Centrul de Resurse pentru Comunitate lanseaza o scrisoare deschisa si o petitie prin care solicita Ministerului Muncii si Justitiei Sociale sa elimine de urgenta practicile abuzive care impiedica ultimii supravietuitori romi ai deportarilor in Transnistria sa beneficieze de drepturile legale conform Legii 189/2000.
Din anul 2000, de cand aceste persoane beneficiaza de cadrul legal care le-ar fi permis sa primeasca o indemnizatie (chiar daca era una mizera, de 200 de lei pentru doi ani de deportare pana in iulie 2015 si de pana in 500 de lei, conform ultimelor ajustari), autoritatile romane tergiverseaza aplicarea ei pentru cateva zeci de romi, ii poarta pe la Casele Teritoriale de Pensii, care interpreteaza legea dupa bunul plac si le cer acte si dovezi absurde, profitand in mod abuziv de unele lacune din lege.
"In luna octombrie 2014, am fost la Casa Judeteana de Pensii Bacau impreuna cu fiica mea pentru a solicita informatii cu privire la drepturile acordate prin Legea 189/2000 supravietuitorilor deportarilor in Transnistria (1942-1944). Eu, parintii si surorile mele am fost deportati in Transnistria din orasul Pitesti, unde m-am nascut si am locuit pana in anii 70. [...] Functionara de la CPJ Bacau ne-a tratat pe mine si pe fiica mea mai mult decat umilitor, a refuzat sa ne dea informatii si a incercat chiar sa ne descurajeze, afirmand ca Legea 189/2000 s-ar aplica basarabenilor, nu romilor, si daca nu plecam ne da pe mana politiei pe noi si pe cei care ne-au trimis". - Costea Maria, supravietuitoare roma a deportarilor.
"Cu fiecare luna de amanare a acestor pensii, numarul supravietuitorilor scade. Sunt in mare parte persoane trecute de 85 de ani, care se afla la finalul unei vieti pline de umilinta. Impactul la buget ar fi minim si pe o perioada limitata. Ignoranta si reaua-credinta a autoritatilor statului roman fac din aceste persoane victime pana in ultima zi a vietilor lor.", se arata in comunicat.
Dare de Seama din 5 decembrie 1942. Asupra serviciului executat in judetul Oceacov de la data de 19 noiembrie la 4 decembrie 1942 [...] Erau alimentati insuficient. Li se dadeau 400 gr. paine pentru cei capabili a munci si cate 200 gr. pentru batrani si copii. Li se mai dadeau putini cartofi si foarte rar peste sarat, si acestea in cantitati extrem de mici. Din cauza proastei alimentari, unii tigani - si aceasta o formeaza majoritatea - au slabit intr-atat ca au ajuns numai schelete. Zilnic mureau - mai ales in ultimul timp cate 10-15 tigani. Erau plini de paraziti. Vizita medicala nu li se facea deloc iar medicamente nu aveau. Sunt goi, fara haine pe ei, iar rufaria si incaltamintea le lipseste de asemenea completamente. [...] In general situatia tiganilor este groaznica si aproape de neinchipuit. Din cauza mizeriei, multi dintre ei au ajuns niste umbre si aproape salbateci.
Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, dos. 130/1942, vol. I, f. 128-132.
"E trist ca si acum, dupa ce statul roman si-a asumat responsabilitatea pentru deportarile din timpul regimului Antonescu si cand mai sunt foarte putini supravietuitori romi ai Transnistriei, autoritatile noastre continua sa-i umileasca pe acesti oameni. Putini dintre noi stiu prin ce au trecut deportatii in Transnistria. Eforturile de a-i ajuta pe ultimii supravietuitori ai acelei tragedii si de a opri aceste abuzuri sunt legitime si necesare."
Viorel Achim, istoric, membru in Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului in Romania
Este jenant si pagubitor pentru imaginea Romaniei sa se permita unor functionari publici locali sa-i sicaneze pe supravietuitorii romi ai Holocaustului din Romania care nu fac decat sa isi revendice drepturile stabilite prin lege.
Radu Ioanid, istoric
0
4
