilităţi în procent de 4% (obligaţie care revine tuturor angajatorilor cu peste 50 de salariaţi).

În realitate, avem de-a face cu o activitate de intermediere şi vânzare a unor bunuri la suprapreţ, de multe ori aceste preţuri triplându-se în preţul iniţial de la producător. Acest lucru rezultă în profituri uriaşe pentru firmele autorizate ca unităţi protejate, dar şi pentru organizaţii nonguvernamentale.

Se întorc aceşti bani în buzunarul persoanelor cu dizabilităţi angajate? Contractele individuale de muncă ale persoanelor cu dizabilităţi angajate în unităţile protejate nu reflectă această bunăstare. În prezent, peste 67% din cele 206 de organizaţii nonguvernamentale care sunt autorizate ca unităţi protejate realizează activităţi de intermediere (si nu de producție), iar în cele 83 de secţii infiinţate în cadrul societăţilor comerciale sunt angajate doar 196 persoane cu handicap, în timp ce aceste firme au acces la contracte de ordinul zecilor de milioane.

Dacă iniţial unităţile protejate pentru persoanele cu dizabilităţi trebuiau să fie un mijloc de valorizare a muncii persoanei cu dizabilităţi şi integrare profesională, în prezent multe din aceste entităţi economice au dobândit această acreditare pentru a avea acces la contracte preferenţiale cu toate entităţile publice şi private, care au peste 50 de salariaţi (si care sunt obligate de lege fie să angajeze persoane cu dizabilități, fie să plătească în contul unor UPA sumele de bani aferente).

Acestea sunt considerentele în baza cărora se analizează posibilitatea de a iniția un astfel de proiect de act normativ.