Parchetul General a terminat cercetarile dupa denuntul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc impotriva lui Marian Petrescu si l-au trimis in judecata pentru tratamente neomenoase.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut urmatoarea situatie de fapt:

"In perioada 1 februarie 1959 - 12 iunie 1961, inculpatul Petrescu Marian, in calitate de comandant al Penitenciarului Galati, prin acte materiale repetate, succedate in timp, savarsite cu incalcarea sau nesocotirea legii ori a obligatiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitarii discretionare, prin abuz de functie, a supus, din motive politice, colectivitatea detinutilor politici (contrarevolutionari) incarcerati in acest penitenciar, aflati sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane si degradante), tortura fizica si psihica si exterminare.

Astfel, faptele retinute in sarcina inculpatului au fost savarsite in aplicarea politicii de stat a "luptei cu dusmanii regimului de democratie populara", impotriva populatiei (in sens de colectivitate) detinutilor "contrarevolutionari", adversari ai acelui regim, aflati sub paza sa, ca grup de indivizi avand caracteristici distinctive si particulare, care au motivat incarcerarea lor in Penitenciarul Galati, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecarui act, de ucidere, exterminare, torturare, vatamare a integritatii fizice si psihice, alte tratamente inumane si degradante, cauzatoare de suferinte fizice si tulburari psihice puternice si privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, in considerarea apartenentei lor la acel grup.

In concret, inculpatul a supus detinutii la tratamente neomenoase (inumane si degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate si in mod sistematic in timp detinutilor politici, carora le-au fost cauzate suferinte fizice si psihice puternice (prin infometare permanenta, privare de asistenta medicala sau acordarea ei in conditii improprii pentru tratarea bolilor de care acestia sufereau, tinerea in frig pe timp de iarna, conditii mizere de cazare si echipament), tortura fizica si psihica concretizata in batai repetate, sanctiuni disciplinare, pedepse si exterminare.

Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui numar de 102 persoane incarcerate in locul de detentie mentionat, dintre care 90 detinuti politici (contrarevolutionari), astfel cum rezulta din probatoriul administrat in cauza.

Asa cum reiese din probele administrate, in perioada avuta in vedere, conditiile de detentie erau influentate de factorul individual, mai precis de comandantul penitenciarului, coloniei sau unitatii de munca, respectiv lagarului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supusi detinutii.

In rechizitoriul intocmit, procurorii au retinut ca regimul de exterminare impus detinutilor politici incarcerati in Penitenciarul Galati de inculpatul Petrescu Marian in perioada de referinta, respectiv 1 februarie 1959 - 1966, s-a concretizat in incalcari grave ale drepturilor omului in mod sistematic si diferite forme de abuz, constand in:

  • completa izolare in care erau tinuti detinutii politici;
  • lipsa unui program de socializare si a permisiunii de a munci, precum si nerespectarea intocmai a normelor legale privind plimbarea;
  • sanctiunile extrem de dure si disproportionate fata de gravitatea abaterilor detinutilor sau chiar in lipsa acestora;
  • regimul alimentar deficitar si lipsa asistentei medicale corespunzatoare;
  • conditiile mizere din celule.

Atitudinea inumana a comandantului de penitenciar, in speta a inculpatului PETRESCU MARIAN rezulta si din faptul ca in aplicarea normelor privind decesele detinutilor, acestia, dupa deces, erau inmormantati intr-o zona anume destinata din cimitirul Galati, fara sa fie instiintate familiile si fara sa li se cunoasca locul de inmormantare.

Toti detinutii decedati in perioada de referinta au fost inmormantati in cimitirul comun, locurile de veci neputand fi identificate de familii.

Pentru incadrarea juridica a faptei in infractiunea de tratamente neomenoase, prevazuta si pedepsita de art.358 alin.1 din Codul penal 1968, Titlul XI al Partii Speciale - Legea nr.15/1968, intrat in vigoare la data de 01 ianuarie 1969, cu aplic. disp. art.41 alin.2 din acelasi cod si art.5 Cod penal s-a avut in vedere, printre altele, si Sentinta Penala nr.122/F, din 24 iulie 2015, a Curtii de Apel Bucuresti, pronuntata in dosarul nr.3986/2/2014, privind pe inculpatul VISINESCU ALEXANDRU, care a stabilit ca faptele mentionate sunt prevazute de legea penala pe toata perioada intre savarsirea de catre inculpat a primelor acte materiale de executare si pana in prezent, astfel pentru actele materiale care au debutat la data de 1 februarie 1959 (odata cu preluarea functiei de comandant al Penitenciarului Galati de catre inculpat), consumate pana la data de 17 iunie 1960 (cand au intrat in vigoare dispozitiile Decretului nr.212/1960), incriminarea lor este prevazuta in art.245, art.248, art.471 si art.4641 alin.l si alin.2 rap. la art.463 din Codul penal 1936 (republicat in anul 1948), acestea realizand continutul constitutiv al infractiunilor de abuz in serviciu, purtare abuziva, vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii si, respectiv, omor.

Epuizarea faptelor, incorporand acte materiale similare, savarsite incepand cu data de 17.06.1960 a avut loc la data de 12.06.1961, cand s-a inregistrat ultimul deces in Penitenciarul Galati.

Actele materiale anterioare datei de 17 iunie 1960 si cele similare savarsite incepand cu acea data, intemeiate pe o rezolutie infractionala unica si indreptate impotriva aceleiasi colectivitati a detinutilor politici, aflati sub puterea inculpatului in postura de ¬dusmani" (adversari), constituie o unitate legala de infractiune, in forma continuata, conform art.107 din Codul penal 1936 (republicat in anul 1948), realizand astfel continutul constitutiv al unei singure infractiuni, prevazuta, la momentul epuizarii, de art. 2314 alin.l si alin.3 din acelasi cod, care stabileste, pentru aceasta, pedeapsa cu moartea, aceeasi cu cea prevazuta, in reglementarea sub imperiul careia au fost comise primele acte materiale, pentru infractiunea de omor.

Prin Decizia nr.511/2013 (publicata in Monitorul Oficial nr.75 din data de 30 ianuarie 2014), Curtea Constitutionala, raliindu-se jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, a constatat, cu valoare de principiu, constitutionalitatea dispozitiilor din Codul penal 1968 privitoare la aplicarea imediata a dispozitiilor, mai severe, referitoare la imprescriptibilitate, inclusiv in cazul infractiunilor comise anterior reglementarii acesteia, exceptand situatia cand termenul de prescriptie initial prevazut era deja implinit la data intrarii in vigoare a acelor dispozitii.

In actualul Cod penal - Legea nr.286/2009 (intrata in vigoare la data de 01 februarie 2014), a fost mentinuta dispozitia din Codul penal 1968, potrivit careia prescriptia nu inlatura raspunderea penala in cazul infractiunilor contra umanitatii, indiferent de data la care au fost comise (art. 153 alin.2 lit.a).

Fata de cele aratate mai sus, se retine ca incriminarea faptelor savarsite de inculpat a avut loc sub imperiul tuturor legilor penale care s-au succedat de la primele acte materiale de executare si pana in prezent, precum si imprescriptibilitatea tuturor infractiunilor continuate al caror continut constitutiv il realizeaza acestea conform legilor penale succesive, raportat la momentul comiterii ultimului act, potrivit art.5 din Codul penal, legea mai favorabila este Codul penal din 1968.

Dosarul a fost inaintat, spre competenta solutionare, Curtii de Apel Bucuresti."