"Impiedicarea Consiliului Superior al Magistraturii sa functioneze in parametrii sai constitutionali, prin hotarari ale puterii legiuitoare, poate concretiza un blocaj institutional, inclusiv un conflict intre puterea legislativa si puterea judecatoreasca, principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii fiind de esenta cerintelor statului de drept", se arata intr-un comunicat al Asociatiei Forumul Judecatorilor din Romania. Opt membri CSM, care au inlocuit alti membri in exercitarea mandatului, au fost validati in ultimii ani pentru restul de mandat, insa Senatul si-a modificat propriile decizii astfel ca acestia au primit mandat plin de sase ani. Potrivit Asociatiei, "acest artificiu ridicol nu se mai utilizeaza nici macar in statele africane".

• Asociatia anunta ca ii va cere presedintelui Klaus Iohannis sa sesizeze Curtea Constitutionala in acest caz

• Redam mai jos integral comunicatul Asociatiei Forumul Judecatorilor din Romania

Evenimentul care a determinat reactia publica

Prin Hotarârea Senatului nr.28 din 7 martie 2016, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 10 martie 2016, s-a dispus modificarea hotarârilor Senatului nr. 44/2011, 4/2012, 36/2012, 43/2012, 3/2013 si 47/2013 cu privire la durata mandatelor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii validati prin aceste hotarâri (Alina Nicoleta Ghica, Florentina Gavadia, Bogdan Gabor, Gheorghe Muscalu, Mona-Lisa Neagoe, Adrian Bordea, Luminita Palade, Daniela Ciochina), efectul fiind ca șapte magistrati aleși și un reprezentant al societatii civile vor ramâne în exercitarea mandatului pâna la împlinirea termenului de 6 ani, respectiv 8 septembrie 2017, 3 aprilie 2018, 10 octombrie 2018, 28 ianuarie 2019, respectiv 23 iunie 2019, iar nu doar pâna la 7 ianuarie 2017, respectiv 6 ani de la învestirea în 2011 a actualului Consiliu Superior al Magistraturii. Un al optulea magistrat, Norel Popescu, ales în luna mai 2014, nu a fost nici pâna astazi validat de Senatul României.

Cu alte cuvinte, acesti membri ai CSM au primit de la Senat un mandat întreg, de 6 ani, calculat de la momentul validarii, în conditiile în care validarea trebuia sa fie facuta doar pentru restul mandatului persoanei pe care au înlocuit-o. În astfel de împrejurari, ad absurdum, un mandat ar putea avea si un caracter perpetuu, cât timp Senatul nu valideaza mandatul altui membru CSM. Spre comparatie, ar putea fi imaginata vacantarea în fiecare zi a unui loc de senator sau deputat și, în logica asumata de Senat exclusiv în situatia CSM, nu si a Curtii Constitutionale, spre exemplu, organizarea de alegeri parlamentare tot în fiecare zi pentru fiecare loc vacant, ceea ce este o fictiune.

De asemenea, este afectata fundamental constituirea acestui organism colectiv (garant al independentei justitiei), o operatiune unica, specifica unui organ unitar, durata de 6 ani a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii fiind indisolubil legata de functionarea CSM ca un întreg, restul de mandat al celor opt membri în cauza fiind exclusiv un rest, iar nu un mandat întreg. Acest artificiu ridicol nu se mai utilizeaza nici macar în statele africane. Împiedicarea Consiliului Superior al Magistraturii sa functioneze în parametrii sai constitutionali, prin hotarâri ale puterii legiuitoare, poate concretiza un blocaj institutional, inclusiv un conflict între puterea legislativa si puterea judecatoreasca, principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii fiind de esenta cerintelor statului de drept.

O „scrisoare pierduta”

Un prim aspect extrem de grav consta în aceea ca Hotarârea Senatului nr.28 din 7 martie 2016 este adoptata ca urmare a unei „scrisori” a Consiliului Superior al Magistraturii.

Reamintim ca, potrivit dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 317/2004, „Consiliul Superior al Magistraturii alcatuieste lista finala cuprinzând magistratii alesi, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) si art. 16 alin. (2), si o transmite Biroului permanent al Senatului”.

Potrivit dispozitiilor art. 27 din aceeasi lege, lucrarile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se desfasoara în prezenta a cel putin 15 membri, iar hotarârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii se iau cu votul majoritatii membrilor prezenti.

Prin urmare, o „scrisoare” nu reprezinta un act administrativ care sa reprezinte rezultatul procesului decizional al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial care are atributia de a alcatui lista finala cuprinzând magistratii alesi si de a o transmite Biroului permanent al Senatului.

„Rectificarea” nu este echivalenta cu „modificarea”

Potrivit principiului simetriei juridice, trebuia urmata aceeasi procedura pentru a obtine „rectificarea” hotarârilor Senatului.

În temeiul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, „modificarea unui act normativ consta în schimbarea expresa a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia si în redarea lor într-o noua formulare”. Potrivit dispozitiilor art. 71 alin. (2) din aceeași lege, „se interzice modificarea prevederilor unor acte normative prin recurgerea la operatiunea de rectificare, care trebuie limitata numai la erorile materiale”.

Similar, pentru hotarârile Senatului nr. 44/2011, 4/2012, 36/2012, 43/2012, 3/2013 si 47/2013, publicate în Monitorul Oficial, deși au caracter individual, nu era posibila modificarea duratei mandatului membrilor CSM, în conditiile în care o astfel de operatiune este „admisa numai daca nu se afecteaza conceptia generala ori caracterul unitar al acelui act” (art. 61 alin. 1 din Legea nr. 24/2000).

„Scrisoarea” CSM prin care se solicita o „rectificare” a fost avuta în vedere de Senat pentru a „modifica” hotarârile în cauza, de unde rezulta ca s-a considerat - pe buna dreptate - ca nu este vorba despre o eroare materiala, iar prin actul final a fost modificata conceptia asupra interpretarii dispozitiilor constitutionale și legale, fara o hotarâre asumata de Plenul CSM în acest sens.

Trebuie mentionat ca hotarârea Senatului nr. 44/2011 a fost atacata în fata instantei de contencios administrativ de membrii CSM validati, nemultumiti de limitarea mandatului prin mentiunea expresa „…care va expira la data de 6 ianuarie 2017”, iar actiunea a fost respinsa în mod definitiv și irevocabil, ca inadmisibila. Or, autoritatea emitenta nu mai putea revoca actul (modificându-l în sensul dorit de beneficiari), deoarece a intrat în circuitul juridic civil.

Încalcarea principiului transparentei decizionale

Potrivit dispozitiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, „asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor pot participa la lucrarile plenului si ale sectiilor, exprimând, atunci când considera necesar, un punct de vedere asupra problemelor ce se dezbat, la initiativa lor sau la solicitarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii”.

Nu numai ca pe ordinea de zi a lucrarilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost o astfel de problema extrem de importanta pentru functionarea sa, dar au fost încalcate si dispozitiile legale potrivit carora hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen, se iau prin vot direct si secret si se motiveaza. În niciun caz, nu se trimit „scrisori”.

Analiza dispozitiilor constitutionale si legale incidente

Temeiul de drept invocat în Hotarârea Senatului îl reprezinta prevederile art. 133 alin. (4) din Constitutia României, republicata, potrivit carora “Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani”.

Potrivit rolului si atributiilor conferite de art. 133 si 134 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii în care se iau hotarârile, atât în plen, cât si în sectii, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv, cu membri alesi pe durata unui singur mandat, având o serie de drepturi si îndatoriri stabilite atât prin Constitutie, cât si prin legea organica. În baza art.23 alin.(1) din Legea nr.317/2004, "Consiliul Superior al Magistraturii functioneaza ca organ cu activitate permanenta. Hotarârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau în plen sau în sectii, potrivit atributiilor care revin acestora". Îndeplinirea tuturor atributiilor prevazute de capitolul IV din Legea nr.317/2004 presupune întrunirea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sau a sectiilor acestuia, deci nu o activitate separata a membrilor Consiliului.

De altfel, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.196 din 4 aprilie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 22 aprilie 2013, a retinut ca, „potrivit dispozitiilor constitutionale si infraconstitutionale, calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, ca autoritate reprezentativa în cadrul sistemului judiciar, presupune o identitate de statut în raport cu celelalte puteri. Asadar, statutul membrilor Consiliului implica calitatea de demnitar, potrivit art. 54 alin.(1) din Legea nr. 317/2004, calitate recunoscuta si deputatilor si senatorilor. Ca si acestia, membrii Consiliului sunt alesi pe durata mandatului, prin vot direct, secret si liber exprimat. În realizarea mandatului lor, membrii alesi ai Consiliului au o serie de drepturi si îndatoriri stabilite atât prin Constitutie, cât si prin legea organica, stabilindu-se conditiile pentru desfasurarea activitatii specifice.”

Fiind un organism cu mandat colectiv, mandatul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii expira la împlinirea termenului de 6 ani, respectiv la aceeași data, pentru toti membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de vreme ce art. 22 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii dispune ca ”presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie convoaca membrii Consiliului Superior al Magistraturii în sedinta de constituire” a Noului Consiliu.

Consideram ca modalitatea în care Curtea Constitutionala a interpretat art. 142 alin. 2 din Constitutie („Curtea Constitutionala se compune din noua judecatori, numiti pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit”), în sensul ca numirea în functia de judecator la Curtea Constitutionala se face pentru diferenta de mandat (și nu pentru un nou mandat de 9 ani), trebuie sa își gaseasca aplicarea în cazul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, este de subliniat ca, în Hotarârea nr. 10/2015 (publicata în Monitorul Oficial nr. 126 din 18.02.2015) pentru numirea unui judecator la Curtea Constitutionala, aceeași interpretare a fost avuta în vedere chiar de Senatul României la stabilirea duratei mandatului judecatorului numit, fiind o vadita contradictie în interpretarea dispozitiilor Legii fundamentale în ceea ce privește trei institutii fundamentale ale Statului (Parlament și Curtea Constitutionala – cu mandate pâna la expirarea termenului initial – și Consiliul Superior al Magistraturii – cu mandate noi, de câte 6 ani fiecare).

Prin urmare, având în vedere identitatea de statut în raport cu celelalte puteri, constituirea acestui organism colectiv (garant al independentei justitiei) este o operatiune unica, specifica unui organ unitar, iar durata de 6 ani a mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este indisolubil legata de functionarea CSM ca un întreg, restul de mandat al celor șapte membri în cauza fiind exclusiv un rest, iar nu un mandat întreg.

Exemple de drept comparat

Nici macar statele africane nu mai utilizeaza astfel de artificii ridicole. Spre exemplu, în Guineea, în baza art. 7 din legea organica, membrul ales în caz de vacantare a unui loc în Consiliul Superior al Magistraturii preia restul de mandat al predecesorului sau.1 În Camerun, o dispozitie similara este cuprinsa în art. 4 alin. (2) din legea privind organizarea și functionarea CSM.2 De asemenea, un stat cu probleme delicate ale justitiei, Republica Moldova, propune cu onestitate aceeași acceptiune (art. 13 din Legea cu privire la CSM), în caz de încetare a mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, acesta fiind continuat de membrul supleant ales.

În Uniunea Europeana, situatia României este unica. Spre exemplu, în Franta, Belgia sau Bulgaria, conform legilor de functionare a consiliilor superioare ale magistraturii, membrul al carui mandat devine vacant prematur este înlocuit de un supleant, pentru restul mandatului sau.3 De asemenea, Constitutia Republicii Malta, la art. 101a pct. 5, dispune ca, „atunci când o persoana ocupa un loc care a ramas vacant din cauza faptului ca un membru al Consiliului Magistraturii înceteaza sa mai detina calitatea de membru indiferent de motiv, cu exceptia expirarii mandatului, respectiva persoana va detine functia pentru perioada ramasa din mandatul membrului pe care îl înlocuieste.4

Sesizarea Curtii Constitutionale pentru solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala

Asociatia profesionala „Forumul Judecatorilor din România” solicita reintrarea în firesc, prin readucerea Consiliului Superior al Magistraturii în coordonatele de legalitate si constitutionalitate în care a fost conceput, printr-un astfel de remediu institutional.

Titularii dreptului de sesizare sunt Presedintele României, unul din presedintii celor doua Camere, primul-ministru si presedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

Sesizarea Curtii Constitutionale pentru solutionarea conflictului juridic se poate efectua de oricare dintre titulari, chiar daca autoritatea pe care o reprezinta nu este implicata în conflictul respectiv.

Conform Deciziei Curtii Constitutionale nr. 97 din 7 februarie 2008, „conflictul juridic de natura constitutionala exista între doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori întinderea atributiilor lor decurgând din Constitutie, ceea ce înseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale”. Împiedicarea Consiliului Superior al Magistraturii sa functioneze în parametrii sai constitutionali, prin hotarâri ale puterii legiuitoare, poate concretiza un astfel de blocaj.

Prin Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, instanta de contencios constitutional a statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie „stabileste competenta Curtii de a solutiona în fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit între autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute între acestea”.

Senatul României, în calitate de autoritate legiuitoare, a mai fost implicat în conflicte juridice de natura constitutionala cu autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Înalta Curte de Casatie si Justitie, solutionate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 972 din 21 noiembrie 2012 si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 460 din 13 noiembrie 2013.

În masura în care scrisoarea Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a solicitat rectificarea hotarârilor Senatului nr. 44/2011, 4/2012, 36/2012, 3/2013 si 47/2013 cu privire la durata mandatelor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, nu este rezultatul procesului decizional al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca organ colegial care are atributia de a alcatui lista finala cuprinzând magistratii alesi si de a o transmite Biroului permanent al Senatului (deci si atributia de a initia modificarea unei atare liste, sub aspectul duratei mandatului), solicitam convocarea unei sedinte de plen, de catre presedintele sau vicepresedintele CSM sau de catre majoritatea membrilor plenului, cu scopul de a decide, conform legii, sesizarea Curtii Constitutionale chiar de catre Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii pentru solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala.

Presedintele României, având rolul constitutional de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice, scop în care exercita functia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate (art. 80 din Constitutie), poate sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictului juridic de natura constitutionala, urmând a îi fi transmisa de catre Asociatia profesionala „Forumul Judecatorilor din România” o solicitare pe cale oficiala.

De asemenea, sesizarea Curtii Constitutionale se poate realiza de un numar de cel putin 25 de senatori, astfel cum s-a întâmplat în precedent, motiv pentru care prezenta luare de pozitie se constituie într-o scrisoare deschisa catre membrii corpului legislativ pentru a initia demersurile institutionale.

Astfel, facem trimitere la Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 25 ianuarie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotarârii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a constatat neconstitutionalitatea Hotarârii Senatului nr. 43/2010 privind validarea magistratilor alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Din nefericire, la acel moment, Curtea Constitutionala nu a analizat sustinerea autorilor sesizarii referitoare la cei 3 membri care nu si-au epuizat mandatele de 6 ani validate în anul 2006, întrucât au înlocuit magistrati ai Consiliului Superior al Magistraturii carora le-au încetat mandatele înainte de expirarea duratei, prin pensionare sau demisie, deoarece Hotarârea Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010, fata de care a fost formulata sesizarea de neconstitutionalitate, nu a avut ca obiect si validarea acestora.

În temeiul art.1 alin.(5) din Constitutie, „În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.” Principiul suprematiei Constitutiei si principiul legalitatii sunt de esenta cerintelor statului de drept, în sensul prevederilor constitutionale ale art.16 alin.(2), conform carora “Nimeni nu este mai presus de lege.”

COLEGIUL DIRECTOR AL ASOCIAtIEI FORUMUL JUDECaTORILOR DIN ROMÂNIA

judecator Dragos Calin, Curtea de Apel Bucuresti

judecator Ionut Militaru, Curtea de Apel Bucuresti

judecator Claudiu Dragusin, Judecatoria sectorului 4 Bucuresti