Ionel Boeru, capitan voluntar in comandoul care i-a impuscat pe Nicolae si Elena Ceausescu, acum colonel in rezerva, a povestit pentru The Observer cum i-a marcat viata executia fostului cuplul prezidential.

"Inca devin agitat cand vorbesc despre asta", spune colonelul in rezerva, tinand in mana un pahar cu alcool: "Am curmat doua vieti. E lucru mare. Intr-un razboi e ok, insa atunci cand omori oameni neinarmati, este mai dificil. Nu i-as dori asta nimanui, chiar daca e slujba mea sa omor oameni".

Solid, cu mustata si foarte alert in inregistrarea de la proces, Ionel Boeru a capatat un aer de bunic, si nu regreta ca a incheiat definitiv regimul de teroare a lui Nicolae Ceausescu.

"Bunicul a fost preot si liberal, si-a petrecut in inchisoare o buna parte din viata. A fost foarte bucuros dupa cele venimente, fericit ca regimul s-a schimbat, ca Ceausescu a murit, si mi-a spus: <>", isi aminteste Ionel Boeru.

Renumele de unul dintre cei mai cunoscuti calai ai secolului a venit cu un pret greu, l-a costat viata privata, pacea interioara si casnicia.

Boeru crede ca gloanetele trase de el au sfarsit soarta cuplului Ceausescu pentru ca, isi aminteste acesta, cand a inceput sa trada, un membru al plutonului de executie - format din tre persoane - a inghetat timp de mai multe secunde iar al doilea a uitat sa isi seteze arma pe foc automat asa ca a tras doar cateva gloante individuale.

Nicolae si Elena Ceausescu, "inca foarte indragostiti unul de celalalt", au cerut sa moara impreuna, in pofida unei sentinte care ordona executii separate. Ultima lor dorinta a fot implinita, iar Boeru se consoleaza cu faptul ca i-a omorat inainte ca acestia sa isi piarda stapanirea de sine, scrie The Observer.

"I-am impuscat foarte repede. Simt ca i-am ajutat sa moara cu demnitate", spune Ionel Boeru, amintindu-si, de asemenea, ca s-a asteptat ca in secunda urmatoare sa simta gloante in spate, de la o mitraliera instalata in spatele plutonului, care sa "scape" autoritatile de oamenii responsabili pentru ingrozitoarea executie.

Capitanul Ionel Boeru, pe atunci in varsta de 31 de ani, s-a oferit voluntar, in decembrie 1989, pentru o misiune misterioasa de Craciun. Si-a primit ordinele doar cu cateva minute inainte de a se intalni fata in fata cu dictatorul Nicolae Ceausescu. "Ministrul m-a intrebat: <>. Am raspuns: <>. Ce altceva as fi putut zice?", isi aminteste acesta.

Pe 21 decembrie, intreaga unitate din care facea parte Boeru a trebuit sa depuna un juramant de loialitate fata de omul pe care acesta urma sa il omoare o saptamana mai tarziu: "Ne-au pus sa semnam o declaratie in care spuneam ca nu suntem de acord cu ce se intampla si juram sa sprijinim si sa ii protejam pe Ceusescu".

O doua zi au vazut, in stare de soc, cum cladirea Comitetului Central a fost ocupata de protestatari si cum Ceausescu si sotia sa au fugit cu elicopterul.

"Soldatii plangeau de bucurie, oameni despre care ai fi crezut anterior ca tin cu regimul explodau de fericire. Ne-am scos alcoolul ascuns, o tuica foarte proasta, si am baut", povesteste colonelul in rezerva.

Apoi, timp de mai multe zile, au asteptat in baraci, plictisiti dar in stare de alerta. "Imagineaza-ti cum ar fi sa il pot impusca pe Ceausescu. Doar daca as putea pune mainile pe el, ce as face?", i-a spus un prieten lui Boeru in Ajunul Craciunului. Este vorba despre Dorin Cirlan, iar a doua zi acesta se numara printre cei care s-au oferit pentru misiunea secreta de Craciun.

Dorinta a fost insa de rau augur, pentru ca la intoarcerea de la Targoviste, unde a fost pusa in practica sentinta Tribunalului Militar Exceptional, elicopterul era plin cu procurori, judecatori si sefi militari: "Nu mai era loc in elicopter, asa incat Cirlan a trebuit sa stea pe cadavre, si el e cel mai traumatizat", povesteste Boieru, adaugand: "Toata lumea voia sa fie atunci in locul nostru. Acum, nimeni nu mai vrea."