Izidor Ruckel, un roman care a crescut in Romania ceausista intr-un orfelinat destinat copiilor cu handicapuri, povesteste pentru emisiunea "Witness" ("Martor"), realizata de BBC, despre conditiile ingrozitoare din institutiile destinate orfanilor, explicand totodata ca uneori i se face dor de orfelinat, acesta fiind locul in care a crescut, cu care e invatat.
Dupa Revolutia din Decembrie 1989 si caderea lui Nicolae Ceausescu, au iesit la iveala ororile regimului comunist, iar printre acestea, conditiile din orfelinate, unde sute de copii erau "stapaniti" mai degraba decat "ingrijiti", dupa cum remarca, in materialul BBC, o persoana care a vizitat orfelinatele romanesti dupa caderea comunismului.
Izidor Ruckel povesteste ca la varsta de 6 luni s-a imbolnavit, iar parintii l-au dus la spital, unde a facut poliomielita. Parintii l-au dus intr-un alt spital, din Sighetu Marmatiei, si l-au abandonat. Statul l-a plasat apoi intr-un orfelinat pentru copii cu handicapuri - catalogat drept "spital pentru nerecuperabili".
"Din primul moment in care ne amintim de noi, doar asta am stiut. Nu am avut compasiune, sentimente, emotii. Existam doar ca sa vegetam. Eram doar animale salbatice care trebuiau inchise in custi, cam asa eram considerati", isi aminteste Izidor Ruckel.
Acesta a crescut in orfelinat pana la varsta de 11 ani, dupa care a fost adoptat de o familie din California, insa i-a fost greu inca de la inceput, pentru ca nu se putea adapta la mediul de familie: "In mintea mea, eram atat de obisnuit sa traiesc intr-o institutie, incat voiam cu disperare sa ma intorc in Romania".
In 2011 s-a intors in Romania si si-a cunoscut familia, in cautarea de raspunsuri, povesteste tanarul, adaugand ca a mers si la orfelinatul in care a crescut.
"Daca nu as fi venit in America, as fi fost fie pe strazi, fie mort. Exista atat de multi copii care sunt aruncati din sistem. In fiecare oras din Romania in care am fost, sau in fiecare judet, cand vezi un adult asezat sau in picioare leganandu-se fata-spate sau facand ceva ce doar o persoana institutionalizata ar face, recunosti imediat: acea persoana a crescut intr-o institutie.
Uneori mi se face dor de institutie, iar oamenii nu inteleg asta pentru ca nu au trecut prin asta. Cu asta suntem obisnuiti, acolo am crescut, este casa noastra", incheie Izidor Ruckel.
6
7
