Romania nu are un sistem de justitie adecvat pentru copii, iar dreptul copilului la protectie nu este asigurat in mod adecvat arata o cercetare a Centrului de Resurse Juridice (CRJ).
Potrivit unui comunicat de presa al organizatiei neguvernamentale, principala concluzie a interviurilor cu adulti ce lucreaza cu copii din aceasta cercetare a fost ca Romania nu are un sistem de justitie adecvat pentru copii, care sa fie adaptat nevoilor copilului.
CRJ a lansat miercuri rezultatele unei cercetari privind participarea copiilor in proceduri judiciare ce a fost realizata in anul 2012, si a inclus discutii (interviuri, focus-grupuri) cu un numar de 55 de specialisti (judecatori, procurori, politisti, avocati, consilieri juridici, psihologi, asistenti sociali, specialisti din ONG-uri) din domeniul juridic si social din Brasov, Bucuresti, Iasi si Timis, care interactioneaza cu copii audiati in calitate de martori sau victime in procesul penal sau cu copii audiati in proceduri civile.
Evenimentul a venit o zi dupa lansarea la nivel european, de catre Agentia UE pentru Drepturi Fundamentale, a raportului comparat privind Justitia in interesul copiilor - perspective si experiente ale specialistilor.
Concluziile interviurilor cu adultii din sistem ce lucreaza cu copii:
- Dreptul copilului la protectie nu este asigurat in mod adecvat (copiii sunt supusi audierilor repetate si revictimizarii; audierea prin mijloace audio-video este mai degraba exceptia decat regula; copiii victime/martori se intalnesc si uneori sunt confruntati cu faptuitorul; multi copii nu beneficiaza de sprijinul unui psiholog sau asistent social);
- Prevederile existente nu sunt intotdeauna respectate (ex. audierea copilului in camera de consiliu), uneori din lipsa deciziei de a aloca resurse suficiente pentru infrastructura de baza necesara;
- Dreptul copilului de a fi tratat cu demnitate nu este respectat in mod adecvat (au fost descrise situatii in care specialisti care audiaza fete adolescente victime, le-au abordat pe acestea de o maniera ofensatoare si umilitoare);
- Dreptul copiilor la informare nu este respectat (exista copii care merg la instanta fara sa stie exact ce se intampla; niciun specialist nu are responsabilitatea clara sau rolul de a verifica daca copilul a fost informat; nu exista materiale adaptate care sa faca limbajul si regulile procedurilor inteligibile pentru copii; specialistii din domeniul social care acompaniaza copiii nu sunt vazuti ca avand, si nu exercita un rol proactiv, pentru a sprijini copilul audiat, etc);
- Vulnerabilitatile si particularitatile copiilor nu sunt luate in considerare;
- Audierile se desfasoara in spatii inadecvate iar procedurile dureaza uneori extrem de mult (cu precadere in cazurile de trafic);
- Multi dintre intervievati nu au avut o intelegere corecta a principiului interesului superior al copilului si prin urmare nu aplica acest principiu in munca lor cu copiii (in procedurile penale, audierea copiilor este vazuta dintr-o perspectiva procedurala si nu dintr-una de drepturile omului, copiii sunt vazuti in primul rand ca o sursa de informatii, procesul ascultarii copilului fiind deseori condus nu de principiul protejarii interesului superior al copilului, ci de nevoia de a afla adevarul, condamna faptuitorul si aplica legea);
- Exista o insuficienta a formarii si specializarii profesionistilor care interactioneaza cu copiii (magistratii desemnati sa instrumenteze cazuri ce implica copii e posibil sa aiba sau e posibil sa nu aiba formare specifica; intervievatii s-au plans de nivelul scazut al formarii unor politisti; numerosi profesionisti din domeniul social care lucreaza cu copii implicati in proceduri judiciare nu au primit formare cu privire la aspecte juridice);
- Nu exista mecanisme de cooperare intre specialisti relevanti/institutii pentru a face procesul participarii copiilor in procedurile judiciare unul adecvat nevoilor copilului;
- Practicile/Eforturile de a face procesul participarii la justitie mai prietenos pentru copii, pe care le-am identificat, sunt determinate de specialisti proactivi si dedicati, sau de initiative izolate si la scara mica, si nu provin din partea sistemului;
- Nu exista nicio metodologie nationala care sa ghideze specialistii in ceea ce priveste maniera in care ar trebui sa conduca audierea copiilor si nicio metodologie cu privire la informarea si pregatirea copilului pentru proceduri.
In 2013 si 2014 cercetarea a continuat si inclus interviuri cu copii audiati in calitatile mentionate. Rezultatele vor fi publicate ulterior.
"Consideram ca e nevoie de o schimbare de paradigma in abordarea copiilor, atat din partea sistemului de justitie, cat si din partea sistemului de protectie si asistenta, care sa asigure respectarea interesului superior al copilului. Doar astfel putem vorbi despre o justitie care functioneaza", mai apreciaz CRJ.
Cercetarea a fost derulata de CRJ in calitate de punct focal national al Agentiei UE pentru Drepturi Fundamentale si a constituit sursa pentru o analiza comparativa la nivel european.
