Chirurgii apar in media doar atunci cand au devenit deja foarte mari sau foarte sefi. Desi partea cea mai interesanta a povestii lor este la inceput, in primii ani de rezidentiat, atunci cand sunt inca tineri si invata. Cum inveti sa operezi un om? Sa tai in carnea unei fiinte vii? Sa stii, la doar 25 de ani, ca in fiecare gest al tau se concentreaza o responsabilitate enorma?
Alexandru Popescu este unul dintre cei 20 de rezidenti din Bucuresti care fac chirurgie cardiovasculara. Este un om curajos. O specie de curaj pe care chirurgii foarte mari sau foarte sefi, de multe ori, au pierdut-o. Curajul de a vorbi onest despre temerile tale.
Dupa 6 ani de facultate, urmeaza sa faci alti 6 ani de rezidentiat in chirurgie cardiovasculara. Cum vei rezista financiar in acesti ani?
dr. Alexandru Popescu: Ca sa fiu sincer deocamdata ma mai ajuta si parintii dar sper sa nu se permanentizeze asta. Presupun ca, la un moment dat, vor dori si ei sa iasa la pensie si sa cultive trandafiri.
Ce salariu ai acum?
dr. Alexandru Popescu: Luna trecuta am avut 1800 de lei. Nu cred ca atunci cand un economist debuteaza intr-o corporatie pe un post de incepator castiga mai mult. Deci nu pot sa ma plang.
Dar multi dintre colegii tai se plang.
dr. Alexandru Popescu: Da pentru ca la un moment dat devine frustrant. Vrei sa devii de sine statator, mai ai nevoie sa cumperi si carti...
Cati rezidenti de chirurgie cardiovasculara exista in Bucuresti?
dr. Alexandru Popescu: Cu totii aproximativ 20, din toti anii.
Vrei sa pleci din Romania?
dr. Alexandru Popescu:Cu siguranta vreau sa plec cativa ani ca sa invat si din alta parte. Acesta ar fi motivul principal.
Si te vei mai intoarce?
dr. Alexandru Popescu: Nu stiu, nu pot prezice asta.
Nu te vei simti vinovat daca nu te vei mai intoarce? Statul roman a bagat atatia bani in educatia ta si in loc sa-i dai ceva inapoi, tu pleci.
dr. Alexandru Popescu: Este adevarat. Am facut facultatea la buget. Acum mi se plateste salariul pentru ce fac zi de zi ca rezident dar, in acelasi timp, rezidentiatul e si o perioada in care inveti. Deci da, statul da niste bani. Dar ce sa fac acum, sa ma apuc sa calculez cat au platit bunicii si parintii mei impozit si sa trag linie?
Deci nu te simti vinovat?
dr. Alexandru Popescu: Nu, din acest punct de vedere nu. Ma simt vinovat pentru familie, un motiv emotional pentru care as vrea sa raman in Romania. Cat despre stat: nu comentez. Dar mi-ar placea foarte mult sa fiu medic in Romania. Pe de alta parte noi am depus un juramant la sfarsitul facultatii si pentru noi toti oamenii sunt egali. Nu pot spune ca vreau sa tratez doar romani sau doar germani.
Daca ai fi ministrul Sanatatii care ar fi prima masura pe care ai lua-o?
dr. Alexandru Popescu: As construi un traseu terapeutic mult mai clar: ce se intampla cu un pacient de la prezentarea intr-un spital oarecare pana cand ajunge sa fie tratat. Daca s-ar organiza asa sistemul ar merge totul mai bine si toata lumea ar sti ce are de facut.
Simti ca esti parte dintr-o elita?
dr. Alexandru Popescu: Nu. Am auzit-o pe asta in facultate: spuma generatiei, elita. Cred ca e foarte important sa fi modest. Cand ai de-a face cu oameni bolnavi nu iti mai arde de ganduri din astea. Poate dintr-o elita intelectuala da, caci am facut o facultate si apoi inca o specializare dupa si tot timpul incerci sa progresezi din punct de vedere intelectual. Dar nu cred ca medicii trebuie sa fie priviti diferit fata de alti oameni si alte meserii.
Material realizat cu echipament Nikon
Care e cea mai importanta aptitudine practica pe care tu, ca tanar chirurg, trebuie sa ti-o dezvolti?
dr. Alexandru Popescu: Din punct de vedere practic trebuie sa stapanesc gesturile chirurgicale si asta se poate face doar prin exercitiu. Eu exersez noduri, acasa pe clanta. Nodurile sunt inceputul si finalul oricarei operatii.
Cat timp?
dr. Alexandru Popescu: Destul de mult. Am fost sfatuit la inceput sa exersez doua ore pe zi. In autobuz spre si de la spital, in fiecare zi, exersez noduri pe manerul de la geanta. Deocamdata in operatie sunt foarte atent sa le fac corect, desi sunt mai lent fiind la inceput. Apoi sunt miscarile care trebuie facute cu instrumentul chirurgical.
Suferi ca nu aveti simulatoare sau manechine?
dr. Alexandru Popescu: In mod sigur ar fi utile, dar din pacate nu avem.
Care e cel mai important atribut psihic pe care incerci sa ti-l cultivi?
dr. Alexandru Popescu: Sa am mintea deschisa spre a invata si sa fiu constient ca pot gresi si sa fiu foarte foarte atent. Chirurgia se invata vazand la altii si la nivelul meu inevitabil apar greseli. Si e important sa fiu constient de o greseala pe care am facut-o si sa invat cum sa nu o mai repet. Partea buna in viata de rezident e ca sunt permanent supravegheat de un medic senior care are grija ca ceea ce fac sa fie corespunzator.
Ai emotii in operatie?
dr. Alexandru Popescu: Da. Diferenta intre anii studentiei si rezidentiat este ca am constientizat ca orice gest facut de mine are consecinte. In facultate eram intrebat doar ipotetic, acum tot ce fac, incepand de la ce notez in foaia de observatie pana la o sutura simpla in timpul operatiei, poate avea consecinte.
Voi chirurgii discutati despre asta intre voi sau e un subiect tabu?
dr. Alexandru Popescu: Nu, nu e tabu, discutam si cazurile dificile si cele mai bune. Iar la chirurgie cardiaca avem un grup destul de unit de rezidenti si discutam foarte mult intre noi toate aceste temeri, nelinisti.
Iti tremura mana cand esti sub presiune?
dr. Alexandru Popescu: Da. Si nu pot sa zic ca am facut niste gesturi chirurgicale foarte dificile dar ce suturi am facut, am facut in special la partea de final de operatie, cand se inchid straturile anatomice. Si acelea sunt importante. Si da, mai ales la inceput, tremura mana. Ca sa ma linistesc ma concentrez pe fiecare pas in parte. Aici bag acul, aici il scot, care e urmatorul pas, si nu ma mai uit daca imi tremura mana sau nu. Concentrare tot timpul si concentrare maxima. Nu exista moment in care sa poti sa visezi.
Ce te-a entuziasmat cel mai mult in chirurgia cardiovasculara?
dr. Alexandru Popescu: Operatiile pentru disectia acuta de aorta tip A. In astfel de situatii peretele aortei se rupe si chirurgul trebuie sa repare acest defect.
Cum il repara?
dr. Alexandru Popescu: Chirurgul scoate portiunea de aorta care are problema si se inlocuieste cu un tub sintetic. Si in timpul acestei manevre, pentru cateva minute pacientul nu are circulatie in corp. E momentul in care tensiunea se taie cu cutitul. Ai cateva minute in care chirurgul trebuie sa fie foarte rapid, eficient, fiecare gest conteaza. Acela este momentul critic pentru ca pacientul este, practic, in stop circulator. Inima pacientului nu bate in acest interval, este oprita, masina cord-pulmon substituie functia inimii pe parcursul operatiei, dar in acel interval pana si aceasta pompa este oprita. Sangele nu circula. Exista o procedura prin care sangele circula doar catre creier.
Care e cea mai pretioasa parte din corpul tau?
dr. Alexandru Popescu: Dificila intrebare. In mod sigur capul. Citeam un articol in revista europeana a societatii de chirurgie cardiotoracica despre mana: mana in relatie cu chirurgul. Si intr-adevar mana e foarte importanta, chiar daca se lucreaza cu instrumentele. Dar ce am invatat din primele saptamani este ca nu neaparat operatia este baza tratamentului. Un bun chirurg cardiovascular trebuie sa fie in stare sa hotarasca ce operatie poate fi facuta, daca poate fi facuta, sa fie foarte atent dupa operatie. Operatia este o parte din tratament.
Cum arata rutina cotidiana a unui chirurg?
dr. Alexandru Popescu: La chirurgie e in felul urmator. Te trezesti si te gandesti la pacient si daca e program operator te gandesti cum sa faci operatia cat mai corect. Citesti despre acea operatie chiar daca ai citit deja de o mie de ori. Te uiti pe articole sa vezi daca a aparut ceva nou. In timpul operatiei concentrarea e maxima. Chirurgul trebuie sa se concentreze la fiecare pas in parte si fiecare membru al echipei trebuie sa stie exact ce urmeaza sa faca. Dupa operatie vezi pacientul imediat, il mai vezi la o ora, la doua ore, la trei ore. Pleci acasa si te gandesti in continuare la el. Si a doua zi o iei de la capat: te gandesti la pacientul operat ieri si ce vei avea de operat maine. Asta e chirurgia. Stiind ca tu faci un gest invaziv, responsabilitatea e mare. Si se resimte.
Chirurgul Alexandru Popescu a fost unul dintre medicii rezidenti care au participat la cursurile MedClass. Cursurile MedClass au oferit gratuit studentilor medicinisti si rezidentilor module educationale in comunicare, etica, antreprenoriat si bussines. Cursurile fac parte din programul “De profesie: medic in Romania”, sustinut de Consiliul Investitorilor Straini si in care HotNews.ro este partener media.
4
10
