Ziaristii care au lucrat cu Dinu Patriciu la ziarul Adevarul, dar care s-au despartit de publicatiile omului de afaceri din diverse motive, scriu despre comportamentul sau de patron de presa. Sabin Orcan scrie ca pentru el ramane "unul dintre cei mai remarcabili oameni" pe care i-a intalnit iar Razvan Corneateanu noteaza ca "Mintea mult. El nu numea asta “minciuna”. El “coafa” adevarul". Grigore Cartianu sustine ca i-a stat "ca un os in gat" dar apreciaza ca n-ar fi intervenit niciodata in politica editoriala chiar si cand era criticat in propriul ziar, motiv pentru care simte nevoia sa-i spuna "Multumesc, Dinu Patriciu". Laurentiu Ciocazanu il compara cu ceilalti moguli si retine ca "nu era din acelasi film cu Vantu si Voiculescu. Avea patina educatiei si o umbra de bun-simt pe care Vantu si Voiculescu n-o detin nici azi"

• Sabin Orcan pe Facebook: Încă nu-mi vine să cred că DINU PATRICIU a murit! Am aflat şi eu, ca şi voi, vestea de la televizor. Sunt înmărmurit pentru că ultima dată când am vorbit cu el, pe 23 mai, adică acum două luni şi ceva, spunea că se simte foarte bine. Chiar dacă mulţi - mai ales cei care nu l-au cunoscut - şi-l amintesc pentru opiniile lui politice, pentru mine rămâne unul dintre cei mai remarcabili oameni pe care i-am întâlnit. DINU a fost, probabil, singurul patron de presă din România care nu a bătut niciodată cu pumnul în masă şi care i-a lăsat pe jurnalişti să-şi facă meseria conform conştiinţei lor. Dovadă stă echipa care a lucrat la Adevărul Holding în anii de glorie, printre care RĂZVAN CORNEŢEANU, ADRIAN HALPERT, LAURENŢIU CIOCĂZANU, GRIGORE CARTIANU sau, cu voia voastră, subsemnatul. Am căutat prin arhivă şi am găsit două poze frumoase cu noi şi cu el. Prima e de la lansarea Adevărul de seară (de la stânga la dreapta, LAURENŢIU, DINU, RĂZVAN, ADI şi cu mine). A doua e de la un teambuilding în Brazilia, cu boardul Adevărul Holding. Dumnezeu să-ţi odihnească sufletul şi visurile, DINU!

• Razvan Corneateanu pe Reportervirtual.ro: "Timp de 4 ani am fost unul dintre oamenii care a petrecut cel mai mult timp in preajma lui. I-am vazut si admirat calitatile si am incercat sa tin departe Adevarul Holding si pe mine personal de partile lui rele. Dinu Patriciu a fost un om complicat. Nu a avut niciodata miliardele de care vorbeste lumea. Totul a fost o minciuna. Avea un mare motiv sa para mai bogat: atragea mai repede si mai usor finantari si era pasuit lejer de creditori. De aici si diferenta uriasa cand s-a facut socoteala banilor la divort. Unii jurnalisti stiau adevarul dar le convenea senzationalul minciunii. Era mai “vandabil”. Adora sa traga sforile. Era a doua lui natura sa faca asta. Lumea era pentru el o mare tabla de sah si se pricepea foarte bine sa puna piesele la locul lor. Dinu era un vizionar. Avea idei mari, intelegea proiectele mari si stia, ca si Voiculescu, Sarbu si Vantu, sa isi aleaga foarte bine oamenii. Mintea mult. El nu numea asta “minciuna”. El “coafa” adevarul. Orice lucru care considera ca nu suna bine are trecut prin salonul de coafat al realitatii lui. Rezultatul era tot aia dar suna altfel.  Noi astialalti vedeam ca e minciuna. Si de obicei ii spuneam. El tot de obicei o tinea pe a lui. Era sarmant. Cel putin in prima faza convingea pe toata lumea"
  

• Grigore Cartianu pe Adevarul: A murit Dinu Patriciu, la numai 64 de ani. Păstrez un mare regret: că nu am apucat să-i spun un „Mulţumesc“ apăsat pentru că timp de patru ani şi jumătate m-a suportat ca redactor-şef al ziarului său, „Adevărul“, deşi viziunea mea politică era diferită, pe alocuri diametral opusă, de viziunea sa. Cât timp mi-a fost patron, n-am simţit nevoia să-l laud nici în public, nici în particular. Abia când a vândut „Adevărul” m-am simţit dezlegat să spun câteva vorbe bune despre el, într-un interviu. Acum, că nu mai e printre noi, îmi pare rău că nu i-am spus tot ce aveam de spus. Inclusiv să-i fac o reverenţă, ca de la bărbat la bărbat. Aşa se întâmplă mereu: avem impresia că timpul e nesfârşit, chiar dacă uneori ne aflăm la graniţa dintre lumea aceasta şi lumea cealaltă. Puţin mă interesează, acum, latura controversată a lui Dinu Patriciu. Am scris zeci articole despre asta, majoritatea pe vremuri, la „Evenimentul zilei”, dar şi vreo trei în „Adevărul” – da, în „Adevărul” lui Patriciu. Iar el nu mi-a adresat nicio apostrofare, niciun cuvânt de reproş: cum, domnule, mă critici în ziarul meu?! A abordat totul cu relaxare, cu aerul acela bonom şi cu explicaţia implacabilă: lasă-i, domnule, aşa sunt ziariştii! (....) A înţeles că ziarul e făcut de ziarişti şi condus de redactorul-şef, nu de patron. Şi-a asumat asta chiar dacă i-a adus multă suferinţă în relaţia cu vechii săi prieteni sau cu Partidul Naţional Liberal. I-am stat ca un os în gât, dar din aprilie 2008 până în august 2012 a convieţuit cu acest os, n-a încercat să-l elimine, cum i-ar fi fost la îndemână. O spun acum, tare, să se audă şi pe lumea cealaltă: Mulţumesc, Dinu Patriciu! Dumnezeu să te odihnească!

• Laurentiu Ciocazanu pe Reportervirtual: L-am cunoscut pe Dinu Patriciu, am lucrat patru ani cu el al Adevarul Holding, ca redactor-sef al ziarului Adevarul si apoi ca director editorial la Adevarul si Adevarul de seara. Dumnezeu sa-l ierte! A facut bani multi gratie cumetriei cu lumea politica si folosindu-se de coruptia politicienilor cu care a intrat in contact. Putea face bani si din presa, daca ii respecta pe jurnalisti pana la capat. A facut-o patru ani, cat timp produsele Adevarul Holding au devenit lideri de piata (Adevarul, Adevarul de seara, Click, Historia, Forbes, FP, colectia 100 de carti, alte colectii de carti, distributie de presa, tipografii etc), dupa care n-a mai rezistat presiunii prietenilor si sotiei si a dorit sa preia controlul editorial pentru a-si folosi trustul media ca maciuca de tip Voiculescu. Era in 2010, 1 aprilie… Am demisionat atunci impreuna cu alti colegi, iar ce a urmat a fost un dezastru pe toate planurile:editorial, financiar, imagine. Tot ce construise cu investitii mari si ce daduse rezultate spectaculoase s-a prabusit in doar doi ani. Patriciu avea, ca si Vantu si Voiculescu, o obsesie: Traian Basescu. Nu suporta idee ca un “neica nimeni” se tine tare. La final, si-a mai schimbat opinia, dar era prea tarziu. Cu toate bubele sale, nu era din acelasi film cu Vantu si Voiculescu. Avea patina educatiei si o umbra de bun-simt pe care Vantu si Voiculescu n-o detin nici azi. Era poate chiar prea influentabil atunci cand era vorba de prieteni si de familie. Anturajul i-a distrus cam tot. Si familia, si afacerile. S-a stins singur, rapus de propriile slabiciuni, de gloria pierduta si de cei care au vazut in el doar o vaca de muls…

• Adrian Halpert pe Facebook: Dinu Patriciu. Dumnezeu să-l odihnească! Ultima dată scriam de el în decembrie 2012. De el, alături de alți doi moguli. Azi, unul e pe lumea cealaltă, iar ceilalți doi tot într-o altă lume, într-un fel...