Curtea Constitutionala arata in motivarea deciziei privind abuzul in serviciu ca sintagma "indeplineste in mod defectuos" nu poate fi interpretata decat "prin incalcarea legii", iar prin "lege" se intelege actele adoptate de Parlament si de Guvern (ordonante simple sau de urgenta), scrie Mediafax.
Judecatorii Constitutionali arata ca termenul "defectuos" din cuprinsul articolului din Codul penal care incrimineaza abuzul in serviciu "nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii in domeniul penal" si, mai mult, ca acest termen "nu este definit in Codul penal si nici nu este precizat elementul in legatura cu care defectuozitatea este analizata, ceea ce determina lipsa de claritate si previzibilitate a acestuia". "Aceasta lipsa de claritate, precizie si previzibilitate a sintagmei <
Prin urmare, potrivit sursei citate, "Curtea constata ca sintagma <
In continuare, judecatorii constitutionali explica faptul ca, prin termenul de "lege", trebuie sa se inteleaga exclusiv "legislatia primara - legi si ordonante ale Guvernului". "Comportamentul interzis trebuie impus de catre legiuitor chiar prin lege (inteleasa ca act formal adoptat de Parlament (...), precum si ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern (...), respectiv ordonante si ordonante de urgenta ale Guvernului) neputand fi dedus, eventual, din rationamente ale judecatorului de natura sa substituie normele juridice", arata judecatorii CCR in motivare.
Explicatia acestei interpretari este aceea ca "in cazul in care neindeplinirea ori defectuozitatea indeplinirii unui act nu s-ar raporta la atributii de serviciu prevazute intr-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situatia ca in cazul infractiunii de abuz in serviciu elementul material al acesteia sa fie configurat atat de legiuitor, Parlament sau Guvern, cat si de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, in cazul fisei postului, ceea ce nu este de acceptat in sistemul juridic de drept penal".
Judecatorii admit ca legislatia primara (legile adoptate de Parlament si ordonantele date de Guvern) poate fi detaliata "prin intermediul adoptarii unor acte de reglementare secundara", dar spun ca aceste acte normative "date in executarea legilor si a ordonantelor Guvernului se emit doar in limitele si potrivit normelor care le ordona".
Un lucru foarte important precizat de judecatorii constitutionali in motivarea deciziei este cine poate "reglementa si aplica" prevederile privind abuzul in serviciu. Curtea constata ca acest drept apartine deopotriva legiuitorului (Parlament sau Guvern) si "organelor judiciare chemate sa aplice legea" (procurorii si judecatorii). "Curtea apreciaza ca responsabilitatea de a reglementa si aplica, in acord cu principiul anterior mentionat, prevederile privind abuzul in serviciu, tine atat de autoritatea legiuitoare primara/delegata (Parlament/Guvern), cat si de organele judiciare - ministerul public si instantele judecatoresti -, indiferent daca subiectul activ este acuzat conform unor reguli speciale de acuzare sau unor proceduri penale ordinare", precizeaza judecatorii in motivarea deciziei privind abuzul in serviciu.
"Curtea apreciaza ca analiza infractiunii prevazute de dispozitiile art. 13 din legea nr. 78/2000 trebuie sa se raporteze la dispozitiile art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin .(1) din Codul penal cum acestea au fost reconfigurate prin prezenta decizie, dispozitia respectiva fiind o norma incompleta", se arata in concluzia motivarii CCR.
Magistratii au decis cu unanimitate de voturi ca admit exceptia de neconstitutionalitate si "constata ca dispozitiile art 246 alin. 1 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma 'indeplineste in mod defectuos' din cuprinsul acestora se intelege 'indeplineste prin incalcarea legii' ", se arata intr-un comunicat dat publicitatii de CCR.
Totodata, magistratii au respins exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata si au constat ca articolul 13 din legea nr. 79/2000 sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Articolul articolul 297 din Codul Penal prevede ca "fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica".
Articolul 13(2) din Legea nr.78/2000 mentioneaza ca "in cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime".
