Pentru orice diplomat român începutul lunii septembrie are o semnificaţie aparte. Ziua de 1 septembrie este o zi specială în care aniversăm, în fiecare an altfel – cu trăiri, experienţe, învăţăminte şi concluzii – Ziua Diplomaţiei Române. Este ziua în care sunt recunoscute responsabilitatea şi meritul celor care reprezintă peste hotare interesele naţionale ale României, ale celor care îşi desfăşoară activitatea sub deviza Semper fidelis patriae. În mod tradiţional, în această perioadă este organizată întâlnirea anuală a ambasadorilor români – un prilej de reflecţie, bilanţ şi analiză pentru fiecare diplomat.
Anul acesta văd altfel Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, întrucât am onoarea de a mă implica pentru prima oară în organizarea sa din poziţia de ministru, de şef al unei Echipe de elită – un corp profesional de care sunt mândru. Ne bucurăm, anul acesta, în premieră, de participarea a patru omologi pe care i-am invitat la sesiunile noastre plenare - miniştrii de externe din Polonia, Slovacia, Norvegia şi Iordania -, dar şi de prezenţa unor diplomaţi români care ocupă poziţii importante în cadrul structurilor internaţionale. Tema pe care am ales-o pentru RADR 2015 este „România şi provocările de securitate la limitele spaţiului european şi euro-atlantic. Riscuri, oportunităţi şi acţiune diplomatică”.
Ceea ce reflectă, în primul rând, această temă este atenţia pe care România şi-o îndreaptă către ceea ce se întâmplă în vecinătatea sa extinsă, mai ales în vecinătăţile estică şi sudică ale NATO şi UE. Poziţia noastră geostrategică ne obligă la această atenţie – ne aflăm în regiunea strategică extinsă a Mării Negre, suntem la frontiera externă a NATO şi a UE. Este o regiune cu multiple provocări, în care avem interese strategice incontestabile – de securitate, economice, inter-umane prin românii care se află aici. Este o regiune care, istoric vorbind, a fost mereu, de-a lungul mileniilor, inclusiv în istoria noastră recentă, la confluenţa intereselor geostrategice divergente ale Estului şi Vestului, confluenţă care ne-a modelat istoria, uneori în bine, de multe ori în rău. Dar este pentru prima oară în istoria noastră de „graniţă” când ne aflăm în interiorul comunităţii de valori căreia întotdeauna am ştiut că îi aparţinem cultural şi axiologic.
În 2014 am asistat la încercări de schimbare a regulilor „jocului geostrategic” în vecinătatea României, mai ales în Est, în regiunea extinsă a Mării Negre. Anul 2015 a fost foarte important din punctul de vedere al calibrării reacţiei fiecărui actor internaţional în parte, dar a adus cu sine o continuare şi pe alocuri o amplificare a provocărilor existente, completate de noi ameninţări venind din Sud.
În acest context complex, diplomaţia română a avut şi are rolul nu numai de a reacţiona, ci de fi proactivă şi dinamică, astfel încât să protejeze mai bine interesele României. Aceste evoluţii au determinat analize strategice aprofundate şi reevaluări riguroase, o ajustare a viziunii strategice a diplomaţiei române şi propuneri de soluţii, concepte şi de noi instrumente, la care lucrăm în prezent pentru a le proiecta şi promova, astfel încât să fim mai eficienţi în realizarea obiectivului naţional de asigurare a securităţii statului român, în sens larg. Toate aceste soluţii converg către acelaşi scop – de a face România mai sigură, într-o perioadă complexă şi într-un mediu internaţional complicat, mai ales în vecinătatea noastră.
Nu putem ignora faptul că în jurul celor două organizaţii din care facem parte s-a creat un veritabil cordon de instabilitate, cu multe puncte fierbinţi (de la agresiunea Federaţiei Ruse în Ucraina şi modificarea echilibrului de securitate în regiunea Mării Negre prin ocuparea Crimeei, în est, până la ascensiunea fenomenului terorist, provocarea în creştere a migraţiei ilegale, crizele diverse şi instabilitatea statală, în sud). Iar România – aflată la graniţa de est a acestora şi la punctul de inflexiune cu vecinătatea lor sudică, prin regiunea extinsă a Mării Negre – are datoria şi responsabilitatea de a ajuta substanţial la efortul de a proiecta stabilitate, democraţie, prosperitate. Avem această datorie şi responsabilitate nu doar pentru noi, ca stat, dar şi pentru comunitatea de valori din care facem parte.
Trebuie să vedem imaginea de ansamblu şi să înţelegem că mizăm pe cumularea tuturor iniţiativelor, contribuţiilor şi poziţionărilor României, în toate formatele multilaterale la care participăm - UE, NATO, OSCE şi altele. Scopul nostru strategic a fost şi este, permanent, acela de a folosi toate energiile diplomatice pentru a focaliza pe toate canalele disponibile atenţia şi a determina înţelegerea corectă a partenerilor noştri asupra evoluţiilor critice din vecinătatea noastră, precum şi de a construi noi instrumente, pe mai multe paliere – de la hard la soft security – pentru ca românii să fie în siguranţă.
Concret, toate eforturile noastre diplomatice din acest an s-au constituit până acum într-o “reţea” de iniţiative convergente şi propuneri concepute şi promovate prin acţiune diplomatică.
La nivelul UE, printre cele mai importante iniţiative ale României au fost cele legate de revizuirea Strategiei de Securitate a UE şi a Politicii Europene de Vecinătate (PEV). Mai exact, pentru primul instrument, România a venit cu propuneri concrete prin concentrarea echilibrată asupra vecinătăţilor estică şi sudică ale UE; angajarea mai eficientă în misiuni PSAC; o mai bună coordonare UE-NATO sau concentrarea pe aspectele ţinând de securitatea energetică şi cibernetică. Pentru al doilea instrument am propus, printre altele, ideea creării unor platforme de dialog permanent pe teme de securitate în sens larg, ca structuri dedicate statelor partenere, pe care le-am numit Security Trusts. Aceste formate au ca scop redobândirea încrederii şi stimularea cooperării cu statele vecine sau „vecinii vecinilor”, dar şi implicarea altor actori interesaţi în stabilitatea regiunilor în cauză. Astfel, construind încredere şi stimulând înţelegerea reciprocă şi dialogul, vom putea contribui la soluţionarea conflictelor din vecinătăţile UE. Platformele vor putea agrega mai multe categorii de actori, care să identifice proiecte concrete de îmbunătăţire a situaţiei la nivel regional, în diferite domenii de interes – transporturi, infrastructură, comerţ, energie, asistenţă pentru dezvoltare, cooperare transfrontalieră.
Ca dimensiune importantă în Est a PEV, am pledat cu prilejul Summit-ului de la Riga din mai pentru un Parteneriat Estic (PaE) vizionar, revizuit. În ciuda rezultatelor Summit-ului, vom continua să o facem. Tot la nivelul UE am propus, într-o iniţiativă comună cu Germania şi Bulgaria, în complementaritate cu PEV şi PaE, revizuirea Sinergiei Mării Negre – pe care România l-a promovat activ în această perioadă şi pe care doreşte să îl revitalizeze. Este o formă de concretizare aplicată la regiunea Mării Negre a conceptului Security Trusts, Sinergia oferind avantajul că este deschisă ansamblului riveranilor la Marea Neagră. Această iniţiativă include state membre UE, candidate la aderare, state membre PaE şi vecini ai vecinilor. Astfel, Sinergia poate contribui la dezvoltarea cooperării în regiunea Mării Negre şi a cooperării între regiune în ansamblul său şi UE. Pentru creşterea eficienţei cooperării, România încurajează o abordare holistică, implicând toate platformele relevante legate, într-un fel sau altul, de regiunea Mării Negre: dorim construirea unor conexiuni între Sinergia Mării Negre, Parteneriatul Estic, Strategia UE pentru Regiunea Dunării, Strategia de Securitate Maritimă şi Strategia UE pentru Asia Centrală, oferind astfel posibilitatea ca UE să joace un rol mai important în această regiune.
România a avut, de asemenea, o implicare activă în elaborarea conceptului Uniunii Energetice, urmărind, în special, promovarea acelor proiecte care reprezintă adecvat interesele României – fie că vorbim despre BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria), Coridorul Vertical (România-Bulgaria-Grecia) sau AGRI (Azerbaijan–Georgia–Romania–Ungaria), despre interconectările energetice (menţionez în mod special interconectorul România-Republica Moldova) sau despre punerea în valoare a Mării Negre ca parte integrantă a abordării europene de valorificare a potenţialului european de producţie. Resursele energetice din platoul continental al Mării Negre aduc avantaje incontestabile cadrului energetic regional, în termeni de predictibilitate, siguranţă, costuri.
La nivelul NATO am sprijinit concret, prin acţiune diplomatică, implementarea deciziilor NATO luate la Summit-ul din Marea Britanie din 2014, atât în privinţa măsurilor de reasigurare, cât şi a celor de adaptare, prevăzute în Planul de Acţiune pentru creşterea vitezei de reacţie a Alianţei – cu efecte concrete prin crearea pe teritoriul României a celor două structuri de comandă şi control ale NATO. Am propus şi două reorientări conceptuale majore ale Alianţei: în primul rând necesitatea unei reflecţii strategice a NATO asupra securităţii regiunii Mării Negre şi, în al doilea rând, nevoia elaborării unei strategii integrate a NATO „cu două braţe”, pentru vecinătatea sudică şi estică. Această din urmă iniţiativă a României este deja însuşită de Alianţă. Totodată, ne-am implicat activ în susţinerea Muntenegrului şi a Georgiei pe calea aderării la NATO: am organizat, la iniţiativa mea, o vizită comună cu miniştrii de externe din Polonia, Croaţia şi Ungaria în Muntenegru şi am demarat organizarea de vizite de documentare pe teme NATO ale experţilor georgieni la Bucureşti.
Ne-am consolidat şi formatele de consultare bilaterale şi trilaterale, propunând noi formule care, credem noi, eficientizează poziţionările României la nivel regional. Am demarat, în urma celor convenite cu omologii mei în decembrie 2014, mecanisme de dialog strategic cu Germania şi Franţa, am convenit ridicarea la nivel de ministru de externe şi al apărării mecanismul de dialog strategic dintre România şi Polonia şi, respectiv formatul de dialog strategic trilateral România-Turcia-Polonia. Un alt format de consultări la nivel de ministru de externe, a cărui operaţionalizare o vom urmări în perioada care urmează, este România-Polonia-Ucraina-R. Moldova.
O altă iniţiativă a diplomaţiei române – cu bătaie lungă – este cea a creării unei Curţi Internaţionale pentru Combaterea Terorismului, destinată combaterii şi prevenirii, prin folosirea eficientă a instrumentelor de drept internaţional, a acestui fenomen aflat în amplificare. Este o iniţiativă pe care am lansat-o la Consiliul Afaceri Externe din 9 februarie şi la care am lucrat împreună cu ministrul de externe spaniol, cu sprijinul tehnic al experţilor din MAE olandez, şi pe care o promovăm împreună prin demersuri româno-spaniole pe lângă statele ONU, mai ales membrii Consiliului de Securitate şi statele din vecinătatea sudică. Vom duce mai departe acest proiect, aşa cum a visat ilustrul jurist şi diplomat român Vespasian Pella încă din 1937.
Toate aceste iniţiative complementare au drept scop realizarea interesului naţional al României, din perspectiva politicii externe: ridicarea şi consolidarea profilului internaţional al ţării, concomitent cu asigurarea securităţii noastre în sensul cel mai larg – nu doar militar, dar şi economic, energetic, social, cultural. Aceste iniţiative nu puteau fi promovate fără o dinamică aparte a contactelor politico-diplomatice. Am avut o agendă intensă de consultări prin care am consolidat parteneriatele strategice sau relaţiile privilegiate pe care România le are cu Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Polonia, Turcia, Bulgaria; am continuat efortul complex de a aprofunda şi dezvolta Parteneriatul Strategic cu SUA, pilon esenţial al politicii externe a României şi am continuat efortul complex de sprijin al parcursului european al R. Moldova.
Bineînţeles, acţiunea diplomatică a României nu s-a limitat la aceste demersuri – această prezentare nu poate cuprinde, din păcate, o expunere exhaustivă a eforturilor noastre. Însă merită subliniat că iniţiativele şi direcţiile de acţiune menţionate demonstrează că România, prin poziţionarea regională şi rolurile asumate, atât la nivel regional, cât şi global, devine un actor din ce în ce mai activ pe scena internaţională. Totodată, MAE, prin activitatea diplomatică desfăşurată, are o contribuţie tot mai importantă la conturarea, definirea, consolidarea şi implementarea noilor politici de adaptare, atât la nivel european, cât şi la nivelul Alianţei Nord-Atlantice şi nu numai. Este un efort conceptual de substanţă, transpus apoi în acţiune diplomatică. Astfel, diplomaţia română începe să dobândească maturitate la nivelul structurilor din care facem parte – nu mai suntem un stat care se aliniază la poziţiile altor state, ci punem idei şi iniţiative în discuţie, contribuind la crearea în jurul nostru a unei centuri de securitate în sens larg, care să contracareze şi să înlocuiască centura de instabilitate din prezent.
Am enunţat acest lucru şi în trecut, dar astăzi, de Ziua Diplomaţiei Române, aş vrea să îl reiau: acţiunea diplomatică română a fost şi trebuie orientată spre a fi un vector de modernizare şi de progres al statului şi al societăţii în ansamblul său. Ceea ce avem de făcut în perioada imediat următoare, din punctul de vedere al politicii externe, decurge din liniile evocate mai sus. Trebuie să proiectăm stabilitate, democraţie şi prosperitate în vecinătatea noastră. Iar despre aceste priorităţi vom discuta aprofundat în aceste zile, cu ocazia sesiunilor de lucru ale Reuniunii Ambasadorilor.
Cu aceste cuvinte în gând, urez tuturor colegilor din Ministerul Afacerilor Externe – din Centrală şi de la misiuni – La mulţi ani de Ziua Diplomaţiei Române, să conştientizeze cu mândrie sentimentul acestei zi speciale, în care ne reamintim că avem privilegiul să facem parte dintr-o Echipă unită sub un singur ţel, acela de a ne pune viaţa în slujba interesului naţional, de a servi României şi cetăţenilor săi. Valoarea adevărată a datoriei este simplă, dar limpede: suntem ceea ce facem şi lăsăm durabil în urma noastră.
Bogdan Aurescu este ministrul Afacerilor Externe
0
4
