La Cernăuți trăiește una dintre cele mai importante comunități românești din Ucraina. Ca să își apere interesele, românii din Ucraina l-au votat pe Ianukovici. Acum ei au coborat însă în stradă împotriva unui regim corupt. Speră ca schimbările să ajunga și la Cernăuți. O poveste cu visători și profitori de Laurențiu Diaconu-Colintineanu.
Sunt unele momente în care palma mamei atinge cu duioșie chipul fiului ei, dar ochii îi sunt deseori ațintiți către fotografia de pe peretele acoperit cu o pânză neagră. Oleksandr Șerbakov zâmbește în fotografie. În spatele său se văd sutele de mii de manifestanți din Euromaidan. În sicriul lui Șerbakov nu e loc pentru toate florile aduse în ziua de sâmbătă (22 februarie) de cei circa 1500 de cernăuțeni veniți să aducă un omagiu eroului revoltei ucrainene, așa că o doamnă în vârstă le strânge aproape ca pe bandă rulantă. Bărbatul a fost împușcat joi, 20 februarie în ciocnirile violente de la Kiev.
În colțul foaierului din Palatul Culturii Evreiești, soția lui Șerbakov mulțumește din priviri fiecărui trecător. Sâmbătă, oamenii din Cernăuți nu mai sunt simpli locuitori ai orașului, ci o mare familie. Bărbații pun în sicriu câte o bancnotă, fiecare cât poate. E o poliță de asigurare de viață pe care Șerbakov nu a încheiat-o înainte să plece la Kiev ca să lupte pentru libertatea tuturor ucrainenilor. Dar cernăuțenii se simt acum obligați să onoreze acest contract nescris. Soția lui Șerbakov se apropie de trupul soțului ei. În colțul încăperii rămân neclintiți cei doi copii. Se uită cu drag la chipul neînsuflețit al lui Oleksandr și își pierde degetele prin părul lui. Avea 48 de ani.
Povestea lui Șerbakov, deși e singura victimă locală a revoltei ucrainene, e, în ansamblul ei, una tipică pentru Cernăuți. Străzile orașului sunt liniștite, atmosfera e calmă. Singurele semne ale unei răscoale sunt geamurile lipsă de la intrarea în Administrația Regională de Stat. În rest, în Cernăuți nu s-a întâmplat mai nimic violent. Aici, criza economică nu se simte la fel de acut precum în alte zone ale Ucrainei, iar populația este mai tolerantă decât media datorită istoriei regiunii și a diferitelor influențe. Ceea nu înseamnă că cernăuțenii nu au făcut nimic, ci doar că nu prea au făcut la ei acasă. Partea cea mai activă a protestatarilor din Cernăuți a plecat direct la Kiev. Circa 2000 de locuitori ai orașului au participat la rezistența din Euromaidan, au luptat pe baricade și au contribuit la detronarea regimului Ianukovici. Anunțul conform căruia Rada de la Kiev a votat suspendarea lui Viktor Ianukovici a venit chiar în după-amiaza de sâmbătă, în timpul priveghiului lui Șerbakov.
Autocare cu voluntari și demisia guvernatorului
Prima reacție a locuitorilor din Cernăuți a avut loc imediat după data de 29 noiembrie, când trupele Berkut reprimau violent manifestația studenților din Kiev. Circa 5000 de oameni au demonstrat la Cernăuți împotriva regimului Ianukovici. Au fost organizate autocare cu voluntari pentru Euromaidan, oamenii au donat bani, sânge și diferite obiecte pentru a susține protestele din capitală.
Următoarea reacție a venit după 16 ianuarie când Rada de la Kiev a votat legile de interzicere a manifestațiilor care încălcau o sumedenie de drepturi fundamentale ale populației. Pe 25 ianuarie, cernăuțenii, circa 3000, luau cu asalt sediul Administrației Regionale de Stat și îl forțau pe guvernatorul Mihail Papiev să părăsească instituția. Papiev a refuzat să demisioneze și a cerut ieșirea în siguranță a tuturor angajaților. S-a format așa numitul Comitet Popular, care este acum organ consultativ pentru autoritățile statului în deciziile ce privesc orașul. Funcționarii Administrației s-au întors la lucru a doua zi după ce protestatarii au promis securitatea lor. Papiev era excepția. Ulterior a demisionat la presiunea străzii.
Odată cu deteriorarea gravă a situației de la Kiev, miercurea trecută a existat un moment din seria „Armata e cu noi”. Comandantul trupelor de elită Berkut din Cernăuți a semnat un acord cu Comitetul Popular prin care se angaja să nu respecte niciun „ordin criminal” al regimului Ianukovici și a trecut de partea protestatarilor. În ciuda romantismului aparent, decizia a fost una de supraviețuire. Trei mii de cernăuțeni erau în stradă. Unitățile Berkut numărau 42 de membri din care jumătate fuseseră deja trimiși la Kiev.
Joi a demisionat primarul interimar al orașului, care nu fusese ales, ci numit în funcție la ordinul lui Viktor Ianukovici. Cernăuțiul a fost, de altfel, începutul unei campanii naționale care a vizat 40 de orașe ucrainene. Unde primarul ales nu era membru al Partidului Regiunilor, acesta era demis prin vot ilegal de Consiliul Regional, iar în locul său venea o persoană loială regimului. Așa a fost cazul și la Kiev, de exemplu. Cum alegerile locale sunt stabilite de Parlament, interimatul putea dura sine die. Vineri a fost demis și președintele Consiliului Regional.
Românii au votat cu Ianukovici, dar protestează în Euromaidan
Astăzi, în Cernăuți e liniște. Dar liniștea ascunde ape tulburi în care fiecare face ce vrea. Viața orașului și a regiunii e, de fapt, o anarhie tacită. Nimeni nu știe cine reprezintă autoritatea, iar eșalonul al doilea al instituțiilor statului opresiv este acum la conducere. E unul din motivele pentru care un tânăr participant la asaltul asupra Administrației de Stat îmi spune că el nu simte nimic. E duminică (23 februarie) și pe internet circulă imagini din reședința lui Viktor Ianukovici. Fostul președinte a fugit și nu e de găsit. În schimb, ucrainenii văd fotografii cu jilțul ridicol care îi servea drept closet. Tânărul îmi spune încruntat că Ianukovici e un dobitoc și apoi izbucnește în lacrimi. Privirea îi fuge către sicriul lui Oleksandr Șerbakov care e depus în piața centrală din Cernăuți, lângă soclul statuii lui Taras Șevcenko.
1
2
