Presedintele Klaus Iohannis a trimis marti spre reexaminare Legea pentru completarea Legii locuintei, care introduce notiunea de "locuinte de sprijin", care urmau sa fie cumparate prin licitatie de catre autoritatile locale si inchiriate persoanelor sau familiilor evacuate din locuintele lor prin executare silitaￌ si care nu isi puteau permite sa cumpere sau inchirieze o casa pe piata libera.

Presedintia argumenteaza, intr-un comunicat postat pe site-ul sau, ca nu se justifica "prin raportare la criterii obiective si rationale" o deosebire de tratament juridic intre persoanele care pot beneficia de locuinta sociala si persoanele care pot beneficia de locuinta de sprijin.

In comunicatul citat Presedintia acuza o o "lipsa de claritate si precizie a normelor juridice, aspecte de natura sa afecteze principiul securitatii raporturilor juridice".

"Astfel, definitia locuintei de sprijin este deficitara in sensul ca nu stabileste cu certitudine care este momentul la care solicitantul poate formula cerere pentru repartizarea unei locuinte de sprijin. Textul legii, facand referire la posibilitatea evacuarii sau evacuarea dispusa ca urmare a executarii silite, fara sa se precizeze daca evacuarea constituie o solutie definitiva sau nu, este mult prea vag si poate conduce la o aplicare neunitara in practica", arata Presedintia.

De asemenea, nu este clar stabilita nici sfera persoanelor indreptatite sa solicite locuinte de sprijin, "legea facand referire la persoane sau familii evacuate sau care urmeaza a fi evacuate pentru neplata obligatiilor rezultate din contractele de credit ipotecar si a caror situatie financiara nu le permite accesul la o locuinta in proprietate sau inchirierea unei locuinte in conditiile pietei".

Ce argumente mai invoca Presedintia pentru nepromulgarea legii:

• Legea stabileste ca pot beneficia de locuinte de sprijin si alte persoane a caror locuinta a fost executata silit in urma neplatii unui contract de credit ipotecar, in cazul in care locuinta de sprijin nu este solicitata de fostul proprietar al locuintei.
• De asemenea, in conditiile art. 568, pot beneficia de aceste locuinte si alte categorii de solicitanti, simpla trimitere la respectarea prevederilor prezentei legi nefiind suficient de precisa si clara pentru identificarea acestora.
• Pe de alta parte, legiuitorul nu stabileste cauzele ce determina neplata obligatiilor rezultate din contractele de credit in masura sa corespunda caracterului social al legii transmise la promulgare. In consecinta, orice neplata a obligatiilor contractuale, chiar imputabila, ar putea atrage aplicabilitatea regulilor privind locuinta de sprijin. Totodata, textul nu stabileste criterii obiective care sa permita evaluarea situatiei economice a persoanelor sau familiilor care pot solicita repartizarea de locuinte de sprijin.
• In lipsa acestor criterii obiective, autoritatile administratiei publice locale dispun de o marja larga de apreciere a situatiei economice a solicitantilor, ceea ce este de natura sa genereze insecuritatea raporturilor juridice.
• Criteriile pentru repartizarea locuintelor de sprijin sunt stabilite, potrivit art. 562 din legea transmisa la promulgare, prin hotarare a consiliului local. Din aceasta modalitate de reglementare rezulta ca legiuitorul permite ca fiecare consiliu local sa stabileasca criterii proprii de repartizare a locuintelor de sprijin. Or, in opinia noastra, stabilirea de criterii diferite pentru persoane care se afla in aceeasi situatie juridica este de natura sa genereze discriminare si o practica neunitara.
• Si in raport de sfera beneficiarilor unei locuinte de sprijin, consideram ca se creeaza o discriminare vadita prin raportare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoanele ce pot beneficia de o locuinta sociala. Astfel, potrivit Legii nr. 114/1996, au acces la locuinta sociala, in vederea inchirierii, familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoana, realizat in ultimele 12 luni, sub nivelul castigului salarial mediu net lunar pe total economie (art.42), titularul contractului de inchiriere fiind obligat sa comunice primarului, in termen de 30 de zile, orice modificare produsa in venitul net lunar al familiei acestuia, sub sanctiunea rezilierii contractului de inchiriere (art. 45). De asemenea, autoritatea administratiei publice locale are obligatia de a opera modificarea chiriei si a subventiei acordate, cuvenite proprietarului atunci cand venitul net lunar pe familie s-a modificat. Totodata, subliniem faptul ca potrivit art. 48 din Legea nr. 114/1996, nu pot beneficia de locuinte sociale persoanele sau familiile care: detin in proprietate o locuinta, au instrainat o locuinta dupa data de 1 ianuarie 1990, au beneficiat de sprijinul statului in credite si executie pentru realizarea unei locuinte sau detin, in calitate de chirias, o alta locuinta din fondul locativ de stat.
• In acest context, semnalam ca art. 563 din legea transmisa la promulgare nu stabileste nici cine suporta diferenta de chirie (nivelul chiriei reprezinta doar 10% din venitul net lunar), in conditiile in care o asemenea reglementare se regaseste in cazul locuintei sociale; de asemenea, nu este reglementata nici ipoteza modificarii pe parcursul celor 5 ani de contract de inchiriere a situatiei economice a solicitantilor ce ar putea determina fie modificarea chiriei stabilite la momentul incheierii contractului, fie chiar incetarea contractului. Prin urmare, la o analiza comparativa a celor doua categorii de locuinte prevazute de Legea nr. 114/1996, constatam ca legea transmisa la promulgare nu cuprinde dispozitii referitoare la cuantumul veniturilor persoanei/familiei si nici la efectele modificarii acestui cuantum in timp, astfel ca situatia persoanelor indreptatite la o locuinta sociala apare mai grea decat a celor care au acces la locuintele de sprijin.
• Potrivit art. 562 locuintele de sprijin, cumparate prin licitatie publicaￌ, se repartizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale, pe baza criteriilor stabilite anual prin hotarare a consiliului local. Principiul autonomiei locale a unitatilor administrativ-teritoriale, consacrat de art. 120 din Constitutie, presupune inclusiv libertatea de decizie a acestora asupra cheltuirii fondurilor din bugetul local. Or, din coroborarea dispozitiei potrivit careia autoritatile administratiei publice locale cumpara locuinte prin licitatie publica si a lipsei oricarei mentiuni cu privire la contributia financiara din partea statului la achizitionarea locuintelor de sprijin ar rezulta ca legiuitorul instituie obligatia achizitionarii acestor locuinte din bugetul local. Astfel, legiuitorul decide asupra modului in care vor fi cheltuiti banii din fondurile bugetului local, respectiv pentru achizitionarea de locuinte de sprijin, fiind afectata capacitatea decizionala a unitatilor administrativ-teritoriale. De altfel, legea nu stabileste conditiile, criteriile, procedura pentru realizarea unor astfel de achizitii de imobile de catre unitatile administrativ-teritoriale, ceea ce poate genera dificultati practice in aplicare.
• In opinia noastra, prevederile art. 562, ce permit autoritatilor administratiei publice locale sa cumpere locuintele de sprijin prin licitatie publica, nu sunt corelate  cu prevederile art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008, prin care se interzice autoritatilor publice locale sa achizitioneze imobile. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din acest act normativ, autoritatilor si institutiilor publice li se interzice achizitionarea de imobile, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, sunt exceptate achizitiile pentru imobilele si dotarea spatiilor de invatamant din unitatile de invatamant preuniversitar de stat, imobilele care se achizitioneaza in vederea pastrarii patrimoniului cultural national, precum si imobilele in care se vor muta autoritatile si institutiile publice in vederea retrocedarii imobilelor revendicate. De asemenea apreciem ca dispozitiile art. 562 nu se coreleaza nici cu prevederile Legii achizitiilor publice nr. 98/2016 in ceea ce priveste posibilitatea legala a autoritatilor publice locale de a achizitiona imobilele in cauza, cu atat mai mult cu cat nu este indicat vreun plafon pana la care se pot achizitiona acestea. Simpla indicare a suprafetei utile a locuintei, de cel mult 100 mp, nu este suficienta avand in vedere ca pretul locuintei pe piata libera este fixat in raport si de alte criterii (zona, etaj, imbunatatiri).