​Interviu HotNews.ro

Medicamentele nu-ti ofera fericirea, ci capacitatea de a o cauta. Despre depresie, cu Andrew Solomon

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Marţi, 17 iunie 2014, 13:27 Actualitate | Esenţial


Andrew Solomon
Foto: andrewsolomon.com
Discursurile sale in cadrul conferintelor TED au fost privite de peste 3 milioane de oameni. „Demonul amiezii”, cartea sa despre depresie, a intrat pe lista de bestselleruri a New York Times si a fost finalista premiilor Pulitzer. Andrew Solomon este astazi cea mai cunoscuta personalitate americana dispusa sa vorbeasca public despre boala sa: tulburarea depresiva. Nu doar sa vorbeasca despre ea, ci si sa o explice.

Plecand de la definitia unui calugar ortodox pentru depresie, Solomon incearca, intr-un dialog pentru HotNews.ro, sa exorcizeze cel mai redutabil dusman al vindecarii: rusinea.

PLĂCEREA NU ESTE UN ANTIDOT PENTRU DEPRESIE


V.M.: Un călugăr ortodox spunea recent, într-un interviu, că “depresia apare atunci când oamenii nu-şi înţeleg menirea pe acest pământ”. Şi mai spunea că asta se întâmplă “pentru că trăim într-o lume fără Dumnezeu, unde bucuria este adesea confundată cu plăcerea”. Sunteţi de acord?

Andrew Solomon: Nu sunt în totalitate de acord, dar cred că există un anumit grad de înţelegere în ceea ce spune acest călugăr. Depresia este o tulburare medicală declanşată de circumstanţe exterioare pe fondul unei vulnerabilităţi genetice. Cred că vulnerabilitatea genetică este o constantă a acestei boli. Cred că religia oferă multor oameni o mângâiere şi le oferă o protecţie împotriva depresiei severe dar e doar un ajutor care reduce posibilitatea de a avea un episod depresiv. Pe de altă parte, întrebările referitoare la sensul vieţii sunt centrale pentru oamenii cu depresie, dar asta se întâmplă încă de la prima descriere a depresiei de către Hipocrate. Cred că societăţile care au trecut printr-o tranziţie bruscă sunt acelea în care rata depresiei este mai mare pentru că sistemul de valori al oamenilor este pus la îndoială. De pildă, trecerea de la comunism la capitalism a creat senzaţia de haos în ţările unde asta s-a întâmplat brusc.

V.M.: A dus trecerea bruscă de la comunism la capitalism la declanşarea mai multor cazuri de depresie?

Andrew Solomon: Cred că a fost stresant şi orice este stresant poate provoca depresia. E stresant să te adaptezi la o lume cu un sistem de valori foarte diferit. Comunismul nu a fost un sistem mai bun, nu cred deloc asta, dar pur şi simplu schimbările majore sunt dificile. Oamenii care emigrează sunt mai expuşi depresiei. La fel ca oamenii care au pierdut pe cineva apropiat. Sau cei care trăiesc în zone de război.

V.M.: Care e diferenţa dintre plăcere şi bucurie?

Andrew Solomon: Căutarea plăcerii nu te poate ajuta foarte mult într-un episod depresiv. Plăcerea nu este un antidot, iar bucuria este antagonică depresiei. Plăcerea este vremelnică, de suprafaţă, este satisfacţia imediată a nevoilor fizice şi psihologice. Bucuria e o aventură spirituală mai profundă. Plăcerea e doar un atribut al clipei.

DEPRESIA NETRATATĂ ÎN COMUNITĂŢILE SĂRACE ESTE O CRIZĂ GLOBALĂ


V.M.: Este depresia o boală a occidentalilor din clasa mijlocie, specifică unei societăţi egocentrice?

Andrew Solomon: Sunt descrieri ale depresiei şi în Grecia antică, de acum 2500 de ani. Aşadar nu e o boală modernă, nu există niciun moment istoric în care să nu avem relatări scrise despre depresie. Am stat de vorbă cu oameni cu depresie din comunităţile de inuiţi, dintre cei care au supravieţuit în Cambodgia terorii khmerilor roşii, am participat la ritualuri de vindecare a depresiei în vestul Africii şi am înţeles că nu e un fenomen occidental. Există peste tot.

V.M.: Şi atunci de unde provine această impresie că doar clasa mijlocie îşi permite „luxul” de a fi deprimată?

Andrew Solomon: Pentru că dacă ai în general o viaţă bună dar te simţi nefericit tot timpul, începi să te gândeşti că ai probabil o boală. Dar dacă ai o viaţă teribil de neplăcută şi te simţi mizerabil tot timpul, pui asta pe seama faptului că ai o viaţă rea. Dar de multe ori nu te simţi mizerabil pentru că ai o viaţă neplăcută, ci ai o viaţă neplăcută pentru că depresia te împiedică să repari ceea ce este defect. Vulnerabilitatea genetică e constantă de-a lungul întregii societăţi, dar circumstanţele exterioare stresante sunt mai frecvent întâlnite în rândul oamenilor săraci. Frecvenţa depresiei printre aceştia e mai mare decât printre cei înstăriţi. Depresia netratată în comunităţile sărace e o criză globală a sănătăţii. Şi dacă ne-am ocupa de ea, am avea mai multe societăţi funcţionale.  

OPUSUL DEPRESIEI NU ESTE FERICIREA, CI VITALITATEA

V.M.: Aţi intervievat atât de mulţi oameni care au suferit de depresie. Care e cea mai precisă descriere a depresiei pe care aţi auzit-o?

Andrew Solomon: Opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea. Vitalitatea dispare la cei care au depresie. E uşor să confunzi experienţa unei dezamăgiri sau a unei nefericiri sau lipsa plăcerii, cum spunea acel călugăr, cu depresia. Depresia e lipsă de sens, senzaţia că orice faci sau orice ai putea face nu are nicio valoare şi niciun merit. E senzaţia că orice lucru cotidian cere prea mult efort pentru a fi îndeplinit, e absenţa completă a bucuriei, anhedonia în care simţi că nimic nu te poate convinge că viaţa merită trăită. Cel mai sever simptom este convingerea că a fi viu e mai dureros decât a fi mort. De aceea mulţi oameni cu depresie încearcă să se sinucidă. Vitalitatea este energia de bază care ne dirijează vieţile. Dar în depresie simţi că viaţa ta nu are niciun sens şi nicio valoare.

V.M.: Aţi scris peste 500 de pagini despre depresie fără să fiţi la acel moment psihiatru sau psiholog. De ce aţi investit atât de mult efort în a explica lumii ce este depresia?

Andrew Solomon: Nu sunt psiholog clinician dar am făcut studii serioase de psihologie tocmai pentru a înţelege şi scrie despre această boală.

V.M.: Dar chiar aceste studii sunt un efect al efortului pe care-l faceţi pentru a explica depresia.

Andrew Solomon: Aşa este. Am fost foarte afectat când, la 30 de ani, am făcut depresie. Am avut o viaţă norocoasă: am avut părinţi iubitori, nu am avut probleme financiare în copilărie, am putut primi o educaţie bună, am avut mulţi prieteni. Şi cu toate acestea am făcut depresie. Şi, unul dintre lucrurile pe care le uităm când vorbim despre depresie, este că depresivul ştie că e ridicol. E ridicol să nu poţi avea grijă de tine, să nu poţi face un duş, să nu poţi mânca. Toată lumea face lucrurile astea, era ridicol că brusc eu nu le mai puteam face. Şi, pe măsură ce am ieşit din depresie, am realizat că nu înţelegeam ce mi s-a întâmplat şi am început să citesc cărţi despre asta: cărţi medicale, cărţi de sociologie, memorii ale unor oameni care au suferit de depresie, toate aceste abordări din perspective diferite. Dar nimeni nu le pusese vreodată împreună, era un fel de haos acolo şi mi-am dat seama că trebuie să încerc să-i ajut pe cei care încă nu au ieşit din depresie. Am vrut să realizez o descriere holistică a depresiei într-o singură carte.

V.M.: Aşadar aţi scris cartea cu gândul la cei care au depresie?

Andrew Solomon: În primul rând pentru ei, căci ei au o nevoie enormă de aşa ceva. Dar am primit un număr uriaş de scrisori şi de la oameni care-mi spuneau că soţul sau prietena lor suferă de depresie şi cartea i-a ajutat să-i înţeleagă mai bine. Iar cele mai multe scrisori le primesc de la persoane cu depresie care-mi spun că apropiaţii lor nu le înţeleg suferinţa şi această carte îi ajută să o înţeleagă.  

RUŞINEA – O BARIERA ÎN CALEA VINDECĂRII

V.M.: Primiţi reacţii atât de multe dar, cu toate acestea, oamenilor le e ruşine să vorbească despre asta. Depresia continuă să fie un tabu deşi discursurile dumneavoastră despre depresie sunt atât de populare. E o fractură logică aici.

Andrew Solomon: Există doua perspective. Una dintre ele e sumarizată de călugărul amintit la început. Dacă eşti deprimat, acesta e un eşec al tău. Este un eşec de a face ceea ce ar trebui să faci, de a avea atitudinea pe care ar trebui să o ai, de a munci mai mult, a fi mai disciplinat. Este tendinţa de a privi depresia ca o slăbiciune de caracter. „Am fost deprimat când mi-a murit pisica şi m-am descurcat. Tu de ce nu te descurci?” Această viziune este favorizată de faptul că ştiinţa încă nu a oferit o explicaţie foarte clară a cauzelor depresiei. Nu ştim exact ce se întâmplă în creier atunci când apare depresia. Ştim că în multe cazuri medicaţia care inhibă receptorii de serotonină este de ajutor. Ştim că depresia are de-a face cu absenţa serotoninei. Ştim că terapia cu electroşocuri îi ajută pe unii. Dar cred că oamenii se simt ameninţaţi de depresie pentru că o astfel de boală îi expune drept nişte fiinţe vulnerabile. Am întâlnit de foarte multe ori oameni care sunt deprimaţi şi le e ruşine de asta.

V.M.: Această ruşine e o barieră în calea vindecării?

Andrew Solomon: Da. E impresia că dacă ai un caracter puternic poţi rezolva problema asta pe cont propriu. Oamenii caută explicaţii pentru depresia lor, fie că au probleme profesionale, fie că s-au despărţit de cineva, şi atunci cred că depresia nu are nevoie de tratament. Dar dacă eu cad pe o scară şi îmi rup braţul, ştiu că mi l-am rupt pentru că am căzut. Aşa că merg la medic, care îmi repară braţul, şi dacă cineva mă întreabă de ce nu mi-l repar singur mă uit ciudat la el. În timp ce, dacă aş fi deprimat, aş ascunde asta pentru că e ridicol să povestesc despre depresie. Şi dacă adaug straturi de ruşine peste depresie, îmi va fi mai greu. E şi aşa greu să rezişti realităţii depresiei.

V.M.: Cei câţiva psihiatri români cu care am discutat despre „Demonul amiezii” au avut o reacţie pozitivă după lectura cărţii. Dar ce le-a plăcut mai mult a fost faptul că această carte este în favoarea medicaţiei. În acelaşi timp, în carte scrieţi că efectele adverse ale antidepresivelor sunt cumplite. De ce sunteţi atunci un suporter al tratamentului medicamentos?

Andrew Solomon: Sunt în favoarea tratamentului pentru depresie şi există multe terapii şi oameni diferiţi răspund la terapii diferite. Medicaţia este foarte de ajutor pentru mulţi oameni şi a fost foarte de ajutor şi pentru mine. Am întârziat la interviul nostru pentru că a trebuit să-mi iau medicaţia înainte de a coborî. Dar cred că unii sunt mai ajutaţi de psihoterapie decât de medicaţie, cred că unii pot ieşi din depresie doar prin exerciţii şi disciplină, cred că alţii au nevoie de tratament cu electroşocuri, alţii de intervenţii neurochirurgicale. Sunt multe, multe forme de tratament. Important este să admiţi că ai o problemă şi să cauţi un tratament pentru asta. Medicaţia are un suport ştiinţific dovedit şi oamenilor nu ar trebui să le fie ruşine că iau medicamente. Pe de altă parte există şi multe efecte adverse. Dar cu ajutorul medicamentelor boala îţi dispare.

V.M.: Te transformă medicaţia în altcineva?

Andrew Solomon: Există efecte adverse: eşti mai obosit, sau mai gras, este afectată şi energia ta sexuală. Dar în urmă cu 50 de ani nu exista niciun tratament pentru depresie. Mă simt atât de norocos că trăiesc într-o epocă în care medicamentele îmi pot oferi o viaţă normală şi plăcută. Dar enevoie să progresăm mai mult în privinţa asta. Medicamentele nu te transformă în altcineva... te ajută ca, în loc să fii trist pentru că nu te poţi da jos din pat şi nu poţi mânca, să fii trist pentru problemele din Siria şi Crimeea sau pentru prietenii de care te-ai despărţit în ultimii ani. Da, putem spune că într-un anume sens medicaţia te schimbă. Dar multe alte lucruri te schimbă: educaţia m-a schimbat, părinţii m-au schimbat.

V.M.: Tatăl dumneavoastră este “părintele” Celexa, unul dintre cele mai populare antidepresive din Statele Unite. V-a schimbat asta perspectiva asupra medicaţiei?

Andrew Solomon: Faptul că m-am îmbolnăvit de depresie am luat medicaţie şi mi-am revenit l-a determinat pe tatăl meu să devină interesat de problemă şi să-şi concentreze atenţia pe Celexa. Depresia mea l-a influenţat pe tata, dar educaţia lui în farmacologie m-a făcut să fiu mai deschis ideii de a lua tratament medicamentos pentru depresie. Dar, ca oricine altcineva, uram ideea de a lua medicamente şi până ce nu am ajuns în situaţia disperată descrisă în carte nu am acceptat tratamentul medicamentos. M-ar bucura mult să nu mai fiu nevoit să iau medicaţia, dar admit că trebuie să o iau. Nu cred că am această atitudine pentru că tatăl meu este implicat în industria farmaceutică, dar cu siguranţă a făcut să fie mai uşor să accept asta.

CUM SĂ-ŢI ALEGI PSIHOTERAPEUTUL

V.M.: E mai uşor să găseşti combinaţia de medicamente eficientă decât un psihoterapeut eficient. Cum vă alegeţi psihoterapeutul?

Andrew Solomon: Tema centrală aici este alianţa terapeutică: pacientul trebuie să se simtă înţeles şi să fie convins că terapeutul îl poate ajuta. Oamenii trebuie să aibă încredere în instinctul lor. Toţi cei care pot, ar trebui să încerce la început să vadă mai mulţi psihoterapeuţi din aceleaşi motive pentru care e logic să mergi la întâlniri cu mai mulţi până ce te decizi cu cine să te căsătoreşti. Nu te arunci în braţele primului venit. E util să verifici şi calificările sale profesionale, pe cine altcineva a mai reuşit să ajute. Dar esenţial este ca terapeutul să fie capabil să te înţeleagă pe tine. Nu există terapeuţi capabili să înţeleagă pe oricine. Dar aş spune că e mai simplu decât să găseşti combinaţia potrivită de medicamente. Psihofarmacologia e o artă: e foarte complexă, sunt multe substanţe, sunt mulţi medici cu viziuni diferite în privinţa eficienţei anumitor combinaţii farmaceutice. Mi-aş dori ca psihofarmacologia să fie mai simplă, ar fi mai simplu şi pentru mulţi pacienţi.

V.M.: Aţi spus într-o conferinţă TED că „am găsit o modalitate de a-mi iubi depresia”. Cum poate cineva să-şi iubească boala? Căci altădată v-aţi referit la ea ca la o Golgotă.

Andrew Solomon: Faptul că o iubesc nu înseamnă că nu o urăsc. Dacă aş putea alege să nu mai am depresie aş alege să nu mai am depresie.

V.M.: Aţi renunţa astăzi la tot succesul şi faima dumneavoastră doar pentru a nu mai avea depresie?

Andrew Solomon: În primul rând cred, cu aroganţă, că aş fi avut succes şi în altceva. Cred că lupta este o parte importantă a condiţiei umane. Am fost transformat de experienţa depresiei într-o persoană mai bună şi mai profundă. A fost o experienţă transformativă, dar există multe alte experienţe care te pot transforma, sunt multe dificultăţi care pot deveni productive. Abilitatea noastră de a fi fericiţi sau trişti, de a fi furioşi sau dezamăgiţi, de a fi plini de durere, e ceea ce ne face umani. Capacitatea de a ne îngrijora în privinţa posibilităţii de a pierde persoana pe care o iubim este o componentă centrală a iubirii însăşi. Nu aş renunţa niciodată la capacitatea de a fi trist, dar dacă mi s-ar da posibilitatea să aleg orice de pe lume aş renunţa imediat la agonia caracteristică depresiei. Tristeţea şi depresia sunt două stări foarte diferite.

V.M.: Aţi învins depresia sau doar aţi făcut pace cu ea?

Andrew Solomon: Am făcut pace cu ea. Încă am nevoie de tratament, dar nu mai e centrală în viaţa mea. Depresia nu-mi mai domină conştiinţa, dar ar fi o exagerare să spun că am învins-o. Şi ca să mă întorc la prima întrebare, cred că e minunat să ai o viaţă plină de plăceri, cred că plăcerea poate fi o cale spre fericire, dar mai cred că oamenii nu ar trebui să fie deturnaţi de pe drumul spre fericire transformând plăcerea într-un scop. Medicaţia sau psihoterapia nu-ţi vor oferi o viaţă fericită. Dar îţi vor oferi capacitatea de a-ţi căuta fericirea.     

  • Andrew Solomon este absolvent al Universităţii Yale şi doctor în psihologie al Universităţii Cambridge. Pentru „Demonul amiezii”, cartea sa despre depresie, a primit National Book Award, iar ultima sa carte, „Far from Tree”, a fost inclusă de New York Times pe lista celor mai bune zece cărţi din 2012. Articolele lui Solomon apar în The New Yorker sau New York Times Magazine.


Citeste mai multe despre   
















20760 vizualizari

  • +6 (6 voturi)    
    RUŞINEA – O BARIERA ÎN CALEA VINDECĂRII (Marţi, 17 iunie 2014, 18:01)

    Andreea Enache [anonim]

    SUA, o tara in care Prozacul a facut cariera, mai putin de o treime dintre cei care sufera de depresie se prezinta la un medic specialist. In schimb, medicatia anti-depresiva si anxiolitica usoara, prescrisa de catre medicii de familie (GP's), este de multe ori abuzata in tentativa de scurta calea spre fericire. Rusinea ii face pe cei care sufera de depresie sa evite pana la ultimele consecinte sa apeleze la ajutor specializat. Si cred ca e timpul, intr-adevar, sa vorbim mai mult despre rusine in acest domeniu al depresiei si al altor tulburari psihice decat despre stigmatizare. Rusinea este o stigmatizare asumata si, astfel, ea insasi o cauza a inrautatirii depresiei. Rusinea este, de fapt, principalul factor de risc de cronicizare a depresiei si elementul care poate inchide in mod tragic cercul vicios al urii de sine.
    • +4 (4 voturi)    
      Problema nu e de semantică aici (Marţi, 17 iunie 2014, 18:43)

      iulian [anonim] i-a raspuns lui Andreea Enache

      Nu e importantă diferenţa de nuanţă aici, că e o problema de ruşine sau de stigmatizare. Important este că apare această barieră de multe ori şi mulţi nu apelează la psiholog din cauza ei. Ar trebui ca oamenii să înţeleagă că nu este o vină a lor că suferă de depresie şi nici un eşec, dar din păcate nimeni nu le explică asta. Noroc cu astfel de articole.
      • +3 (3 voturi)    
        Depresia pe scena (Marţi, 17 iunie 2014, 21:27)

        Andreea Enache, psiholog clinician [anonim] i-a raspuns lui iulian

        Explicatiile sunt rareori suficiente in astfel de cazuri. Ideea ca a merge la psiholog sau psihiatru te claseaza automat ca nebun este atat de intiparita in mentalul colectiv, incat, deseori, in munca noastra cu clientii o mare parte din eforturi sunt depuse in prima faza pentru facilitatea acceptarii nevoie de ajutor de specialitate. Cel mai bun "instrument" de convingere sunt pana la urma oamenii reali, care sufera de depresie, si care indraznesc sa iasa din umbra si sa isi afirme public suferinta: in felul acesta noi toti putem vedea cu ochii nostri ca acesti oameni nu sunt "nebuni", ca au familii, copii si prieteni, au cariere si reusite profesionale, au sentimente si ganduri care multe seamana cu ale noastre. Puterea exemplului personal ramane cea mai buna "strategie" de a proba faptul ca nimeni nu poate fi redus la boala de care sufera si ca depresia nu ne transforma nici in rebuturi ale societatii, nici in paria, nici in fiinte incapabile de a mai iubi si a mai crea.
    • 0 (0 voturi)    
      rusinea (Miercuri, 18 iunie 2014, 15:26)

      Augusto [anonim] i-a raspuns lui Andreea Enache

      Cred ca ai articulat foare bine spunand ca " rusinea este o stigmatizare asumata" dar, as vrea sa nuantez un pic. Nu orice rusine este neaparat negativa sau distructiva in natura ei. Ca si sentimentul de vina, rusinea are un rol adaptativ. Daca ai facut ceva si apoi simti rusine sau/si vinovatie vei fi motivat sa nu mai repeti acel comportament.
  • -2 (4 voturi)    
    Din pacate confirma opinia despre psihologi (Marţi, 17 iunie 2014, 23:00)

    george2 [anonim]

    E aceeasi persoana care reclama ca nu este primit de Biblioteca Nationala sa tina conferinte pentru ca este gay?
    Atunci - salut!
  • 0 (4 voturi)    
    da (Miercuri, 18 iunie 2014, 0:05)

    baronul stanganbuch [utilizator]

    ''Andrew Solomon este astazi cea mai cunoscuta personalitate americana dispusa sa vorbeasca public despre boala sa: tulburarea depresiva. Nu doar sa vorbeasca despre ea, ci si sa o explice. ''.
    Si sa faca si ceva bani din ea.
    • +1 (1 vot)    
      Cand frumos ar fi (Miercuri, 18 iunie 2014, 16:38)

      XXIstCentury [utilizator] i-a raspuns lui baronul stanganbuch

      sa faca totul pe banii lui ? Pe care sa-i obtina ... cum ? :)
      Tu, de pilda: ori ai o activitae platita, ori traiesti din mila altora
      Daca ai un venit obtinut din munca, inseamna ca esti genul de om care urmareste un interes material, munceste pe bani ....
      Dar si daca traiesti din mila altora si nu muncesti gratis acolo unde este nevoie si te pricepi ... tot rau e.
      Nu ti se pare ... fundamental gresit acest mod de a pune problema ? Pentru ca asta este ceea ce spui, de fapt, cand remarci ca Andrew Solomon face bani din carti si turnee - sugerezi ca este ceva ciudat, demn de rmarcat si ... gresit sa primesti bani pentru ceea ce faci.
  • +1 (5 voturi)    
    Medicamentele nu ajuta (Miercuri, 18 iunie 2014, 7:48)

    Augusto [anonim]

    Spre deosebire de autorul articolului, eu cred ca tratamentul medicamentos in cazul depresiei, ca de altfel in cazul majoritatii afectiunilor mentale, nu este foarte eficient. De asemenea, autorul minimalizeaza efectele adverse. Sunt oameni care s-au sinucis cand au intrerupt tratamentul cu antidepresive. Altii au dezvoltat obezitate morbida, anxietate, paranoia.
    Ideea de a lua medicamente pentru orice affectiune este una moderna. Omenirea de azi este in cautare de souluti de scurta durata, practice, interesata mai mult in tratarea efectelor (simptomelor) si mai putin interesate in tratarea cauzei.

    De asemeni, autorul pare sa fie de acord cu "Electroconvulsive Therapy" - o practica barbara ce dizabiliteaza o o gramada de oameni care se lasa dezinformati si manipulati de industria psihiatrica.

    Dragi tovarasi de suferinta va rag sa va ganditi de doua ori inainte de a incepe tratamentul cu medicamente antidepresive.
    • +3 (5 voturi)    
      medicamentele chiar te ajuta ! (Miercuri, 18 iunie 2014, 9:25)

      cristian [anonim] i-a raspuns lui Augusto

      Cei mai multi oameni se sinucid ca nu iau tratament nu ca il intrerup. 60 % din populatia globului face cel putin un episod de boala pe parcursul vietii ! nu credeti ca este foarte important sa ajunga la medic si sa fie tratati decat sa nu ia tratament specific ?
      • 0 (0 voturi)    
        nu vad relevanta (Miercuri, 18 iunie 2014, 15:15)

        Augusto [anonim] i-a raspuns lui cristian

        Eu vorbesc de persoanele care nu au de gand sa se sinucida dar ajung sa se sinucida pentru ca au intrerupt medicatia.
        de asemeni, n-as fi asa de sigur ca cei mai multi oameni se sinucid pt ca nu iau tratament. Oamenii cand se sinucid o fac cu sau fara tratament.
        Sunt de acord ca trebuie sa ajunga undeva dar nu la medic, mai precis nu la medicul psihiatru. sunt cu totul de acord cu alte forme te terapie mult mai putin invazive si cu mult mai putine efecte adverse
        (psihoterapie, consiliere, spovedanie, terapii de grup, grupuri suportive, etc.
    • +1 (1 vot)    
      Psihiatru (Miercuri, 18 iunie 2014, 11:39)

      Mihaela Oprea [anonim] i-a raspuns lui Augusto

      Imi pare rau sa aflu ca mai exista asemenea idei periculoase, ale unor oameni complet neavizati.Pot face foarte mult rau, influentand negativ adresabilitatea la servicii de specialitate.Nimeni nu minimalizeaza efectele adverse, dar nu poti sa nu tratezi o afectiune psihica asa cum nu poti lasa netratata o afectiune cardiaca, de exemplu.Terapia electroconvulsivanta nu este nicidecum o practica barbara, este eficienta si se utilizeaza doar in cazuri rezistente la medicatie.
      • 0 (0 voturi)    
        cat de periculoase sunt ideile mele? (Miercuri, 18 iunie 2014, 15:05)

        Augusto [anonim] i-a raspuns lui Mihaela Oprea

        E usor sa cataloghezi "periculoasa" orice idee care vine in conflict cu "practica psihiatrica ortodoxa"
        Vreau sa-ti confirm, in cazul in care nu esti la curent, ca nu sunt eu autorul acestor idei. Exista o miscare intelectuala antipsihiatrica reprezentata de nume precum: Thomas Szasz, R.D Laing, M Foucault, David Cooper, Erving Goffman. Ei contesta medicatia psihiatrica, anumite practici precum ECT, contesta modul arbitrar de diagnosticare (care nu are nimic stiintific) (daca vrei putem dezvolta).
        Tu faci comparatie intre o afectiune mentala si una fiziologica. Idea nu suporta comparatie. Sunt doua categorii diferite. Afectiunea fizica se diagnosticheaza folosind metode stiintifice. Cand un psihiatru diagnosticheaza nu foloseste nicu o metoda stiitifica. Daca tu folosesti una te rog sa mi-o comunici si mie.
        NU exista studii serioase de meta analiza care sa arate ca ECT este eficienta. Majoritatea studiilor sunt clinice. Adica vine bolnavu cu depresie clinica, rezistent la medicatie, cu ganduri suicidare, i se aplica cateva sesiuni de ECT si ise prajeste creierul incat uita si de ce vroia sa se sinucida.
        Daca crezi ca ECT mnu e o practica barbara vezi cum a debutat. (intr-un abator unde se sacrificau porcii) de atunci nimic nu sa schimbat calitativ. acelasi principiu domina si azi.
        Sunt o gramada de psihiatri care sunt controlati de industria farmaceutica. Daca prescri medicamente aduci profit pt companiile farmaceutice. Ei sponsorizeaza majoritatea cercetarilor in domeniu. De mai bine de 40 de ani se straduiesc sa acrditeze idea ca bola mentala e cauzata de "imbalance of substances in the brain" si aceasta poate fi corectata apeland la medicatie. Stiinta infirma aceasta ipoteza.
        Sunt foare de acord cu alte forme de terapie: Psychotherapy or Milieu Therapies.
        • 0 (0 voturi)    
          E pe la mijloc si asta .... (Miercuri, 18 iunie 2014, 18:19)

          XXIstCentury [utilizator] i-a raspuns lui Augusto

          Ai dreptate cu companiile farmaceutice si medicamentatia in exces, se intampla.
          Pe de alta parte ...cum determini exact cine ajunge sa se sinucida si cine nu ? Nu exista metoda sigura si rapida - nu e vorba numai despre rea-vointa, e si vorba ca multi se gandesc, si eu cred ca au dreptate, ca mai bine sa iei fara sa fie absoluta nevoie decat sa fie absoluta nevoie si sa nu iei.
          La fel se procedeaza si in cazul rabiei - avand in vedere ca, de obicei, nu poate fi examinat animalul care a muscat, se face vaccinul oricum - nu stii daca e nevoie, dar in clipa in care ajungi sa stii, e deja prea tarziu - dupa ce apar simptomele, nu se mai poate face nimic. Asa ca se vaccineaza in exces.
          Pe de alta parte, intr-adevar, determinarea dozelor si a tipului de medicamentatie nu e o stiinta exacta - nu am suferit de depresie, dar am vazut-o la cineva apropiat. Medicamentatia a ajutat-o, fara indoiala, a spus si ea asta, s-a si observat din afara. Dar doar la a treia prescriptie au nimerit ce-i trebuie. Si, intr-adevar, a fost greu sa se lase de ele. Pe de alta parte, nu am indoiala ca ori s-ar fi sinucis, ori ar fi dus-o cu boala mult si bine.
          Nu te sinucizi DIN CAUZA medicamentelor, ci pentru ca ai fi facut-o oricum. Adica, fara medicamente te-ai fi sinucis, le-ai luat si te-au impiedicat o vreme, dupa care nu le-ai mai luat si s-au intors simptomele.
          Cum sa zic ... e ca la antibiotic : daca ai o infectie puternica si iei antibiotice, e posibil sa se mai reduca, dar sa reapara dupa ce le intrerupi . Nu inseamna ca ai facut infectia de la antibiotice.
          Iar depresia este o boala fiziologica. Adica ... lumea percepe mintea si ceea ce tine de stari mentale / emotionale ca fiind ceva ... nu stiu, eteric. Nu e asa, tot ceea ce simtim sunt doar efectele functionarii unui organ fizic, creierul, si a substantelor pe care le produce. O depresie e o chestie la fel de fizica precum o durere de masele. Doar ca organul respectiv e mult mai complicat si mai sunt de descoperit multe.
        • 0 (0 voturi)    
          psihiatru (Miercuri, 18 iunie 2014, 20:20)

          Mihaela Oprea [anonim] i-a raspuns lui Augusto

          Nu e usor daca stii despre ce vorbesti.Ideile pe care le vehiculezi, am o banuiala si care este motivul pentru care le imbratisezi sunt vechi, fac parte din curentul antipsihiatric.Tulburarea psihica este exact ca orice alta afectiune, este cauzata de modificari ale neurotransmitatorilor la nivel cerebral.
          Medicatia antipsihotica si antidepresiva au rolul de a echlibra aceste modificari.Nu comenta despre lucruri pe care este evident ca nu le cunosti absolut deloc.Acesta este ultimul meu raspuns, nu are rost sa polemizez cu tine.
          • 0 (0 voturi)    
            neurotransmitatorii (Joi, 19 iunie 2014, 3:49)

            Augusto [anonim] i-a raspuns lui Mihaela Oprea

            Inteleg refuzul tau de a comunica pentru ca nu mai ai argumente. Eu am decis sa continui argumentatia mai mult pentru altii care sunt interesati de subiect. Daca vrei poti sa raspunzi.

            1. Si ce daca ideile mele sunt vechi? Inseamna ca nu sunt valide numai pentru ca sunt vechi?
            2. Tulburarea psihica nu este ca oricare alta afectiune.
            Hai sa luam un exemplu clasic de dezechilibru de substante in corp:
            Diabetul e cauzat de incapacitatea pancreasului de a regula zaharul din sange prin secretia de insulina.
            De unde stim glucoza e prea jos sau prea sus? printr-un simplu test ce ia mai putin de 5 minute. De asemena stim care e nivelul normal al glucozei.
            In cazul afectiunilor psihiatrice ce anume masuram? Care e nivelul optim de serotonina sau dopamina?
            A diagnostica pe cineva ca are o boala mentala si a sustine ca aceasta e cauzate da dezechilibrul de substante e ca si cum ai diagnostica pe cineva cu diabet doar printr-un interviu fara a folosi nici o metoda empirica, ceea ce este ridicol.
            Doar pentru ca esti medic psihiatru nu inseamna ca ai dreptate automat. Trebuie sa dovedesti prin argumente. Ceea ce faci tu se numeste "argumentum ad verecundiam"
            Nu stiu cat de evident este faptul ca nu cunosc lucrurile despre care am comentat. Ramane la apreciera altora.
            • 0 (0 voturi)    
              antipsihiatrie (Vineri, 20 iunie 2014, 2:33)

              Alina [anonim] i-a raspuns lui Augusto

              vin eu sa polemizez, dar nu o sa ma leg de curentul antipsihiatrie, ci de ultimele afirmatii lagate de diabet. in urma cu cativa ani nu se stia de insulina si prin urmare nu se stia mecanismul de aparitie a diabetului. sa inteleg ca, din punctul tau de vedere, diabetul nu exista ca boala inainte de acest moment pt ca nu puteai sa ti-l explici. sau infectiile nu existau pana cand nu au fost identificati microbii.
              si totusi... sunt teste prin care se pot determina serotonina sau functionarea creierului in divese afectiuni psihice : PET, SPECT, testari genetice... numai ca, in prezent sunt prea scumpe pt a fi facute de rutina
              si in ultimul rand imi amintesc de o povestioara care circula despre Einstein, stiinta si D-zeu. Interesanta
  • +4 (4 voturi)    
    despre boala (Miercuri, 18 iunie 2014, 9:08)

    cristian [anonim]

    In opinia mea cred ca cel mai bine trateaza depresia cei ce au facut boala.Nu poti intelege trairile din timpul depresiei decat atunci cand esti captivul bolii.Cu depresia se traieste in concubinaj.Este ca un fel de ,,deal" eu imi iau pastila si tu ma lasi in pace ! Fara compromisuri esti prizonierul ei !
    • +3 (3 voturi)    
      depresie (Miercuri, 18 iunie 2014, 11:43)

      Dan [anonim] i-a raspuns lui cristian

      Am suferit si sufar de depresie-anxietate- si iau un antidepresiv de multzi ani. Cat ma ajuta pe mine tratamentul e una dar sigur e ca eu i-am ajutat pe altzii mai eficient decat pe mine insumi, probabil pentru ca stiu si intzeleg. Am facut psihoterapie fara sa vreau doar ascultand si impartasind. Nu am vindecat dar am ajutat. Probabil ca niste cluburi in care sa ne adunam ar fi foarte bune, nu ca sa ne vindecam, dar ca sa ne suportam asa cum suntem.
      • +2 (2 voturi)    
        Atelier despre depresie (Miercuri, 18 iunie 2014, 12:24)

        Andreea Enache, psiholog [anonim] i-a raspuns lui Dan

        Exista initiative in acest domeniu, precum atelierul despre depresie organizat de mine si colegii mei in luna iulie, in care ne propunem sa abordam deschis acest subiect dintr-o tripla perspectiva: de pacienti, psihiatrii si psihoterapeuti.
  • 0 (0 voturi)    
    Sustinere in perioada de doliu (Joi, 19 iunie 2014, 22:53)

    Mihaela Vlad [anonim]

    Pentru cazurile de vulnerabilitate si dezechilibru emotional dupa decesul unei persoane iubite tratamentul medicamentos (daca s-a prescris) poate fi completat de sedinte de psihoterapie de grup, gratuite in Bucuresti, Suceava si Cluj, organizate de Asociatia "Exista viata dupa doliu!" Intr-adevar, nu toti oamenii se pot simti confortabil intr-un grup de sprijin, dar cel putin le oferim posibilitatea de a vedea daca li se potriveste.
  • 0 (0 voturi)    
    Vreau să-i mulțumesc lui DR ZAMA (Joi, 9 noiembrie 2017, 18:50)

    Laura [anonim]

    Vreau să-i mulțumesc lui DR ZAMA pentru că m-au ajutat să-mi recuperez ex-ul după despărțire. Marele DR ZAMA poate rezolva de asemenea multe probleme maritale și multe altele. Trimiteți-l prin e-mail prin zamaspelltemple(AT)gmail(DOT)com


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version