"S-a lasat in acesti 25 de ani linistea grea a lasitatii si dezonoarei peste procesele care ar fi trebuit sa pedepseasca vinovatii. (...) Eroii nostri de la Brasov nu au parte nici macar de un monument care, cu demnitate, sa vorbeasca prin mesajul artei despre sacrificiul lor. Sa aminteasca generatiilor care acum cresc in libertate, despre cei care au murit pentru acest drept democratic", scrie Elena Vlase, al carui baiat, Nicusor Vlase, a fost ucis la Revolutie. Intr-o scrisoare deschisa adresata premierului Ponta, presedintelui Basescu si presedintelui ales Iohannis, mama eroului martir spune ca "Brasovul-oras martir trebuie sa aiba un monument dedicat eroilor".

Ceremonial militar si religios la Cimitirul Eroilor - BrasovFoto: Agerpres

Citeste mai jos scrisoarea deschisa primita astazi la adresa redactiei de la Elena Vlase, mama eroului martir Nicusor Vlase:

Scrisoare deschisa adresata

Premierului Romaniei, Victor Ponta - Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 -

Presedintelui Romaniei - Traian Basescu

Presedintelui ales al Romaniei - Klaus Iohannis

Consiliului Local Brasov

Consiliului Judetean Brasov

Brasovul datoreaza eroilor din 1989 un monument al demnitatii

Copilul meu odihneste de 25 de ani sub cruce. Il plang si ma rog pentru ca gestul lui sa nu fi fost zadarnicie, intr-o tara care nu-si respecta eroii. Viata fiului meu a fost secerata in decembrie ’89 la Brasov, de gloantele unui dusman nepedepsit vreodata. Fiul meu, Nicusor Vlase, la fel ca toti eroii care au scris cu sangele lor istoria acestei tari, si-a jertfit tineretea si visurile pentru libertatea Romaniei si daramarea regimului totalitar.

In 22 decembrie ’89 a plecat de acasa plin de curaj si speranta sa lupte cu mainile goale pentru viitorul acestei tari. Nu s-a mai intors niciodata. De atunci am continuat cu lupta lui, in numele lui. O lupta pe care am dus-o timp de 25 de ani pentru aflarea adevarului. O lupta pe care am dus-o timp de 25 de ani pentru a face dreptate fiului meu, pentru a-i aduce demnitatea la care are dreptul dincolo de mormant.

Energia si toate resursele mele au fost puse in slujba acestei lupte. Dar, dupa 25 de ani, adevarul pare tot mai adanc ingropat. Intr-un loc mai intunecat decat mormintele eroilor. S-a lasat in acesti 25 de ani linistea grea a lasitatii si dezonoarei peste procesele care ar fi trebuit sa pedepseasca vinovatii. Iar hartiile unei complicitati criminale care nasc tot mai multi falsi luptatori risca sa ingroape in uitare pana si mormintele eroilor nostri.

Privesc cu mahnire spre cimitirul eroilor din Brasov. Va rog si pe dv. sa va gasiti ragazul s-o faceti. Macar pentru o clipa. Eroii nostri de la Brasov nu au parte nici macar de un monument care, cu demnitate, sa vorbeasca prin mesajul artei despre sacrificiul lor. Sa aminteasca generatiilor care acum cresc in libertate, despre cei care au murit pentru acest drept democratic.

Energia si resursele mele au secat in lunga si disperata lupta pe care am dus-o pentru toate aceste reparatii morale. Minime reparatii morale, fata de maretia gestului lor. In urma cu mai bine de 20 de ani m-am luptat chiar si pentru ca locul cimitirului eroilor revolutiei sa fie in centrul Brasovului, acolo unde au fost doborati majoritatea celor care au aparat cu piepturile lor nevoia de libertate. A fost o batalie grea pe care am dus-o aproape singura cu autoritatile si mentalitatea. Pana la urma, am reusit, iar locul eroilor este acolo unde merita povestea lor de viata.

Dar monumentul promis sa strajuiasca mormintele, monumentul pentru care s-au strans bani la tot felul de foruri si asociatii de luptatori si s-au cheltuit apoi la limita penalului, monumentul pentru care s-au facut declaratii politice sortite din fasa esecului, monumentul folosit ca pretext pentru discursuri meschine si mercantile, n-a fost ridicat niciodata. Nici macar aprobat in vreo forma onorabila de proiect. Acum, la 25 de ani de la Revolutie, acest monument ramane o grea datorie neimplinita fata de gestul suprem al celor care odihnesc aproape uitati sub crucile albe.

De aceea, acum, in anul 2014, va cer sa ascultati glasul unei mame care de 25 de ani vegheaza mormantul fiului ei martir: in numele libertatii castigate si cu sangele fiului meu, in numele dreptatii si in numele datoriei morale, Brasovul-oras martir trebuie sa aiba un monument dedicat eroilor. E datoria noastra de oameni, datoria noastra de beneficiari ai libertatii castigate in 1989 prin sange, este datoria celor care astazi se bucura de functii publice intr-o societate libera cladita pe sacrificiul fiului meu si al celorlalti ca el.

Brasovul datoreaza eroilor din Decembrie 1989 un monument al demnitatii, iar conducatorii acestei tari datoreaza Brasovului sprijin pentru acest nobil demers.

Elena Vlase, mama eroului martir Nicusor Vlase”

Uciderea oamenilor in timpul Revolutiei din 1989 nu se prescrie

Nicolae si Elena Vlase au castigat in 2011 la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) un proces intentat statului roman, alaturi de Asociatia 21 decembrie 1989 si Teodor Maries, legat de ancheta in "Dosarul Revolutiei", dupa cum a relatat Mediafax. CEDO a stabilit atunci ca statul roman sa acorde despagubiri de 15.000 de euro catre Nicolae si Elena Vlase, pentru incalcarea articolului 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la dreptul la viata.

Nicusor Vlase, fiul celor doi, a fost ucis la Brasov in decembrie 1989 la varsta de 19 ani, in cadrul unei manifestatii anticomuniste reprimate de fortele de ordine. Parintii sai au sesizat la CEDO lipsa unei anchete eficiente si tergiversarea finalizarii sale in dosarul reprimarii Revolutiei din decembrie 1989. (Sursa)

Curtea Europeana a Drepturilor Omului arata in decizia din 2011 ca ancheta in cazul mortii lui Nicusor Vlase a fost lasata in asteptare peste 20 de ani, ca autoritatile au clasificat nejustificat anumite informatii esentiale drept "secret" sau "strict secret" si ca parintii victimei nu au fost tinuti la curent cu mersul anchetei sau cu inchiderea sa.

Monica Macovei a scris pe blogul sau, la momentul deciziei CEDO, ca “uciderea oamenilor in timpul Revolutiei din 1989 nu se prescrie. Procurorii si judecatorii romani trebuie sa finalizeze aceste cazuri si sa-i pedepseasca pe cei vinovati. Societatea romaneasca trebuie sa stie adevarul despre evenimentele din 1989. Aceasta este decizia de astazi, 24 mai 2011, a CEDO".