Cum ar arata in Romania o lege care sa interzica membrilor unei institutii publice cu atributii de decizie sa sa intalneasca in cvorum in alte locuri decat cele oficiale? Adica, daca o comisie de licitatie este formata, sa zicem, din cinci membri, niciodata trei dintre acestia n-ar avea voie sa se intalneasca in particular. Altfel, incalca legea care-i obliga sa se intruneasca doar public, in cadru oficial si pot fi pedepsiti. Aplicati regula de mai sus la orice board decizional, de la consiliu local la consiliu de administratie al unei regii publice. De ce aceasta regula? Pentru a limita posibilitatea intelegerilor pe sub masa.

Sigur, veti spune, in ziua de azi nu-i nevoie sa te intalnesti fizic pentru a pune la cale ceva ilegal. Asa este, dar asta presupune comunicare, urme lasate prin telefon, mail, internat, tehnologie etc. Astfel de sunt trasabile si pot deveni, la o adica, probe. Altii vor zice, bun, tot vor gasi o cale sa se intalneasca sau sa discute cumva fara a fi prinsi. Si asta-i adevarat, multi o fac probabil acolo unde aceasta interdictie functioneaza, dar statul are un instrument legal prin care sa descurajeze si sa sanctioneze astfel de intalniri care se pot transforma rapid in intelegeri netransparente.

Altii vor spune ca regula e stupida si ca n-ai cum sa interzici unor colegi de birou sa mearga la bere intr-o dupa-amiaza pentru a nu incalca legea care interzice formarea unui cvorum altfel decat in cadru oficial. O fi stupida, dar in alte parti regula functioneaza. Aici puteti consulta asa numita open meeting law functionala in Massachusetts.

In Romania, i-am putea zice o lege a intrunirilor transparente sau deschise. Ratiunea ei a avut la baza ideea limitarii pe cat posibil a spatiilor de manevra pentru aranjamente oculte si ideea de a transparentiza la maxim administratia publica. Potrivit acestei legi, intalnirile oficiale trebuie sa fie publice, inregistrate iar publicul are oricand acces la transcrierea sedintelor, la date despre prezenta, cine si cum voteaza etc.

Politicienii romani accepta greu obligatia de a transparentiza orice gest care implica cheltuirea banilor publici (bugete, licitatii, etc). Acestia nu sunt banii lor, nici institutia nu le apartine, ci sunt acolo pentru a decide cum sa fie mai bine cheltuiti si sa dea in mod public oricand socoteala pentru deciziile lor.

Imaginati-va o astfel de lege in Romania. Ar fi utila la nivel local sau central? Ar functiona, ar ajuta la prevenirea unor intelegeri oculte? Aceste idei au aparut in timpul unei discutii intre un grup de jurnalisti si expertul american anticoruptie Robert Cerasoli, fost inspector general in Massachusetts (un fel de sef al corpului de control la nivel de stat care ancheteaza nu doar legalitatea ci si oportunitatea unor contracte publice). Ce detaliu greu de imaginat in Romania, a fost numit la un moment dat in functie de un guvernator republican, Cerasoli fiind democrat declarat.