Cand un copil greseste, 54% dintre parintii din Romania au ca prima reactie tipatul, iar 11% dintre parinti isi palmuiesc imediat copilul sau il trag de par - Studiu UNICEF

de Raluca Pantazi     HotNews.ro
Miercuri, 1 octombrie 2014, 9:42 Actualitate | Esenţial


Pedeapsa la copii, in Romania
Foto: UNICEF
In Romania se inregistreaza anual, oficial, peste 12.000 de cazuri de abuz, neglijare si exploatare a copiilor. In acelasi timp, 54% dintre parintii romani declara ca atunci cand un copil face un lucru gresit, prima lor reactie este sa ridice vocea sau sa tipe, iar 11% dintre parinti palmuiesc imediat copilul sau il trag de par. Rezultatele apartin unui studiu realizat in Romania de UNICEF si prezentat cu ocazia lansarii campaniei "Violenta verbala raneste!". Violenta verbala este cea mai raspandita forma de violenta.

UNICEF a lansat marti, 30 septembrie, campania "Violenta verbala raneste!", in parteneriat cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie (ANPDCA) si Departamentul pentru Egalitate de Sanse intre Femei si Barbati (DESFB) din cadrul Ministerului Muncii. Campania are rolul sa creasca nivelul de informare si constientizare a publicului cu privire la formele de violenta impotriva copiilor, in special cu privire la abuzul verbal.

Violenta verbala este cea mai raspandita forma de violenta, dar cu efecte puternice asupra dezvoltarii copiilor, inclusiv asupra dezvoltarii creierului, au explicat reprezentantii organizatiei. Datele UNICEF arata ca, atunci cand un copil face ceva gresit, prima reactie a 54% dintre parinti, in Romania, este de a ridica vocea, iar 11% dintre parinti palmuiesc imediat copilul sau il trag de par.

Anual, in Romania, sunt inregistrate peste 12.000 de cazuri de abuz, neglijare si exploatare a copiilor, din care mai mult de jumatate in mediul rural. Cazurile inregistrate sunt forme de violenta care au loc in medii diferite: acasa, la scoala, pe strada etc. Majoritatea sunt cazuri de neglijenta, urmate de cazuri de abuz emotional, fizic si sexual. Cu toate acestea, se considera ca numarul de cazuri raportate reflecta doar o mica parte din cazurile de violenta, potrivit datelor prezentate UNICEF.

Potrivit organizatiei, una dintre principalele probleme este aceea ca violenta impotriva copiilor, mai ales abuzul verbal si psihologic (cum ar fi tipatul, injosirea, amenintarea etc.) si formele de pedeapsa corporala (cum ar fi palmuirea, tragerea de par) sunt tolerate si chiar acceptate.


Sursa: UNICEF

Sandie Blanchet, reprezentantul UNICEF in Romania, a declarat ca "cele mai recente cercetari in domeniul dezvoltarii creierului arata ca toate formele de violenta au un impact negativ asupra copiilor. Ii afecteaza atat in copilarie, cat si la maturitate. Copiii victime ale violentei vor avea mai putina incredere in ei insisi si au sanse mai mari sa fie tematori sau sa aiba un comportament violent, sa nu se poata concentra la scoala sau sa aiba dificultati in a-si face prieteni. Exista o legatura clara intre violenta suferita in copilarie si multe din problemele care apar la maturitate. Obezitatea, depresia, abuzul de tutun, alcoolul, drogurile, infarctul, diabetul si cancerul sunt doar cateva dintre ele".

"Astazi, abuzul verbal impotriva copiilor - cu forme ca tipatul sau umilirea constante - sunt identificate in mod clar ca forme de violenta. Abuzul verbal creeaza o reactie de stres in organismul si creierul copilului. Aduce modificari in chimia creierului, ceea ce afecteaza dezvoltarea si sanatatea copilului pentru tot restul vietii sale", a explicat aceasta.

Sandie Blanchet
Foto: Agerpres
Sandie Blanchet a declarat ca UNICEF a realizat un studiu care arata ca, atunci cand un copil greseste, prima reactie a 54% dintre parinti este sa tipe la el. 11% dintre parinti ii dau imediat o palma sau il trag de par. "Majoritatea adultilor repeta involuntar modelul de disciplina aplicat de parintii lor, bazat pe credinte ca 'bataia e rupta din rai' sau 'unde da mama creste'", a precizat aceasta. Reprezentantul UNICEF in Romania a spus ca violenta impotriva copiilor este de multe ori un act al parintilor sau al celor care au copiii in grija si are loc chiar acasa.

"Spre deosebire de abuzul fizic, ce lasa urme pe corpul unui copil, violenta emotionala este mai subtila si este mai greu de identificat, atat de victima, cat si de alte persoane. Cu toate acestea, consecintele sale sunt la fel de devastatoare. Mai mult, 60% dintre romani cred ca violenta domestica este ceva obisnuit. Faptul ca violenta domestica este adesea invizibila, iar violenta impotriva copiilor este acceptata inseamna, de fapt, ca acestea sunt foarte greu de identificat si abordat", a afirmat aceasta.

Sandie Blanchet a anuntat ca, in cadrul campaniei "Violenta verbala raneste!", asistentii sociali sau asistentii medicali comunitari "vor avea la indemana instrumente de lucru care ii vor ajuta sa mobilizeze comunitatea si sa colaboreze mai bine cu familiile, precum si sa sprijine parintii sa adopte metode de disciplinare pozitiva a copiilor". "Profesionistii locali nu numai ca vor transmite mesajul cu privire la necesitatea recunoasterii si adresarii violentei, dar vor lucra si cu familiile, vor oferi consiliere si vor sprijini parintii si ingrijitorii copiilor sa adopte metode de disciplinare pozitiva. Pentru aceasta, UNICEF si partenerii sai dezvolta pentru profesionistii locali un ghid de lucru cu comunitatea si familia, ca material de referinta pentru activitatea lor viitoare", anunta organizatia intr-un comunicat remis HotNews.ro.

Rezultatele studiului realizat de UNICEF in Romania

UNICEF anunta ca a realizat in 2013, in Romania, Studiul privind cunostintele, atitudinile si practicile parentale pentru familiile si persoanele care ingrijesc copii cu varsta intre 0-6 ani. Scopul studiului a fost de a investiga competentele parentale referitoare la ingrijirea, cresterea si educarea copiilor, pentru a le imbunatati si a asigura o dezvoltare echilibrata in stadiul copilariei timpurii.

Studiul se concentreaza asupra grupurilor vulnerabile (persoane sarace, incluzand comunitati rome, familii monoparentale si parinti ai copiilor cu dizabilitati) care, de cele mai multe ori, reprezinta un procent scazut din cercetarile pe esantioane nationale, precizeaza organizatia.


Sursa: UNICEF

Rezultate referitoare la nevoile psihologice ale copilului si la climatul familial:
  • Desi majoritatea parintilor declara ca inteleg importanta relatiilor de afectiune, a comunicarii dintre parinti si copii, familiile din grupul tinta sunt mai predispuse sa neglijeze aspectele referitoare la comunicare si oferirea de dovezi de afectiune. Copiii cresc astfel intr-un mediu care nu reuseste sa le asigure stabilitatea emotionala.
  • De asemenea, desi parintii au o atitudine deschisa cu privire la autonomia si independenta copilului, in practica prefera sa aiba un "copil ascultator".
  • Lipsa de intelegere a nevoilor psihologice a copiilor are ca explicatie replicarea modelelor traditionale de educatie, care valorizeaza obedienta si conformismul.
  • Climatul familial este in foarte multe dintre cazuri nefavorabil dezvoltarii copiilor. In 26,1% dintre familii certurile au loc lunar, de cateva ori pe saptamana sau chiar zilnic.
  • In familiile in care certurile apar cu o frecventa ridicata exista o tendinta mai mare ca acestea sa se petreaca in preajma copiilor. Certurile dintre parinti se ivesc de obicei din cauza problemelor financiare cu care familia se confrunta.
  • Situatia este agravata de lipsa de implicare a persoanelor care asista sau iau la cunostinta despre astfel de situatii, de toleranta si "discretia" actorilor locali cu privire la aceste aspecte.
  • Majoritatea parintilor declara ca pedeapsa nu este necesara sau ca nu este cea mai buna solutie. Cu toate acestea, 30,1% dintre parinti considera pedeapsa drept un rau necesar si apeleaza la ea pentru a disciplina copilul.
  • Mai mult decat atat, 27.2% dintre parinti (mame si tati) sunt de acord cu expresia "unde da mama creste", iar 16% dintre ei cred ca "bataia e rupta din rai". Aceasta implica faptul ca parintii admit ca bataia este permisa sau chiar recomandata ca o forma de disciplina, repetand modelul traditional.
  • 54% dintre parintii intervievati declara ca prima lor reactie atunci cand un copil face o "boacana" este sa ridice vocea sau chiar sa tipe la el. 11% declara ca prima lor reactie este sa ii traga de par sau de urechi. Aceasta realitate atrage atentia asupra faptului ca parintii nu au la indemana strategiile care sa ii ajute sa gestioneze educarea copiilor prin metode constructive, potrivit UNICEF.
  • Cercetarea calitativa arata ca parintii sau autoritatile locale nu mentioneaza aproape deloc rolul sau posibilitatea ca serviciile de protectie sociala sa intervina in cazurile de violenta domestica sau violenta impotriva copiilor. Desi se cunoaste situatia din familii, autoritatile nu intervin daca nu exista o plangere oficiala impotriva abuzatorului sau atunci cand cazurile nu sunt cu adevarat grave. Acest fapt, coroborat cu lipsa unor programe constante de prevenire a violentei domestice, permit reproducerea situatiilor de violenta.
In acest context, recomandarile studiului se refera in principal la dezvoltarea si institutionalizarea unor cursuri de parenting pentru parinti, familii si ingrijitori, care sa cuprinda toate aspectele cresterii copilului, de la nutritie, sanatate si educatie la acoperirea nevoilor psihologice si oferirea unui mediu sigur din punct de vedere emotional, in care copilul sa poata sa creasca armonios.  

UNICEF anunta ca o evaluare pe care a realizat-o in Romania a aratat ca doar 54% din cazurile de violenta au fost evaluate corect de catre asistentii sociali, chiar daca ei au fost pregatiti in acest sens. "Acest lucru reflecta toleranta culturala profunda in ceea ce priveste violenta impotriva copiilor care domina intreaga tara", sustine organizatia.

Aceeasi evaluare arata ca proportia cazurilor confirmate este semnificativ mai mare in cazul baietilor decat al fetelor (57% fata de 50%), al copiilor sub trei ani si al adolescentilor peste 15 ani, pentru copii romani decat pentru copii de etnie roma (56% fata de 43%) si in cazul copiilor provenind din familii mono-parentale (61%). In Romania, violenta domestica este cauzata de factori precum abuzul de alcool, saracie si un mediu social marcat de diverse forme de violenta si de un model patriarhal al familiei.

Ascuns la vedere - Statistica la nivel international in ce priveste violenta impotriva copiilor

UNICEF prezinta intr-un comunicat remis HotNews.ro si principalele concluzii ale raportului "Ascuns la Vedere", care se bazeaza pe date din 190 de tari, documentand violenta in locurile in care copiii ar trebui sa fie in siguranta: in comunitatile, scolile si casele lor. Raportul se bazeaza doar pe informatiile primite de la persoanele care au putut si au fost dispuse sa raspunda, reprezentand astfel estimari minime, precizeaza organizatia.

Violenta emotionala include: sperierea, terorizarea, amenintarea, exploatarea, respingerea, izolarea, ignorarea, insultarea, umilirea sau ridiculizarea copilului. A nu-i oferi unui copil raspunsul afectiv de care are nevoie, a-i neglija nevoile de sanatate sau de educatie, a-l expune violentei domestice, precum si a-l supune intimidarii, terorizarii psihologice, umilirii si hartuirii sunt, de asemenea, clasificate ca fiind acte de violenta emotionala. 

Desi suferinta sau daunele de ordin emotional rezulta cel mai adesea in urma actelor de violenta fizica sau sexuala, copiii sunt, de multe ori, victime ale violentei verbale sau psihologice. Violenta emotionala impotriva copiilor este cel mai adesea un act al adultilor cu care copiii au o relatie personala stransa sau de care copiii sunt atasati emotional. Parintii si cei care au copiii in grija sunt, de fapt, cei care comit cel mai des abuzuri emotionale asupra copiilor.

Consecinte pe termen scurt si lung

Adesea, copiii care sunt supusi in mod repetat la acte de violenta emotionala cresc cu credinta ca e ceva in neregula cu ei. Internalizeaza cuvintele negative si actiunile de agresiune impotriva lor si ajung sa dea vina pe ei insisi pentru abuzul la care sunt supusi, potrivit raportului.

Cercetarile au aratat ca expunerea in copilarie la abuz emotional are o serie de efecte pe termen lung, care ii afecteaza si la maturitate. Acestea includ printre altele: depresie, anxietate, stres post-traumatic, stima de sine redusa, izolare si instrainare de alte persoane, dificultati de atasament si de relationare.  

UNICEF precizeaza ca un studiu a aratat ca efectele violentei emotionale sunt diferite in functie de forma de violenta: copiii care sunt terorizati in mod repetat de cei care ii au in grija dezvolta la maturitate probleme somatice si de anxietate, iar cei care sunt ignorati sau umiliti pot dezvolta tulburari de personalitate de tip "borderline".








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















14685 vizualizari

  • +2 (12 voturi)    
    Hai sa nu exageram (Miercuri, 1 octombrie 2014, 10:37)

    pathfinder [utilizator]

    Am mai vorbit despre asta pe forumul HN.

    Daca copilul e gata-gata sa bage un cui in priza si tu esti la mai mult de doi metri de locul actiunii nu prea ai de ales decat sa tipi la el ca sa se opreasca din actiunea pe care tocmai o incepuse.
    Atentie! E doar un exemplu din multele situatii de criza in care nu ai de ales.

    Daca tipi la el pentru ca a facut nustiuce lucru marunt atunci ceva nu-i in regula cu tine.

    O palmuta la fundulet, cu mare grija, se mai da atunci cand o face lata de tot si alta solutie nu prea se intrevede. Vorbesc tot de situatii de criza in care cel mic trebuie adus la realitate si vorba buna sau rea nu par decat a agrava starea de moment a micului "infractor"...

    Sa-l tragi de par e barbarie curata.
    • 0 (2 voturi)    
      Acum depinde si tipatul cum e. (Miercuri, 1 octombrie 2014, 17:05)

      yummyberry [utilizator] i-a raspuns lui pathfinder

      Ca daca tipa sa il opreasca e ok. Daca tipa ca e un "rahat cu ochi" inseamna ca deja au deraiat lucrurile.
      • +2 (2 voturi)    
        Apai... (Vineri, 3 octombrie 2014, 9:28)

        pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui yummyberry

        Daca matale nu ai inteles exemplul io mai multe nu pot pentru ca sa fac.

        Daca unul isi face copilul "rahat cu ochi" ceva e in neregula cu individul...
  • +3 (9 voturi)    
    Care este solutia ? (Miercuri, 1 octombrie 2014, 11:10)

    AndreiDragomir [anonim]

    Nu sunt eu mare parinte sau psiholog, dar din articolul de mai jos, cam orice faci copilului se numeste abuz. Sa redau un citat: "Violenta emotionala include: sperierea, terorizarea, amenintarea, exploatarea, respingerea, izolarea, ignorarea, insultarea, umilirea sau ridiculizarea copilului.". Nu am inclus aspectele evidente de abuz fizic cu care clar sunt impotriva. Problema mea apare insa la asa zisa violenta emotionala si sincer habar nu am ce poti face unui copil razgaiat daca nu este recomandat sa ii ignori tipetele isterice de razgaire, daca nu poti ridica tonul cand face o prostie, daca nu poti sa il ameninti cu bau bau sau vrajitoarea. Sunt eu absurd? Adica din texul asta nu poti face nimic copilului razgaiat ca ajungi sa "practici" violenta emotionala
    • +2 (6 voturi)    
      adaggio (Miercuri, 1 octombrie 2014, 11:33)

      Arl [utilizator] i-a raspuns lui AndreiDragomir

      Exploatarea? Daca il pun sa-si spele cana sau farfuria il exploatez?
      • +4 (4 voturi)    
        Hai sa nu exageram (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:02)

        bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui Arl

        Daca il pui sa spele farfuria nu il exploatezi, in schimb daca-l trimiti cu faca la pascut in loc sa-l trimiti la scoala, sau daca dupa ce vine de la scoala il pui sa faca treaba toata ziua in loc sa-l lasi sa-si faca temele si sa aiba si macar 2 ore de joaca pe zi, atunci il exploatezi. Astea-s cazuri reale din Romania lui 2014.
        • 0 (4 voturi)    
          Cam asa... (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:13)

          pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui bogdan1477

          Din pacate asa este.
          Sunt cazuri reale in mediul rural.
          Mai ales ala cu vaca.
          Am io niste vecini care fac parte dintr-o anumita secta care au 12 copii pe care-i cresc in stilul pe care-l descrii.
          Dar asta nu e regula ci exceptia...
          • +2 (2 voturi)    
            Nu e exceptie (Miercuri, 1 octombrie 2014, 13:45)

            bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui pathfinder

            La tara, din pacate, se aplica pe scara larga. La tigani e si mai rau, mare parte din copii sunt trimisi direct la cersit de la 4-5 ani.
    • +1 (5 voturi)    
      Nu esti absurd (Miercuri, 1 octombrie 2014, 11:36)

      pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui AndreiDragomir

      Repet: nu esti absurd.

      In filozofia nordica actuala de crestere a copiilor, care in paranteza fie spus chiar a fost aplicata la ei acolo, il lasi pe ala micu' sa zbiare si sa se tavaleasca si patru ore fara sa intervina.

      Parere personala: asta poate fi inca si mai rau, din multe puncte de vedere, decat ridicarea glasului sau o palmuta.

      Pe de alta parte, asa cum nordicii nu seamana cu noi la caracter nici copii lor nu seamana cu ai nostri.
      Adicatelea una e sa ai un copil plin de personalitate (nu neaparat razgaiat) si cu totul altceva e sa ai o placinta blonda care sta exact unde ai asezat-o.
      (scuze dar asta-i situatia...)

      Inca si mai rau pentru sustinatorii ideilor nordice este faptul ca copii respectivi pot ajunge (si chiar ajung) niste inadaptati in societate.
      Am mai scris despre asta pe HN, reiau exemplele deloc placute doar daca sunt "certat" de "opozitie"...
      • -1 (5 voturi)    
        E ok cand vrea el ceva de la tine sa il lasi (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:10)

        The Special One [utilizator] i-a raspuns lui pathfinder

        Dar cand vrei tu.

        Ex: dimineata fiicamea sa se imbrace -- ea nimic, se alinta si sa o imbrac eu, eu nu, ea nu face, cum mai ies din casa, ca doar nu pot sa o las acolo.

        Incepi cu amentari, pedepse, ridici tonul etc. acuma ne zice ca nu e bine, dar cum e bine, e usor de la toti astia sa ne spuna cum nu e bine, mai putin cum e bine.
        P.S Apropo am inteles ca nordicii au mari probleme cu copii ca re nu au nici un simt al controlului si autoritatii, cred ca pot face tot ce vor.
        • 0 (2 voturi)    
          Mi-ai smuls un zambet... (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:27)

          pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui The Special One

          1. Cam asa face si ala micu al meu cateodata.
          Cand se satura de gradinita.

          Noi rezolvam treaba in doua feluri: cand nu vrea si nu vrea il imbracam noi in timp ce el isi vede de ale lui (merge cam greu) sau, a doua metoda, ii spun ca ma duc eu la gradinita sa ma joc cu prietenii lui de acolo (si le spun pe nume).

          Sa vezi ce rapid isi schimba atitudinea cand folosim cea de-a doua metoda... :)

          2. Raspunsul la P.S.-ul tau: DA!
          Si din pacate mai sufera si de altele mai grave care apar dupa adolescenta si re rasfang in viata lor adulta...
      • 0 (4 voturi)    
        Care este solutia ? (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:23)

        AndreiDragomir [anonim] i-a raspuns lui pathfinder

        Daca il lasi sa se tavaleasca fara sa intervii atunci intram in categoria de "ignorare a copilului" si iar nu este bine. Ce este enrvant ca in ziua de astazi cam orice faci, chiar cu bune intentii poate fi cu usurita interpretat ca violenta emotionala.
        • +1 (5 voturi)    
          Pai nu (Miercuri, 1 octombrie 2014, 14:17)

          pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui AndreiDragomir

          Io nu-l las sa se tavaleasca sau sa tipe la nesfarsit.

          Din fericire a cam trecut varsta aia si acum am cu cine dialoga.
          Bine, bine, nu chiar intotdeauna... :)

          Chiar daca cateodata mi se pare ca-i intra printr-o ureche si iese pe alta, am surpriza sa constat ca-si insuseste de fat ce-i spun chiar daca nu pare atent la ce gavaresc eu...

          Dar o discutie la calm dupa "criza" dovedeste ca nu era chiar atat de "prins de altele"... si a auzit de fapt si ce-i spunea parintele.

          Au ei tertipurile lor...
    • +4 (4 voturi)    
      Exista solutii pasnice (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:00)

      bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui AndreiDragomir

      1. Unui copil daca nu-i ignori tipetele va continua sa tipe. Tipatul vine ca un mod de santaj la adresa parintelui pentru a obtine ceea ce doreste. Recomandabil e sa-i ignori tipetele ba mai mult sa-i explici ca daca tipa sigur nu primeste nimic.
      2. Cind face o prostie trebuie sa-i explici prostia si sa-l pedepsesti. Trebuie gasita pedeapsa care-l doare cel mai tare (TV, joaca cu copiii, film, jucaria preferata, etc). Ridicind tonul poti provoca frica, ori tu vrei sa te perceapa copilul ca pe un prieten mai mare, nu ca pe bau-bau
      3. Amenintatul cu bau-bau sa cu vrajitoarea e una din cele mai mari timpenii pe care le fac parintii frecvent. In primul rind iti minti copilul, si vei plati pentru asta mai tirziu, cind isi va da seama ca l-ai mintit. In al doilea rind, la copiii mai sensibili poti genera angoase de care se scapa greu.

      Un copil trebuie invatat ca atunci cind plinge, tipa, urla, etc nu primeste, fara exceptie, fix ceea ce-l determina sa tipe iar cind face o boroboata trebuie sa i se explice prima oara de ce nu trebuie sa mai faca la fel, iar a doua oara pedepsit. Nu batut, nu amenintat, nu mintit, nu umilit. Altfel, in perioada pubertatii, cind sansele de a o lua pe aratura sunt foarte mari, copilul va vedea in parinte un mincinos, un zbir, un gargaragiu, etc. In loc sa vada un prieten caruia ii poate cere un sfat.
      • -1 (5 voturi)    
        Hmmm... (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:16)

        pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui bogdan1477

        In mare, nu esti in greseala.
        In amanunt, s-ar putea sa mai gresesti.
        Vezi ce spune mai jos BEDE.
        ia in calcul si varsta copilului...
        • +2 (4 voturi)    
          hehe (Miercuri, 1 octombrie 2014, 13:51)

          bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui pathfinder

          Stii vorba aia, numai cine nu munceste nu greseste. Nu spun ca e usor sau ca nu se mai poate intimpla sa gresesti. Dar important e sa incerci. Pin la urma o palma la fund, data o data la 3 ani, poate genera o rusine mai mare copilului decit o pedeapsa. Pe cind o palma la fund pe saptamina devine ceva obisnuit. Desi eu sper sa nu ajung sa imi bat vrodata copilul.

          Cit despre virsta... Fiica-mea are 2 ani si deja am inceput educatia. Desi la virsta asta trebuie multa rabdare si bunavointa si trebuie tinut cont de faptul ca e aproape imposibil sa te intelegi cu un copil de 2 ani obosit. Asha ca restrictiile se aplica doar cind e odihnita. Cum ziceam, usor nu e, dar prefer intotdeauna explicatiile. Imponerea vointei prin forta e cea mai usoara metoda de a te impune, dar si cea mai paguboasa.
          • +1 (3 voturi)    
            Astazi zambesc mult... (Miercuri, 1 octombrie 2014, 14:23)

            pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui bogdan1477

            Se pare ca suntem un club aici, cu copii de varste asemanatoare si care genereaza probleme si/sau ingrijorari asemanatoare.

            Al meu merge deja spre 4 ani.
            Am cam scapat de problemele cu tavalitul si zbieretele.
            Acum avem cu cine discuta.
            Si e din ce in ce mai bine...

            Si, foarte important, se pare ca-i foloseste enorm de mult gradinita cu tot ce inseamna ea: activitatile, excursiile, socializarea, program fix de masa si somn, etc.
            (scuze pentru "enorm de multul" ala, incerc sa subliniez ideea)
            • +2 (2 voturi)    
              gradinita (Miercuri, 1 octombrie 2014, 14:32)

              bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui pathfinder

              A mea la gradinita a invatat sa se mitiie, sa nu dea jucariile la nimeni, au invatat-o pina si cu leganatul. La aproape 2 ani ma inteleg mai greu cu ea decit la 1.5 ani. Dar oricum, socializarea si rigoarea programului de masa/somn fixe ajuta, ca si invatarea socializarii.
              • +1 (1 vot)    
                Adevarat (Miercuri, 1 octombrie 2014, 14:38)

                pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui bogdan1477

                De la gradinita se mai iau si apucaturi noi care nu-s intotdeauna placute.
                A luat si al meu...
                Insa, chiar si cu astea, progresul ma multumeste.
                Uneori e chiar peste asteptari...
      • +1 (3 voturi)    
        Care este solutia ? (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:26)

        AndreiDragomir [anonim] i-a raspuns lui bogdan1477

        Daca ii ignori tipetele de razgaiala ale copilului, conform articolului cica ar face parte din violenta emotionala. Cel putin asta inteleg eu din aceste text oarecum educativ
        • +2 (2 voturi)    
          well... (Miercuri, 1 octombrie 2014, 13:54)

          bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui AndreiDragomir

          Ia si tu articolul ca pe ceva informativ. Nu trebuie sa crezi mot-a-mot ce scrie in el. Din experienta mea, daca cedezi la tipete/plinsete, etc, vei invata copilul ca asta e metoda sigura prin care primeste tot ce vrea. Nu stiu ce-ai putea face sa nu le ignori, pentru ca de obicei in momentele alea explicatiile nu ajuta, copilul fiind nervos si surescitat.
    • +1 (1 vot)    
      educatia noastra... (Miercuri, 1 octombrie 2014, 16:18)

      ..13 [utilizator] i-a raspuns lui AndreiDragomir

      inca nu putem sa intelegem ce inseamna violenta emotionala... Mare pacat...

      Cred ca oamenii sunt extrem de sensibili si de aceea agresarea copilului si/sau a unui adult este nociva.

      Unii dintre noi au fost atat de abuzati incat nu pot sa inteleaga deplin implicatiile acestor abuzuri si nu prea pot sa se desparta de aceste practici.

      Suntem in continuare abuzati de massmedia si nu prea reactionam - de ce???
  • +1 (5 voturi)    
    A propos de autonomie si independenta (Miercuri, 1 octombrie 2014, 11:35)

    BEDE [utilizator]

    Autonomia si independenta trebuie sa se manifeste in anumite limite. Deci trebuie neaparat stabilite limitele, iar depasirea acelor limite se cuvine sa fie pedepsita.
    Altfel se ajunge sa-si inchipuie copilul ca orice ii vine lui in minte e si dreptul lui legitim, si apoi ajunge un delicvent.
    Cu privire la limite, nu trebuie sa fie foarte restrictive, ci sa-i lase posibilitati sa aleaga ce i se pare ca i se potriveste mai bine si sa poata si sa se joace.
    Altfel, daca e vorba de o incapatanare rea ca sa nu asculte atunci cand i s-a explicat ce urmari rele ar avea daca ar face ce i-a dat lui prin cap, atunci doua palme fac minuni - asta fiind valabil la varste mici. De la vreo 12 ani in sus palmele sau bataia sub orice frorma nu mai rezolva nimic.
    • +1 (1 vot)    
      Right (Miercuri, 1 octombrie 2014, 11:44)

      pathfinder [utilizator] i-a raspuns lui BEDE

      Total de acord.
      Ti-as da doua like-uri da' nu-mi da voie sistemul... ;)
    • +3 (3 voturi)    
      Partial de acord (Miercuri, 1 octombrie 2014, 12:10)

      bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui BEDE

      Copilului trebuie sa-i acorzi indepndenta pe masura ce e in stare sa o gestioneze, si sa-i si explici asta. iar granitele nu trebuie sa fie fixe, ci tot timpul adaptate la comportamentul lui. Copilul trebuie sa stie de exemplu ca daca primeste 50 de lei pe luna sa-i cheltuie cum vrea, trebuie sa faca dovada ca-i in stare sa gestioneze banii respectivi. Daca isi cumpara de toti ciocolata, ii reduci bugetul si-i explici de ce e rau sa manince multa ciocolata si ii promiti ca i-l maresti la loc dupa ce face dovada ca a inteles. Sau il lasi sa-si gestioneze parte din timpul liber cum vrea, atit timp cit are temele facute la 8 seara si ia note mari. Altfel, intervii si-l obligi sa isi faca temele imediat ce vine de la scoala pina se remediaza situatia si face dovada ca a invatat din greseala.

      Si tot asha. Libertatea trebuie data cu lingurita iar copilul trebuie sa fie constient ca increderea parintelui in capacitatea lui de a o gestiona se cistiga. In felul asta se va gindi de 10 ori inainte de a face o trasnaie stiind ca risca sa-si piarda din libertate daca e prins.
      • +1 (1 vot)    
        Foarte bine zis. (Miercuri, 1 octombrie 2014, 17:15)

        yummyberry [utilizator] i-a raspuns lui bogdan1477

        Societatea si regulile sale adaptate varstei. Nimic mai corect!
    • -2 (4 voturi)    
      2 palme (Miercuri, 1 octombrie 2014, 17:14)

      yummyberry [utilizator] i-a raspuns lui BEDE

      fac minuni? si ia spune-mi, in ce intensitate, in ce locuri, daca e s-o luam asa.

      Iti zic eu, nu 2 palme fac minuni, ci comunicarea face minuni. 2 palme acum cu siguranta se vor inmulti cand iti pierzi rabdarea la varsta adolescentei. Si tot zici ca un agresor, ca nu o vei mai face. Dar o vei face mereu pentru ca odata cu varsta se duce rabdarea, se duce timpul si nu iti mai "permiti" sa stai sa-l educi, sa fie "ca tine".

      Comunicarea trebuie facuta inca de cand e mic. Alintatul trebuie masurat, nu trebuie sarit calul, nu trebuie comunicat cu al tau copil ca si cand ar fi un bebelus, atunci clar nu mai este unul.

      Cu cat comunici mai bine si explici mai bine inca de cand e mic si incerci sa il tratezi ca pe un adult, cu atat mai bine se va comporta atunci cand creste.

      Si pana la urma, daca e s-o luam si pe partea cealalta, copilul nu trebuie sa faca doar ca tine. Copilul are voie sa aiba o idee, are voie sa treaca printr-o pasa proasta, chiar daca tu nu ai timp sau chef sau bani sau orice altceva. Ai facut copilul ca sa stea drepti in fata ta? Sau ca sa ii oferi o viata normala, asa cum si tu ti-ai fi dorit pentru tine de la 7-10-15 ani in sus?
      • 0 (0 voturi)    
        Bravo! (Vineri, 3 octombrie 2014, 9:56)

        BEDE [utilizator] i-a raspuns lui yummyberry

        Exista situatii cand tot comunici si tot explici si prezinti toate argumentele pe care le poate intelege un copil, dar el tot se incapatzaneaza si o tine tot cu ce i-a venit lui in cap initial. Si atunci 2 palme sunt ultimul argument, si, in general, dau si rezultate. Sigur ca acest principiu nu se aplica la mai mult de 10 ani, cand deja, daca este sa fie pedepse, trebuie sa fie de alt gen.
  • 0 (0 voturi)    
    ”Pălmuțe”? (Vineri, 3 octombrie 2014, 13:35)

    CosMin3 [anonim]

    Nu există ”pălmuțe”, există doar palme, adică bătaie, adică abuz.


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by