Dar doar dacă sunt capabili să treacă peste cele patru bariere ridicate de acelaşi Guvern. Guvernul lor.
Directiva Europeană 24/2011 a fost croită pentru a permite pacienţilor europeni să se trateze în orice spital european şi să-şi deconteze apoi tratamentul la preţul de acasă.
Mulţi pacienţi români m-au întrebat în ultimul an dacă vor beneficia de ceva avantaje în urma aplicării acestei Directive. Vor beneficia, dar doar dacă reuşeşc să depăşească toate obstacolele de mai jos.
- PRIMA BARIERĂ - Aplicarea Directivei îi va avantaja exclusiv pe acei români deja suficient de înstăriţi pentru a-şi putea permite să plătească cu banii jos tratamentul într-un spital occidental.
Practic, deşi scopul clar menţionat al Directivei Europene este de a acorda tratament în mod echitabil tuturor cetăţenilor UE, indiferent de ţara din care provin ei, efectul asupra pacienţilor români va fi exact pe dos. Căci indiferent de ce spune un guvern sau altul, serviciile medicale au un cost real.
Cu cât diferenţa dintre costul lor real şi preţul decontat de stat este mai mare, cu atât pacientul este mai împovărat şi obligat să acopere această diferenţă prin plăţi la negru dacă se tratează într-un spital de stat sau prin plăţi directe dacă merge într-un spital privat sau unul din străinătate.
Iar această diferenţă, pentru români, este mare. Pentru că aşa a convenit şi convine guvernelor de la Bucureşti.
- A DOUA BARIERĂ – Autorităţile române vor rambursa pacientului banii cheltuiţi în spitalul din străinătate la Sfântu’ Aşteaptă.
Deci nu 60 de zile de la momentul ieşirii banilor din buzunarul pacientului. Şi nici 60 de zile din momentul depunerii cererii de rambursare de către pacient la CNAS. Nu! Ci 60 de zile din clipa în care birocraţia CNAS binevoieşte să finalizeze analizarea cererii pacientului.
Există vreun termen în care acest lucru trebuie să se întâmple? Bineînţeles că nu. Dacă are chef, statul poate amâna pe termen nedefinit rambursarea banilor.
Există deja spitale europene care nu mai acceptă pacienţi români pentru că o instituţie oficială a acestuia, CNAS, e rău platnic (România are aproape 200 milioane de euro datorii la spitalele europene). Dacă aşa se poartă cu ditamai spitalele occidentale, putem anticipa cât de corect se va purta statul cu un simplu pacient român.
- A TREIA BARIERĂ – Te tratezi în străinătate doar dacă eşti bogat sau dacă faci un credit.
Ce variantă credeţi că a ales guvernul României? Desigur: pacientul va trebui mai întâi să plătească integral tratamentul din propriile fonduri.
- A PATRA BARIERĂ – Pentru anumite servicii medicale, măiastru alese, românii vor avea nevoie de o autorizare specială dacă vor să se trateze în străinătate şi apoi să li se deconteze o parte din preţ în România.
Guvernul României a introdus de pildă naşterea printre serviciile medicale pentru care e nevoie de autorizare prealabilă. Sau tomografiile computerizate PET.
Dacă vrei să-ţi faci într-un spital de stat un PET-CT trebuie să aştepţi ceva vreme şi, dacă boala nu-ţi permite să-ţi risipeşti timpul, fugi la privat unde îţi faci investigaţia cu 1000-1150 de Euro şi scoţi banul din propriul buzunar.
În condiţiile în care statul decontează 900 de Euro pentru un PET-CT şi există clinici maghiare care oferă aceleaşi servicii fără listă de aşteptare şi cu 100-150 de Euro mai ieftin decât în oraşele de pe graniţa vestică a României, autorităţile de la Bucureşti au decis să protejeze interesele spitalelor publice şi ale clinicilor private româneşti care oferă această investigaţie.
Preţuri comparative ale unor proceduri medicale în România şi alte ţări UE apropiate.

E clar din tabelul de mai sus că autorităţile au blocat accesul exact la acele servicii medicale pentru care, nefiind o diferenţă de preţ atât de mare, pacienţii români ar putea beneficia de efectele Directivei - vezi cazul PET-CT.
Interesul pacientului de a accesa cât mai repede serviciul medical de care are nevoie şi de a-i fi decontat contează mai puţin, deşi Directiva Europeană prevede explicit că statele membre trebuie să se asigure că „toţi pacienţii beneficiază de un tratament echitabil” mai degrabă în funcţie de nevoile lor decât în funcţie de statul membru din care provin.
Răspunsul la întrebarea din titlu este simplu. Evident că pacienţii români ar prefera un spital curat, cu asistente politicoase şi medici care le explică ce tratament primesc, tratament care le-ar fi decontat la întoarcerea în România. Dar guvernele României din ultimul deceniu nu au fost capabile să aducă sistemul medical românesc la un nivel cât de cât apropiat de decenţa europeană.
Directiva Europeană discutată ar putea expune spitalele româneşti la concurenţă directă din partea celor din celelalte ţări UE. Într-un astfel de context, sistemul medical românesc ar avea doar două opţiuni: să se schimbe radical sub presiunea acestei concurenţe sau să crape.
Guvernul României a ales însă să-l protejeze de o astfel de presiune. A ales să protejeze mizeria şi injustiţia care caracterizează o bună parte din sistemul sanitar de stat. Cine are grijă de interesele pacientului român?
Ei aş... eşti copil, mon cher?
* conform HG 304/2014 publicată deja în Monitorul Oficial.
Arts [anonim]
Ca un fapt divers: In Olanda sunt 15 centre PET-CT, marea majoritate linga spit cu sectii de oncologie.
15 PET-uri pt 17 mil locuitori.
PET- CT-ul este gratis si traseaza conduita terapeutica ulterioara: chemo,tip de operatie, tratament, etc. Iti scade costurile de tratament si in acelasi timp iti schimba calitatea actului medical si calitatea vietii.
Sunt pacienti care vin din estul Europei sa faca PET in Olanda. Costa in jur de 1.500 euro. Deci PET-ul aduce si bani la bugetul de stat.
De ce in Romania nu exista macar 3 unitati PET-CT ?
Romania este una din cele 2 tari europene care nu are fabrica de izotopi si nici PET-CT de stat.
Interesul pt boala omului de rand este 0 iar managementul sanitar este 0,000.