Presedintele ales Klaus Iohannis a sustinut marti seara, la Timisoara, un discurs cu prilejul implinirii a 25 de ani de la declansarea Revolutiei Romane din Decembrie 1989. "Romania are nevoie de un mare muzeu national al comunismului. In calitate de presedinte, voi pleda pentru construirea unui astfel de muzeu, pentru ca presedintele trebuie sa vegheze la cultivarea memoriei natiunii", a declarat Iohannis. "Reconstructia incepe cu asumarea raspunderilor, cu asumarea trecutului. Vreau ca in decembrie 2014 sa inchidem acest capitol istoric si sa incepem impreuna un nou proiect national", a mai declarat presedintele ales.

Klaus IohannisFoto: HotNews / DP

Iata mai jos discursul sustinut de Klaus Iohannis la Timisoara (sursa - PNL):

• Multumesc pentru invitatia pe care mi-ati adresat-o. Este o onoare pentru mine sa ma aflu astazi, 16 decembrie, la Timisoara.
• Am facut promisiunea de a veni la Timisoara nu doar pentru semnificatia politica si simbolica a momentului. Ci din respect. Din respect pentru cei care si-au dat viata in 1989 pentru ca noi azi sa traim in democratie.
• 25 de ani. Atatia au trecut de cand cetatenii Timisoarei s-au ridicat impotriva dictaturii comuniste. Curajul lor a inspirat o intreaga natiune. Ei au aratat primii ca aspiratia spre libertate este mai puternica decat aparatul represiv al unui regim autoritar.
• Celebram astazi momentele care au marcat debutul Revolutiei Romane. De aceea aici la Timisoara vreau sa vorbesc in primul rand despre libertate.
• Este mai simplu sa vorbesti despre libertate in raport cu opusul ei, in contexte care o ingradesc, sub dictaturi.
• Este mai greu sa discerni ce inseamna libertatea intr-o lume care poate pastra bine aparenta ei.
• Libertatea nu trebuie subinteleasa, pentru ca nu este lipsita de provocari nici astazi. Chiar daca diferite, aceste provocari exista. Nu e niciodata inutil sau banal sa vorbim despre libertate. A consfinti libertatea pe hartie nu este suficient. Pentru ca lipsa de optiuni si de perspective, constrangerile sociale si economice, ineficienta institutiilor care ar fi trebuit sa serveasca cetateanul ajung forme de ingradire a libertatii. De aceea, in orice construim, suntem datori sa avem mereu ca reper, ca principiu libertatea.
• Aici, la Timisoara, comunismul a fost invins pentru prima data in decembrie 1989. Regimul comunist s-a prabusit asa cum s-a instalat: prin crime si abuzuri. De prea multe ori am aratat ca nu am invatat nimic din istorie, deci nu ne mai putem permite sa ignoram lectiile trecutului, asa cum este constientizarea ororilor pe care comunismul le-a produs in Romania. Pentru mine aceasta este cu siguranta o tema de readus in prezent, de repus in discutia societatii. Viitorul democratic al natiunii romane depinde de modul in care ne asumam un trecut tragic, dar si de felul in care demonstram zi de zi ca stim sa aparam libertatea, drepturile omului si valorile europene. De aceea, avem mereu nevoie de amintire si reamintire, doar asa ne putem feri de comunism.
  
• Romania are nevoie de un mare muzeu national al comunismului care sa inspire proiecte educationale mari, sa inspire teme privind diversitatea, nevoia de toleranta, de responsabilitate civica. In calitate de presedinte al Romaniei, voi pleda pentru construirea unui astfel de muzeu, pentru ca presedintele trebuie sa vegheze la cultivarea si protejarea memoriei natiunii sale.
• Un sfert de secol a trecut din decembrie 1989 - foarte mult pentru o viata de om, suficient de mult pentru ca o natiune sa faca un bilant.
• Asa ca avem datoria sa ne intrebam cu luciditate: ce am facut cu aceasta libertate a noastra, cucerita prin jertfa? Ce am facut cu Romania in acest sfert de secol?
• Sunt lucruri pe care le-am reusit, fara indoiala. Am construit pentru Romania un sistem de securitate. Suntem membri ai NATO si avem un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii. Astazi Romania e o tara sigura, din punct de vedere al securitatii si un partener credibil in lume.
• Am integrat Romania in Uniunea Europeana. Este si acesta un bun castigat, rezultatul unui acord, unui proiect national unanim impartasit. Avem o suma de practici democratice incetatenite, libertatea de exprimare, dreptul la proprietate si o cultura civica, participativa deja vizibila.
• Dar in acelasi timp trebuie sa ne gandim la restantele libertatii. Si sa ne intrebam: Este sistemul democratic pe care l-am construit pe deplin functional sau nu? Sunt sistemele noastre publice eficiente sau nu? Este Romania azi o economie de piata performanta sau nu? A recuperat suficient din decalajul fata de statele occidentale? Ne-am valorificat noi potentialul si oportunitatile sau nu?
• Raspunsul la toate acestea este mai degraba nu. La aceste capitole si la multe altele avem restante, unele chiar foarte mari.
  
• Am integrat Romania intr-un sistem de securitate si in constructia europeana, am pus-o pe un traseu democratic, dar am facut prea putin pentru oameni, pentru viata lor de zi cu zi.
• Aceasta natiune este una cu aspiratii puternice. Daca nu le-ar fi avut, milioane de romani n-ar fi luat drumul strainatatii.
  
• Toti cei care am facut sau facem parte din clasa politica, de 25 de ani sau de cateva luni, trebuie sa recunoastem sincer si direct: da, avem o responsabilitate.
• Clasa politica este responsabila pentru a nu fi reusit sa construiasca aici in Romania un spatiu pentru implinirea acestor aspiratii. Pentru a nu fi performat pe masura angajamentelor, pentru a fi subestimat dorinta de progres si prosperitate a romanilor.
• De fapt, marea dezamagire a oamenilor nu a venit, cred, doar din lipsa de rezultate. Ci din lipsa de recunoastere a restantelor. Din faptul ca de fiecare data s-a trecut mai departe ca si cum nu s-a intamplat nimic. Si ca peste promisiuni neonorate s-au facut alte si alte promisiuni.
• Clasa politica nu a inteles pe deplin ca odata cu libertatea vine si responsabilitatea, ca odata cu puterea vine si raspunderea in fata oamenilor. Efectele acestui lucru se vad peste tot. Relatia dintre clasa politica si cetateni a fost profund deteriorata. Parteneriatul a fost inlocuit de neincredere.
  
• Sunt generatii intregi care pleaca in strainatate in cautarea unui loc de munca si copii care cresc singuri. Sunt tineri care nu stiu incotro s-o apuce.
• Sunt oameni de varsta mea care isi gasesc cu greu locul in societate, desi au trait deopotriva apasarea comunismului si greutatile tranzitiei. Sunt parintii si bunicii nostri, care abia traiesc dintr-o pensie si care toata viata au sperat intr-o schimbare fara ca ea sa vina cu adevarat.
• Asta a fost pana acum. Ceea ce nu inseamna ca de maine nu putem face lucrurile altfel. Dimpotriva.
  
• Reconstructia incepe cu recunoasterea restantelor, cu asumarea raspunderii si impacarea cu trecutul. Va trebui sa ne impacam cu acest trecut, nu inainte de a-i fi invatat lectiile si sa ne uitam spre viitor.
  
• Vreau ca in decembrie 2014 sa inchidem acest capitol istoric si sa incepem impreuna un nou proiect national.
  
• Va trebui sa lucram consecvent si coerent, pas cu pas. Nu-i vom convinge nici pe romanii de acasa, nici pe cei din strainatate decat atunci cand vor vedea ca lucrurile se intampla in practica.
• Atunci cand vor vedea ca exista locuri munca si salarii decente, ca au sisteme sociale de sanatate, de educatie comparabile cu cele din tarile occidentale. Si mai ales cand vor vedea ca nu mai acumulam restante si stim ce vrem sa facem cu libertatea castigata.
  
• Nu putem fi tara proiectelor mereu incepute si mereu neterminate, de la Constitutie la autostrazi.
• Mostenirea Revolutiei ne obliga la o Romanie a lucrului bine facut, la o Romanie in care cetatenii sunt respectati si institutiile sunt in serviciul public, proiectele sunt duse la bun sfarsit, iar valoarea este apreciata si rasplatita.