In prima parte a interviului acordat SmileMedia, Stefan Darabus, Director Regional, Europa Centrala si de Sud, Hope and Homes for Children vorbea despre situatia dezinstitutionalizarii in Romania si despre responsabilitatea sociala, care se contureaza din ce in ce mai puternic in tara noastra. In partea a doua a interviului am discutat despre parteneriatele intre ONG-uri, stat si companii pentru implementarea comuna a unor strategii sociale, precum si despre un recent studiu al Fundatiei Hope and Homes for Children despre inchiderea centrelor de stat pentru copii.

Stefan DarabusFoto: HHC Romania

Se vorbeste din ce in ce mai mult despre parteneriate intre stat, ONG-uri si companii, pentru implementarea comuna a unor strategii sociale. Cum se pot incuraja aceste initiative?

Aceste parteneriate sunt coloana vertebrala a programelor pe termen lung pentru organizatia noastra. Fara mixul dintre stat (care implica sustenabilitatea si dispersia pe orizontala a proiectelor, prin macro-sistem), companii (care finanteaza componenta de pionierat si de implementare a unor proiecte inovative, sau pur si simplu necesare) si organizatii non-guvernamentale (care pun in opera programele si transpun in realitate niste idei bune, fie ca sunt cunoscute deja si necesare, fie ca sunt inovative) - strategiile sociale de relevanta nationala nu pot fi realizate. O data ce sunt realizate, multe dintre aceste strategii sociale devin necesare si, apoi, absenta lor e de neconceput. Partea mai putin placuta e ca orice strategie sociala cu relevanta de macro-sistem necesita multi ani pana sa fie preluata de autoritatile publice la nivel national si transpuse in politici publice, sau, pur si simplu, legiferate.

Aceste initiative pot fi incurajate prin impamantenirea lor: cu cat le vom vedea mai mult in jurul nostru, cu cat vor deveni mai prezente, iar cu atat mai mult vor fi incurajati sa le puna in practica si cei care le fac posibile. De regula, actiunea sta in oameni cu rol de decizie si de pivot in cele mai multe dintre recalibrarile pozitive care chiar transforma peisajul social in care existam cu totii.

De curand Hope and Homes for Children a elaborat un studiu despre inchiderea centrelor de stat pentru copii. Ce cuprinde acesta, pe scurt, si cui se adreseaza?

Studiul publicat anul acesta, sub titlul Inchiderea institutiilor pentru copii. Interventie, implementare si plan de actiune, e al doilea pe care-l scriem pe acesta tema. Am implementat sute de proiecte si metodele pe care le-am folosit direct le regasiti in capitolele studiului. In esenta, inchiderea unei institutii e un proces cu o dinamica aparte, iar cei mai importanti trebuie sa fie copiii. Conteaza, in dinamica unui asemenea proiect, nu doar copiii aflati intr-un moment dat in institutie, cei care urmeaza sa intre, precum si cei care ies din institutie. Institutiile au istorii de multe zeci de ani, deci generatii si generatii de copii au fost supusi in timp abuzurilor de toate felurile, datorate institutionalizarii. Fluxul acesta de intrari si iesiri, cauzele intrarilor, dar si alternativele lor de exit sunt analizate una cate una intr-un astfel de proiect, daca vrem ca acesta sa aiba rezultate sustenabile si sa fie, la modul autentic, in interesul copilului. O data determinate cauzele plasamentelor in institutie, pot fi depistate consecintele si modul de actiune cele mai potrivite. Conteaza interventia diversificata si individualizata, astfel incat fiecare copil sa aiba parte de un tratament diferentiat, in functie de specific, de potential, de profilul sau psihologic si de situatia sa familiala.

Publicatia se adreseaza celor care implementeaza programe de dezinstitutionalizare, din cadrul autoritatilor publice specializate in protectia copilului, dar si colegilor din organizatii non-guvernamentale care pot fi parteneri ai autoritatilor publice in implementarea unor astfel de proiecte. Ce conteaza cu adevarat e sa nu gresim in demersul inchiderii unei institutii, pentru ca, din pacate, cei care sufera primii sunt chiar copiii.

Care sunt rezultate activitatii Hope and Homes for Children in cei 19 ani de cand este prezenta in Romania?

Am inchis, prin parteneriate cu autoritatile publice din toata tara, 53 de institutii (centre de plasament de tip vechi), din care am scos aproape 5.000 de copii. Am plasat inapoi in familii, sau in medii familiale, alti 1.500 de copii, din institutiile in care lucram in acest moment. In total, aproape 6.500 de copii au ajuns inapoi in familii, din institutii pe care fie le-am inchis deja, fie sunt in curs de inchidere prin programe in care suntem direct implicati.

Am prevenit separarea a peste 9.700 copii de parintii lor doar prin echipa noastra proprie, iar prin partenerii din sistemul de protectie, am lucrat cu 17.173 copii in acest program. In total, 27.434 de copii sunt cu parintii lor, datorita interventiilor noastre.

De centrele maternale dezvoltate de noi au beneficiat 454 copii si mamele lor. Am avut 733 copii in centrele de primire in regim de urgenta create de noi si alti 1.850 copii au trecut prin centrele de primire in regim de urgenta facute de noi. Am lucrat cu aproape 900 de tineri, prin programul de sprijin pentru cei care parasesc sistemul de protectie speciala, iar prin programul de reintegrare, am reunit peste 800 de copii cu familiile lor.

Prin cursurile noastre de formare profesionala au trecut peste 8.100 de participanti - personal de ingrijire directa si angajati din autoritatile locale si judetene. Impactul asupra copiilor e foarte mare: aproape 10.000 copii beneficiaza acum de o ingrijire net superioara.

Per ansamblu, aproape 48.000 de copii sunt in familii sau in medii familiale acum, datorita programelor noastre.

Citeste aici prima parte a interviului