Judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti ar putea pronunta, vineri, sentinta in dosarul in care Alexandru Visinescu, fost comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, este acuzat de tratamente neomenoase, potrivit Agerpres.

Alexandru VisinescuFoto: Agerpres/AP

Pe 14 iulie, un procuror de la Parchetul General a cerut condamnarea lui Visinescu la 25 de ani inchisoare si degradarea militara.

In ultimul cuvant, Visinescu a spus, cu voce tremuranda, ca a fost corect si a muncit sincer.

"In conditiile de atunci, mi-am dovedit corectitudinea. Va rog sa apreciati sinceritatea mea. Am dovedit corectitudine. De asta m-au trimis la Ramnicu Sarat. Directia Generala a Penitenciarelor trebuia sa intervina. Am fost mult timp servitor", a declarat Visinescu.

La acest ultim termen al procesului, procurorul de sedinta a declarat ca, in cazul lui Alexandru Visinescu, ar trebui aplicata detentia pe viata, insa, cum acesta are peste 65 de ani, pedeapsa maxima prevazuta de legea penala este de 25 de ani.

Procurorul a explicat ca pentru Alexandru Visinescu legea penala mai favorabila este vechiul Cod penal, respectiv infractiunea de tratamente neomenoase, care are in noul Cod penal corespondent in infractiunea de crime impotriva umanitatii.

Reprezentantul Parchetului a mai cerut ca Alexandru Visinescu sa fie degradat militar si sa fie obligat, in solidar cu Ministerul de Interne, Ministerul de Finante si ANP, la plata unor despagubiri catre trei parti civile, Nicoleta Eremia, Elena Iacob si Anca Maria Cernea, rude apropiate ale detinutilor politici care au decedat in Penitenciarul Ramnicu Sarat.

In rechizitoriul citit in sala de judecata, reprezentantul Parchetului a spus ca Visinescu este raspunzator direct de instaurarea unui regim de exterminare la Penitenciarul din Ramnicu Sarat, in care detinutii politici traiau in conditii inumane, fara hrana suficienta, fara medicamente, si erau torturati fizic si psihic.

Potrivit unei caracterizari aflate la dosar, Alexandru Visinescu "are dezvoltata ura fata de dusmanul de clasa, este curajos si hotarat in a lua masuri impotriva detinutilor".

Desi la nivelul anilor 1956 ¬ 1963, perioada cand Alexandru Visinescu a fost comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, existau dispozitii legale privind hrana detinutilor, acesta nu le-a respectat, cei inchisi fiind efectiv infometati.

Procurorul a dat citire unor declaratii ale fostilor detinuti politici, precum si marturiilor scrise in memorii de fostii lideri taranisti Corneliu Coposu si Ion Diaconescu, care relatau despre regimul de teroare instituit de Alexandru Visinescu.

Conform acestor marturii, detinutii erau batuti fara nicio justificare, infometati, maltratati, iarna nu aveau caldura in celule, nu aveau voie sa comunice sub nicio forma, fiind izolati total.

Cei care au protestat au suferit corectii fizice severe, un exemplu fiind fostul lider taranist Ion Mihalache, care a fost batut cu bestialitate de gardieni pana a decedat.

Procurorul a mai spus ca in anul 1968 a fost declansata o ancheta a Partidului Comunist Roman, la cinci ani de la desfiintarea Penitenciarului Ramnicu Sarat, si a fost intocmit un raport al Securitatii Statului, concluzia fiind ca la penitenciarul condus de Visinescu a existat un regim de exterminare.

Alexandru Visinescu, fost comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, a fost trimis in judecata pe 18 iunie 2014, de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, fiind acuzat de savarsirea de infractiuni contra umanitatii, in legatura cu abuzurile exercitate asupra detinutilor politici.

Procurorii sustin ca, in perioada 1956 ¬ 1963, Alexandru Visinescu, in calitate de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, a savarsit actiuni si inactiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivitatii reprezentate de detinutii politici incarcerati in acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrangerea grava a exercitarii acestora, pe motive de ordin politic.

Astfel, detinutii erau supusi unor conditii de existenta sau tratament de natura sa duca la distrugerea lor fizica, fara sa li se asigure un minim de medicamente si fara sa li se acorde ingrijiri sau asistenta medicala adecvate.

Totodata, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer catre spitalele penitenciar, degradarea starii de sanatate a condamnatilor prin lipsa hranei, lipsa incalzirii, pedepsele aplicate discretionar si abuziv, conditiile de detentie inumane, relele tratamente, bataia si alte violente, ignorarea adreselor si sesizarilor formulate de detinuti erau tot atatea actiuni menite a duce la exterminarea fizica a persoanelor incarcerate.

Principalele categorii de detinuti aflate in penitenciar, asa cum reiese chiar dintr-o nota a lui Visinescu adresata Consiliului Securitatii Statului din anul 1967, erau: fosti conducatori in guvernele burghezo-mosieresti si in conducerile PNT si PNL; fosti conducatori ai diverselor organizatii subversive; foste cadre de conducere dupa 23 august 1944; foste cadre MAI dupa 23 august 1944; fosti conducatori ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.

"Conditiile de viata din Penitenciarul Ramnicu Sarat, asa cum reies din documente si au fost descrise si de fostii detinuti, au creat premisele aparitiei unor afectiuni deosebit de grave, soldate in cateva cazuri cu decesul, proband natura abuziva si tratamentul neglijent aplicat de comandantul inchisorii, lt. col. (r) Visinescu Alexandru. Regimul impus nu asigura sub nicio forma conditiile minime de supravietuire pe termen lung, avand in vedere ca de cele mai multe ori sentintele se intindeau pe o perioada care depasea 10 ani. Decesul detinutilor survenea, astfel, in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acestia erau torturati fizic si psihic", sustin procurorii.

Pana in prezent, din documentele studiate, au fost identificati 138 de detinuti care au trecut prin Penitenciarul Ramnicu Sarat in timpul mandatului lui Alexandru Visinescu.

De mentionat este si faptul ca regulamentele in materia conditiilor de detentie ce erau in vigoare in acea perioada alcatuiau doar premisele organizarii regimului de exterminare in penitenciare si colonii de munca sau il imbracau intr-o forma oficiala, in timp ce masurile concrete luate pentru anihilarea detinutilor politici erau lasate in grija comandantilor de penitenciare si doar amendate prin ordine si recomandari neoficiale venite pe linie de partid.

Practic, organizarea si functionarea regimului de exterminare, neputand fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea si inventivitatea comandantilor de penitenciare, dar si de obedienta acestora si fidelitatea aratata fata de partid.

Repartizarea la conducerea penitenciarelor se facea si prin raportare la calitatea detinutilor politici si interesul partidului pentru eliminarea lor rapida.

"Se remarca faptul ca in cadrul Penitenciarului Ramnicu Sarat erau incarcerate preponderent personalitati ale vietii politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat in reeducare si de incredere. Asa se explica duritatea extrema a comandantului Alexandru Visinescu si rezultatele tulburatoare obtinute in procesul de exterminare pus la punct de acesta", mai spun procurorii.